Vis rupt
În amurgul rătăcit peste-ntinderea de ape,
Trece gându-mi obosit, prăvălindu-se-n cascade.
Și prin stropii răsfirați înspre sălcii plângătoare
Strălucește-un curcubeu răsărit după o ploaie!
În adânc apoi de râu, liniștit înspre câmpie
Noaptea-și scaldă pân-la brâu, trup sub raza sidefie
Coborâtă din înalt cu mister de Lună Plină
Fără urme, fără glas doar cu zâmbet de regină!
Vino rază, mă dezbracă de neliniști si-ndoieli
Pune-n suflet doar lumină, alungând ziua de ieri
Ca să fiu in zori de zi pregătită să înfrunt
Orice stavilă ivită.... orice vis in două rupt.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
In zori,vin ploile
Motto:
în prea adânc de mine
un curcubeu în suflet
așteaptă să-l deschizi
înaintea amurgului zilei împart ecou după ecou
și aprind nopțile celui ce-așteaptă
cântecul acesta de femeie
amintind că orice
șoaptă moare
în zori
doar ploile târzii
picură visele mele desculțe
și mă înseninează cu ultimul cuvânt
acolo unde privirea e lacrimă de zâmbet
la margine de suflet
îmi împietresc îmbrățișarile și țările calde
după o noapte lungă până-n răsărit
te apropii ca o fantasmă
de oriunde ai fi
să-mi fii
eu
poezie de Maria Prochipiuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniști de seară
Aud chemarea zilei când noaptea mă-mpresoară
Și strigătul luminii în visurile ei,
Neliniști mă inundă în fiecare seară
Când cerul licărește-n alaiuri de scântei.
Parfumuri mă inundă, aromele dansează
În umbre ce se-nalță purtate înspre nori
Ascunși prin întuneric, împinși de câte-o rază
A lunii ce-i gonește departe, înspre zori.
Pe buze, murmurate, cuvintele-mi sunt șoapte
Ce urcă înspre ceruri cuprinse de fiori,
Amestecate-n forfot de aripi și de noapte
Cu larma primăverii din zborul de cocori.
Cuvintele acelea sunt ruga mea de seară,
Sunt gânduri ce se-nalță în șoaptele-cuvânt
Purtate înspre ceruri, cu vina-n primăvară,
Căci a venit prea plină de tine, pe Pământ.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal
în univers creat de mine
prin unde tainice transmit
un dor de zilele senine
și viața fără de sfârșit
se mai apleacă câte-o creangă
și umbră pune-n calea mea
mai simt căzând în noaptea neagră
o lacrimă sclipind ca stea
și poate unii se întreabă
de ce atât ne povestește
scriind silabă cu silabă
ce o îndeamnă să vibreze?
cuvintele-s mărgăritare
și gândul zbateri din aripi
eu astăzi sunt precum o floare
cu o tulpină fără ghimpi
petale roșii sunt purtate
din sufletul mereu pribeag
spre luminițele din sate
și muntele ce mi-a fost drag
acum revărs înspre câmpie
amurgul meu, fâșii de raze
și scriu în cartea vieții file
în trepidante mari orașe
adorm târziu... închid jurnalul
ce-s eu? nimic în astă lume
o picătură din oceanul
eternității fără nume.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tulpina
-Ce-ai face fără mine
Singurătate vie?
Aleargă si se joacă
Mii raze pe câmpie
Hai vino nu te teme
E jocul meu si-al tău
Si nimeni n-o să știe
Că-n inimă-s doar eu
De este frig si iarnă
Sau soarele fierbinte
In ochi imi ești icoană
La fel ca inainte
Pe rani mi-ai pus lumină
De ghimpi m-ai curățit
Eu sunt doar o tulpină
Tu floarea ce-a iubit
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe vreme de ploaie
Pe vreme de ploaie joc șah cu amicii
Sau merg paralel cu norii,
Direcții diferite...
Cumva alternez jocul minții
Cu cel hoinar
Care mereu se indreaptă
Spre răsărit de soare,
Contemplând frumusețea
Salcâmilor infloriți.
Ce adânc inoată roata căruței in nisip
Când despică pădurea in două,
Ce verde e iarba după ploaie
Si cât de năbădăios
Spumegă râul la cascadă...
Joc șah,
Totdeauna mi-a plăcut să fiu regină
Atentă, vigilentă...
Dar uite... am pierdut,
Norocul ăsta nebun m-a părăsit
Si tura fițoasă imi ține calea
Pe vreme de ploaie...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino...
Vino, în cerul înalt, printre nori
Vino, să numărăm stelele până-n zori
Vino, să îți arăt steaua mea
Vino, doar așa, cred, ne vom vedea!
Vino, eu te aștept oricât ar trebui
Vino, nu-ți fie frică, te voi păzi...
Vino, să vezi îngerii cum ne zâmbesc,
Vino, doar știi ce mult te iubesc.
Vino, în noapte, sub clar de lună
Vino, te aștept să fim împreună,
Vino, și dacă și tu ai vrea...
