Implicare
De ce n-ai spus de la-nceput,
Altei femei îi esti vândut
Cu trup si suflet.
Corăbier fără catarg
Din largul mării adunat
Din marea caldă de corali
De știre trebuia să-mi dai
Că nu ești liber.
Imi cer iertare de-am greșit
La mine-i veșnic răsărit
Din cupa amară cu pelin
Eu beau doar vin!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ești doar al meu
ești doar al meu.
când zbor spre stele
peste fuioarele de nori
ce lasa-n picaturi rebele
adesea adormite ploi!
ești doar al meu...
in gand de seara
si-n diminetile cu foc
cand soare rosu vrea s-apara
timid pe cer in orizont!
ești doar al meu...
cand marea-mi scalda
trupul fierbinte plin de dor
esti doar al meu cand departarea
ne prinde intr-un nou decor!
ești doar al meu...
nimic si nimeni...
nu poate ca sa mi te ia...
nu esti palpabil... esti aievea
esti numai in privirea mea!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polen de crin
Cum să te las, si cum să plec?
Tu esti frumoasa amăgire,
Esti visul meu in poezie,
Tu esti perfect!
Zâmbesc amar, e in zadar,
Realul a pătruns prin geam,
O zi cu frig si cer senin,
Doar e gerar.
Si totuși printre amintiri,
Pari cupa albă de la crini,
Polenul galben m-a atras
Nu pot să plec si să te las.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt
sub cer ce-adulmecă a ploaie
las gândurile în șiroaie
să curgă-n florile de măr
și țin în mâini doar adevăr
corăbier fără catarg...
de ce m-ai luat, de ce m-ai dat?
sunt spuma mărilor din larg
când valuri în genunchi se sparg
și-așa-n nisipul încă rece
fără busolă noaptea trece
aud strigând în dimineață
un pescăruș zburând pe creastă
e stânca care m-a lovit
în gândul meu nesăbuit
de a-ncerca în depărtări
să fiu din nou ce am fost ieri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strămoș
mă uit la tine... mi se pare
că te cunosc de undeva
nu ești bunicul care-odată
din vârf de munte cobora?
aveai opinci... desaga-n spate
si cioareci albi dintr-o aba
pe cap purtai căciula dacă
si-un zâmbet ochii-ti lumina
ești tu... cel desenat in carte?
esti pe Columna lui Traian?
esti tatăl Anei lui Rebreanu
ce dus pe gânduri rămânea?
esti Ion... sau Gheorghe... nu contează
tu esti legat de-acest pământ
privește Dumnezeu și tace
tu pentru mine... ești un sfânt!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascensiune prin recul
Corabie somnambulă în vânt
bucăți de soare duce la catarg
brusc marea iese din adânc
și ochii o aruncă-n larg
Bucăți de soare duce la catarg
în zori mi-ai răsărit în suflet
de pragul zilei lacrima îmi sparg
dar n-o auzi e totul putred
E întuneric până-n suflet
brusc marea intră în pământ
am să-adorm la primul tunet
iubito corabie somnambulă sunt
Bucăți de noapte-mi sângerează la catarg
când ochiii tăi m-aruncă iar în larg
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ai mințit
nu ți-e dor și nu ți-a fost
știu povestea pe de rost
aseară ai fost la firmă
ieri la prânz intr-o grădină
trebuia să aduni flori
să-mi oferi mie in zori
ai mințit de la-nceput
iar eu nici nu te-am crezut
ai vrut doar motiv să pleci
să vizionezi un meci
puteai simplu să imi spui
dar aveai un gând hai-hui
de la meci sigur la bere
și de-acolo dulci himere
ai venit in zori acasă
fără flori si fără glastră
dacă dor ți-era... de ieri
te făceai foc si scântei
si incet pe inserat
adunam bujori în pat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet integru
Azi unul e trecut prin sită
Si mâine altul e la rând
Se-nvârte roată o ispită,
A ponegri chiar ce e sfânt.
Nu asculta a lumii vorbă
Si nu te doară răul spus,
Când stii că n-ai in garderobă
Nimic ce ar fi de ascuns.
Culori sunt de la alb la negru,
Nu astepta doar câmp cu flori
Păstrează-ti sufletul integru
Si cerul va fi fără nori!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără de vis sau răsărit
Mi-e plină inima de NOI, din Răsărit în Răsărit,
altar în suflet ți-am clădit din clipa-n care ne-am găsit.
Te-ai odihnit în el un timp- umblaseși mii de vieți hai-hui-
și, când ți-am crescut puteri noi, ai dispărut fără să-mi spui.
Apusul arde-n flăcări reci și vântul șuier-a pustiu.
Te-ai rătăcit în negre nopți și-acum te simți ca-ntr-un sicriu.