Vino, să îmi arăți steaua ta!
Vino, în amurg, în fapt de seară
Vino, când stele-ncep să răsară
Vino, să zburăm printre ele...
Vino...
Să ne-mpletim cununi din flori și din... stele
poezie de Mariana Simionescu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără paiațe
Ce credeai, tu,
când îmi mângâiai priviri plutitoare
în aerul dintre albastru și floarea ta?
Știam să smulg rază după rază:
mă iubește...
nu mă mai duc azi în piața cu paiațe...
Luam așternutul primei seri cu lună plină,
aplecată peste fiori amețiți de mahmureala viorelelor,
mă cuibăream printre sclipirile cerului apoi,
eu, doar eu,
sărutam o altă lume,
fără piață...
fără paiațe...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rază de mir
Lupoaico sângele urlă
Precum clopotele în turlă
Chemând săruturile de mir
Printre a demonilor turnir
Ce se înfruntă-n lună plină
In haitele ce nu alină
Doar fugăresc o inimă
După raza de glas, sublimă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pașii mi se-nvârt în loc, într-un ocean fără noroc...
Nu știu să merg spre răsărit și am uitat când am iubit și cum era sărutul,
Parcă avea un gust de rai, deși prin rai nu prea umblai, că îți știa trecutul...
Mi-s pașii singuri și mai rari, rătăcitori și circulari cu destinații false
Se-nvârt pe loc și nu ajung, în cerc e drumul mult prea lung, dar fără de foloase...
Pornesc din nord, în nord mă-ntorc și sugrumată de miorc, fac pauză de viață
Pe un ghețar cu miez de jar, în echilbru cam precar pe-o pojghiță de greață...
Plec seara spre o altă zi și nu știu dacă vei veni și mă trezesc buimacă
De-atâta zbucium în zăpezi, că nu le simți și nu le vezi și le ordon să tacă.
Și țipă albul ca nebun, că-i troienit pe orice drum ce duce înspre tine
Și nicio veste prin nămeți, doar urme albe de drumeți ce-și caută destine...
Îmi fac un iglu pentru nopți, unde un vers nu poți s-adopți pentr-un poem de vară
Ce rătăcește înspre nord, refrigerându-și un acord pe-o coardă de vioară...
Eu nu mai știu, spre răsărit, să mai găsesc ce am iubit, c-am rătăcit cărarea
Și nordul m-a acaparat într-un ocean însingurat să-mi fure exaltarea...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Implicare
De ce n-ai spus de la-nceput,
Altei femei îi esti vândut
Cu trup si suflet.
Corăbier fără catarg
Din largul mării adunat
Din marea caldă de corali
De știre trebuia să-mi dai
Că nu ești liber.
Imi cer iertare de-am greșit
La mine-i veșnic răsărit
Din cupa amară cu pelin
Eu beau doar vin!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt
sub cer ce-adulmecă a ploaie
las gândurile în șiroaie
să curgă-n florile de măr
și țin în mâini doar adevăr
corăbier fără catarg...
de ce m-ai luat, de ce m-ai dat?
sunt spuma mărilor din larg
când valuri în genunchi se sparg
și-așa-n nisipul încă rece
fără busolă noaptea trece
aud strigând în dimineață
un pescăruș zburând pe creastă
e stânca care m-a lovit
în gândul meu nesăbuit
de a-ncerca în depărtări
să fiu din nou ce am fost ieri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi și toamna
Fără mine, fără tine,
Fără zborul de albine,
Fără flori de liliac,
Fără, zâne în iatac,
Fără dorul călător,
Fără urmă de umor,
Trece vremea anodină
Doar cu galben și rugină.
Un noiembrie grăbit
Zarea lumii a-mpânzit
Plin de ploi și de vecernii
În pădurea cu vedenii,
Toată neagră in apus
Cu argintul zilei dus...
Doar argintul tău la tâmplă
Mi-e remediu și zi sfântă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orice om
În orice om, un suflet se găsește,
Dar cel mai des, acesta-i ignorat;
În orice om, o rază strălucește,
Dar unii văd doar cerul înnorat.
În orice om, o poartă se deschide
Către o lume plină de minuni;
În orice om, un vis se sinucide,
Trăgând un suflet singur spre genuni.
În orice om, iubirea vrea iubire,
Dar, ce primește-n schimb, e un calvar;
În orice om, prea multă amăgire
Se strânge din speranța lui "măcar".
În orice om persistă amintirea
Acelui sentiment nemărginit;
În orice om se face răstignirea
Unui profet, de alții, nedorit.
În orice om rămâne o durere,
Un dar, un chin sau poate un blestem;
În orice om, un suflet cere, cere
Să renunțăm la verbul "nu putem".
În orice om există frenezia
Unui amor nebun, nestăpânit,
Iar în poeți rămâne poezia
Când tot amorul lumii a murit.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (17 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
In memoriam, Ionel Arădoaie
Cum pot să merg prin viață fără tine?
Mi-e stihul doar un strigăt de durere...
Cuvintele ne-au împletit destine,
Acum te cer oceane de tăcere...
Prin galaxii nu mai voiesc să zbor,
Spre munți nu îndraznesc să mai privesc
Doar tu îmi făceai zborul prea ușor...
Azi pleci înspre Tărâmul Îngeresc.
Odată îmi spuneai că mă iubești,
Prin mii de versuri mi-ai șoptit iubirea,
Cum pot să cred că n-o să-mi mai vorbești,
Că nu-ți voi mai vedea nicicând privirea?
Noian de lacrimi scaldă ochii mei,
Iar plânsul nu mai pot să-l stăpânesc,
M-aș război cu-ai Poeziei Zei,
Să nu te ia, când încă te iubesc.
Să-ți fie drumul lin înspre Lumină,
Etern să ne vegheze al tău vers
Tu, nume scris în glia carpatină,
Al meu Luceafăr cald prin Univers!
Dumnezeu să te odihnească în pace!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără de vis sau răsărit
Mi-e plină inima de NOI, din Răsărit în Răsărit,
altar în suflet ți-am clădit din clipa-n care ne-am găsit.
Te-ai odihnit în el un timp- umblaseși mii de vieți hai-hui-
și, când ți-am crescut puteri noi, ai dispărut fără să-mi spui.
Apusul arde-n flăcări reci și vântul șuier-a pustiu.
Te-ai rătăcit în negre nopți și-acum te simți ca-ntr-un sicriu.
Nimic nu vezi, nimic n-auzi, știi doar că nu ai niciun rost
și nu-nțelegi ce s-a-ntâmplat, de ce e totu-atât de-anost...
Ești vagabondul dintre lumi, cu suflet trist și ponosit.
Degeaba plângi că ai greșit, când de IUBIRE ai fugit.
În cununie-nsingurat, acum mă strigi să fim iar DOI.
Nu pot, am obosit prea mult de a lupta ca-ntr-un război.
Nu mai găsesc puteri să-ți spun cât TE IUBESC... cât TE-AM IUBIT...
Rămâi în lumea ta... sărac.. fără de Vis sau Răsărit...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inerție de april
ridică puțin vraja
vezi dacă timpul mai tulbură
păsări pe crengi de adio
nisipuri uitate
în plete de sare
deschide orizontul cu un ochi
de jad
înspre mine
cu celălalt spre mare
privește amurgul de aur
firav de april
sau
caută-mă într-o genune
pe o altă planetă
vremea în adâncul sufletului
este rouă de nemurire
când copacii nu vorbesc
cu nimeni
propriul trup se volatilizează
pe drumul pierzaniei
înspre tine
sau înspre răsărit
o comoară de aer
cu chip de femeie
cu visele care nu mai mor niciodată
de pe cerul meu
pe umerii tăi
ca o mantie
se transformă într-o lună albastră
așteptarea mea
a ta
într-o inerție
absolută
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul meu
Șterge-mi c-un surâs tristețea
Ce se-așterne peste ochi
Curcubeu dă-mi după ploaie
Intr-o mie de culori
Adu-mi ziua cea senină
După noaptea neagră rea
Fă-mi buchet dintr-o lumină
Așternută-n calea mea
Si in zorii dimineții
Când luceferi pier pe cer
Tu rămâi bolta albastră
Cerul sufletului meu!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unde urmărește întristata liră flautul săltăreț?
În josul șesurilor vaste cu cireși înfloriți, pe malul cu sălcii plângătoare.
Doamna Casei de la Est îmbătrânește fără a avea pereche,
Soarele strălucitor în crucea amiezii, ultima lună de primăvară pe sfârșite.
Prințesa Li-yang are patrusprezece ani,
În răcoarea zilei, după Sărbătoarea Ploii, împreună cu cineva se pierde-n contemplare.
... Vino acasă, înclină-te și te rotește până la al cincilea ceas.
Două rândunele sub căpriorii acoperișului aud un oftat prelung.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Raza de soare
sunt trubadurul lumii
în mâini o chitară, în suflet o rană
mă apropii de tine
dispare și timpul rămas
mă nărui în gânduri
pe piscuri, în ceață
se aprinde privirea
o clipă, pe raze de soare
cuvântul a tăcut
în cer pulsează un foc necunoscut
pe umeri mantie de flori
culese de pe câmpuri, în zori
în ochii tăi adânci se scurgeau zările senine
un dans înalt în ceruri
tu și eu
doi fulgi ușori și visători
un zbor fără spațiu
dispare și timpul rătăcit într-o privire
femeie, lacrima iubirii
umbre pe cer în tainic mister
se aprinde iubirea
o clipă
pe o rază de soare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E lună plină și am gânduri șirete?!
E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
și-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc...
Și pe același cer de metil
o eclipsa din neliniști îmi țes
când știi că nu te mai poți reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!
Așa fac cu mine mereu... și nu știu de ce...
e lună plină și am gânduri șirete?!
te plângi că nu mai știi să te asculți,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu fața la perete,
viața are un dirijor din umbră
și genuni fără punți...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (15 noiembrie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!