Nimic nu vezi, nimic n-auzi, știi doar că nu ai niciun rost
și nu-nțelegi ce s-a-ntâmplat, de ce e totu-atât de-anost...
Ești vagabondul dintre lumi, cu suflet trist și ponosit.
Degeaba plângi că ai greșit, când de IUBIRE ai fugit.
În cununie-nsingurat, acum mă strigi să fim iar DOI.
Nu pot, am obosit prea mult de a lupta ca-ntr-un război.
Nu mai găsesc puteri să-ți spun cât TE IUBESC... cât TE-AM IUBIT...
Rămâi în lumea ta... sărac.. fără de Vis sau Răsărit...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis rupt
În amurgul rătăcit peste-ntinderea de ape,
Trece gându-mi obosit, prăvălindu-se-n cascade.
Și prin stropii răsfirați înspre sălcii plângătoare
Strălucește-un curcubeu răsărit după o ploaie!
În adânc apoi de râu, liniștit înspre câmpie
Noaptea-și scaldă pân-la brâu, trup sub raza sidefie
Coborâtă din înalt cu mister de Lună Plină
Fără urme, fără glas doar cu zâmbet de regină!
Vino rază, mă dezbracă de neliniști si-ndoieli
Pune-n suflet doar lumină, alungând ziua de ieri
Ca să fiu in zori de zi pregătită să înfrunt
Orice stavilă ivită.... orice vis in două rupt.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna din vis
Orhidee cu argint...
Părul tău a-mpodobit!
Imi apari pe inserat
La o margine de sat.
Si pe zi ce trece-n timp
Tot mai mult vreau să te-alint
Să-ti văd ochii, mâna-n scris
Imi esti zână, imi esti vis.
Pică zorii in fereastră
Marea cerului albastră
Sub privirea fermecată...
Zâna mea, frumoasă fată!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ad literam
Nu cer mai mult
Decât aș da...
Nu vreau ce nu
Îmi aparține.
Nu vreau bijuterii
Nici bani,
Vreau mâna ta,
Te vreau pe tine!
Și cumva dacă
Îi esti dat
Altei iubiri
Aprinsă-n noapte
Eu chipul tău
Îl fac uitat
A-mi fi icoană
Mai departe.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoară fericire
Domnișoară fericire
Ești aievea? Dă-mi de stire!
Vreau să-ți fac un compliment,
cât sunt încă conștient.
Te văd rar și-mi pari cam tristă.
Am să-ți spun c-ai fost absentă,
deși esti cea mai dorită,
dintre toate câte sunt
zâne dulci pe-acest pământ.
Ești frumoasă și râvnită,
de dispari în nemurire,
sau apari fără de știre.
Domnișoară fericire,
ești o clipă-n infinit,
cu parfum și amăgire,
De mă vezi, să-mi dai de știre!
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emigranții
Am avut azi-noapte vis
Ușa casei am deschis
Fluturi mii în cor mă cheamă
Să le fiu soră sau mama
Mi-au spus că sunt emigranți
Dintr-o luncă cu mulți frați
Unde sărăcia-i Doamnă
Nu sunt flori, e veșnic toamnă.
I-am primit, dar am greșit
Îndată m-am molipsit
Și-am plecat cu ei în lume
Căutând zile mai bune.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună? Sau adevăr aprins?...
Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?
De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!
De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!
De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia să îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!
N-a fost corect nici drept cum ai jucat,
Eu sinceră ți-am fost întotdeauna...!
M-ai sfâșiat când eu secretul ți-am aflat,
Și de atunci inima plânge ca nebuna!
Și tot tu necontenit mă căutai...!
Deși descoperit ai fost de mine!
De ce în pace oare nu mă lăsai,
De ce mi-ai dus inima în ruine?...
Ori egoist, ori nu știu ce ai fost...!
Ori parșivism a fost ascuns în tine!
Cum ai putut să-ntorci viața-mi pe dos,
Și să-mi răpești ce nu îți aparține?...
Și multe se lovesc în contradicții...
N-am înțeles nici azi ce ai făcut...!
Ori decăzut-ai tare în perdiții...
Ori m-ai iubit, și nu ai știut...!
O joacă, un capriciu, o iubire...
Atât a fost, sau ce a fost de fapt?!
Dar ce a fost, mi-a dat nemulțumire,
Când fals trăiai rolul tău din act!
Vreau să-nțelegi impactul ce-ai lăsat!
Eu nu mai pot să fiu la fel vreodată...
N-am fost eu cea care te-a chemat,
Și altceva ți-am fost eu ție toată!
De ce nu te-ai uitat atent la mine?...
N-ai remarcat că eu sunt altceva?!...
Nu ai văzut structurile-mi divine,
N-ai sesizat nimic?! Orice! Ceva!!!
Fost-ai așa de orb la mine oare...
De n-ai văzut cât pot și ce sunt eu?!
Trebuia să mă iubești tare,
Să mă ții lângă tine tot mereu!
Și la final perplexă m-ai lăsat!
Lovit-ai crunt în inimă și cuget...
Cum ai făcut, mult m-a îndurerat,
În cioburi ai lăsat un suflet...!
Minciună?!... Sau adevăr aprins?...
Ce-a fost în inima-ți vicleană?
Doar te-ai jucat până ai fost prins?
Și n-ai gândit că mi-ai lăsat o rană!...
Ce-a fost, s-a dus... dar pentru mine-i viu!
Nu pot uita și merge mai departe...
Sufletul rănit, plânge în pustiu,
Și toate rănile mi le adun în carte...
De n-ai iubit defel, doar te-ai jucat,
Mă rog să suferi mult... așa ca mine!
Nu pot să iert mai mult de am iertat,
Să mă distrugi atunci când îți convine...!
Și înțelege că nu ai fost corect!...
Și nici iertare n-ai învățat a cere!
Schimbă-ți caracterul mult infect,
Și inima amară ca o fiere...
Lumina să se-abată asupra ta...!
Să înțelegi că viața nu-i o joacă...
Nu-ți bate joc în viață... treaba ta!
Dar roata se întoarce ca o placă!
Și să înveți iubirea și iertarea...
Să le oferi cu suflet luminat,
Ascultă-ți din inimă mereu chemarea,
Că să trăiești cinstit, corect, salvat!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Răsărit de dor
Asfințit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aș mai vrea în taina nopții să-ți șoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aștept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopți s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc și esti același, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ți mai vorbește și-nțeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrățișare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristețe, bun rămas!
Asfințit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopți se vor mai duce, câte am să pot uita?
Și-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aștept sau poate ușa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopți s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec și-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viața își urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire și-am s-o iau de la-nceput.
Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aștepți sau poate inima ți-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e prețuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Și-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viața mea!
poezie de Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ai plecat, iubită mamă...
Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viață dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veșnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poți că să nu știi!
Așa s-a întâmplat, tu însăși să dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!
Curaj aveai, cât pentru o armată
Și ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ți era doar un covrig,
Că noi să creștem mari și să nu știm de frig!
Așa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă!
Iertare cerem, de-am greșit
Dar parcă greu ne-ai pedepsit ;
Doar știi că fiul ți-a plecat în cer,
Că tata să nu fie mult stingher!
Acum și tu te-ai supărat
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat!
În inimă ți-ai dus durerea
Deși era amară ca și fierea!
Tu ți-ai ales cărarea către cer
Și ai avut voință că de fier!
Iar noi nu am făcut păcat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Ne-ai învățat pe toți să nu cedăm la greu,
Că dacă vrem, putem, ne-ajută Dumnezeu!
Dar tu se pare c-ai uitat, acum,
Când ești pe ultimul tău drum ;
Nu poți în lume să mai stai,
Curaj în viață dacă n-ai!
În lumea unde veșnic ai să fii
Noi suntem siguri că tu știi,
Că nu-i durere, nici lacrimă, nici chin
Și nu vei în stare, să scoți nici un suspin!
Acolo, o eternitate stai,
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Cu moartea n-ai cum piept să dai,
Curaj în viață dacă n-ai!
Că te-am crezut cu-adevărat
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă,
Tu ai plecat, iubita noastră mamă!
poezie de Gheorghe Pepelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dependența
Azi m-am jucat suficient pe Facebook
Și cand ma gandesc cata treaba am,
Dar fiecare e dependent de ceva,
Alcool, tutun, cafea, iubire.....
Iubire cupa de cristal
În cioburi esti de-acum un an
De-atunci eu linistea- mi gasesc
Stingandu-mi dorul cu un vers.
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ușa mea
Cine ești tu
Să-mi hoinărești prin gânduri,
Să-mi alungi somnul,
Să-mi cerni zăpezi in suflet
Fără să-mi ceri voie?
Ți-am deschis eu ușa?
Nu-mi amintesc.
Dar ai dreptate....
Am fost cândva impreună
Când citeam la lumina lămpii
Si fluturi roiau in jur
Departe, undeva in munții
Ce aveau turbane sure
Si plete din păduri.
Nostalgic si melancolic
Ai păstrat seninul zării
Si gustul vinului....
Din care mare ai venit
Si care val te-a răsturnat
In toamna cea târzie,
La ușa mea?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esti
esti un condiment pretios ce poate reface orice suflet
esti dulceata florilor culese proaspat
esti cerul ce coboara sa se uneasca cu marea
esti steaua ce calauzeste fiecare iubire catre destin
esti mai stralucitoare decit orice nestemata din lume
esti minunea care mi a aratat iubire pura
esti mai presus de toate femeia visurilor mele
poezie de Silviu Petrache (23 martie 1990)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.