Scara prostiei trece prin toate capetele; privirile o scoboară.

Max Blecher în Limite
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul care "nu s-a scurs încă", zac toate întâmplările, toate sentimentele, toate gândurile, toate visele care n-au avut loc încă şi din care generaţii şi generaţii de oameni îşi vor scoate partea necesară de realitate, vis şi nebunie.

Max Blecher în Vizuina luminată
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţia... prostiei

Toţi ai vrea să te admire-
Cu motiv sau din pricină-
Şi cum eşti Prostiei mire:
Ai şi asul ei... în mână!

epigramă de Costel Zăgan din Caratele... prostiei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miliţiişipoliţii

poetul trece pe zebră ca o
floare ciufulită de colţ – ah, amenda
nu e prea mare: o poa
te suporta din salariul de bibliotecar –
trece prin faţa
unui şir de maşini din care îşi scot
capetele câteva fi
guri cunoscute de clasici în viaţă şi de valoare (?!) –
se aude un fluier de om
al legilor firii: alcătuit
totuşi din mişcări prea rigide
prea sperioase
şi prea
frigide,-n timpul serviciului pe
unitate de scriere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este greu ca cineva trecând prin viaţă să evite toate privirile celor invidioşi.

citat din Nichomachus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre ape şi păcate

ora curge în etape
gânduri azi se frâng pe ape
toată omenirea doarme
eu aştept să ard pe rug
rug creat de astă lume
din surcele şi minciuni
peste mine plâng tăcerile aldine
un cuvânt mai trece, oare
offf, se pierde iară în retorica întrebare
despre lume, despre care
se aşterne în splendoarea unei fraze risipite
printre trecătoare raze
noaptea mă preling prin stele
scriu pe coaja asta ruptă
din copacul de pe munte
scriu cu sufletul, cu lacrimi
degetele toate le-am uitat
în desaga de la spate
sunt ciobanul din cetate
ce mioarele îşi mână
pe o coală albă, goală
timpul fuge, viaţa curge, nu ajunge
să achit nota de plată
este plină de păcate
între mine şi cetate
curg de toate
scara către cer e azi ruptă
nu am timp şi nici răbdare
să aştept a ta chemare
amintirile's murdare
paşii se scurg pe o cărare
printre sticle şi pahare
toate's sparte, toate's goale
viaţa asta trece, trece
uneori se mai petrece
ziua vine, alta pleacă
între mine şi ăst cer
a rămas doar mister
azi să urc, eu nu mai sper

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Cineva-mi lua scara. Eram sus
Şi eu soarelui îi luam scara.
Ca un meteorit mă prăvăleam prin apus
Şi în cap îmi cădea noaptea (întâi bună seara).

Bolovan sieşi îşi era Sisif,
Trebuind numai şi numai să se prăvale,
De o mie de ori, fără motiv,
Să-şi cadă din vârf până-n poale.
Până-n poalele domniei-sale.

Aveau dreptate vorbele foarte-nţelepte,
Rostite - îmi amintesc - de ursitoarea amară:
"Totul va fi urcare de trepte,
Totul va fi luare de scară".

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muchia zorilor înflorită cu privirile tale

surâsul
ochilor tăi
îmi mângâie
trecerea paşilor mei
prin propria ta umbră ce mă
ţine de mână

clipele
nu mi le mai număr
în şuvoiul acesta de cuvinte
ce-mi fascinează încă privirile
scăldate în roua surâsului tău

ţine-mă de mână
şi-ntr-o şoaptă dulce
şopteşte-mi
numele tău
pe muchia zorilor
înflorită cu privirile tale

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ajungă la suflet, muzica trece prin urechi, artele plastice (pictura, grafica, sculptura şi arhitectura), artele dramatice (teatrul, dansul/coregrafia şi cinematografia) şi literatura trec prin ochi, arta culinară trece prin gură, iar arta parfumeriei trece prin nas.

aforism de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eseu despre prostie

Uimit şi trist văd şi constat
natalitatea exponenţială a prostiei
la nivel local şi mondial,
sub toate formele ei,
de la blazare la violenţă.
Sărăcia şi lipsa educaţiei
o fecundează molipsitor genetic
şi prostia sporeşte cantitativ şi calitativ,
cu mâinile pe electronice la modă,
suficientă, arogandă şi pretenţioasă.
Democraţia prostiei victimizează,
ipocrizia o proslăveşte pe străzi
cu virtuţi alogene blamabile,
cineva profită şi câştigă.
Societatea prostiei omeneşti
eretică, profană, primitivă,
ridică baricade revoluţionare
contra dictaturii bunului simţ
rămas de la homo sapiens.
Fericită e prostia multă, pură
şi neîngrădită de legi!

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cincinat ca vânător (Pro domo: "...ca bici contra prostiei" C.P.)

Epigramist înscris la vânători
Cu arcul şi săgeata ironiei,
A hărţuit efectele prostiei
Oportunişti, excroci şi impostori.

madrigal de Nicolae Ivan din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Am găsit-o ieri în prun,
Dar - să nu grăbiţi ocara! -
I-am luat în pripă scara.
Ea mă-njură: -"Eşti nebun?
Pune scara!"
-"Dacă-njuri, eu n-o mai pun!"

Mai la urmă pe-un cuvânt:
Să se lase sărutată
De atâtea ori deodată
Câţi fuştei la scară sunt.
Sărutată -
Lăudat fii, Tată sfânt!

-"Unsprezece", spune ea;
Eu zic: -"Bine", pe credinţă;
Doar o fi având ştiinţă
Scara câţi fuştei avea.
Pe credinţă -
Asta e pierzarea mea!

Şi-o sărut mereu-mereu;
Orice-aţi spune, orice-aţi face,
Nu ştiu cum, dar mie-mi place
Să sărut - aşa sunt eu!
Orice-aţi face,
Doar e dat de Dumnezeu!

Dar te uită! Azi mă duc
Pe la ei, şi iată scara!
Vrând să pui la cale ţara,
N-am de lucru şi m-apuc
Să-ntorc scara,
Şi când colo, stau năuc!

Dau să număr la fuştei -
Uite-i, frate, doisprezece!
Şi-un cuţit prin piept îmi trece
Împlântat de mâna ei!
Doisprezece,
Iată-mi moartea, dragii mei!

A greşit, îmi spuneţi voi?
Cum de n-a greşit să spuie
Treisprezece? Să mai suie,
Nu să-mi facă mai vreo doi!
Nu să-mi spuie
Că e miercuri, când e joi!

Zici că poate n-a ştiut
Când vorbea din prun cu mine?
Dar i-a numărat ea bine
Scoborându-i, şi-a tăcut!
Nu de mine,
Mi-e de dânsa, ce-a făcut!

M-a scurtat aşa, ştiind!
Dacă-i fire mincinoasă,
Ce folos e ca-i frumoasă?
Maica mea, auzi! S-o prind
Mincinoasă!
N-o mai cred, s-o văd murind!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Am găsit-o ieri în prun,
Dar să nu grăbiţi ocara!
I-am luat în pripă scara.
Ea mă-njură: Eşti nebun?
Pune scara!
Dacă-njuri, eu n-o mai pun!

Mai la urmă, pe-un cuvânt:
Să se lase sărutată
De atâtea ori deodată
Câţi fuştei la scară sânt.
Sărutată
Lăudat fii, Tată sfânt!

Unsprezece, spune ea;
Eu zic: Bine, pe credinţă:
Doar o fi având ştiinţă,
Scara câţi fuştei avea,
Pe credinţă
Asta e pierzarea mea!

Şi-o sărut mereu-mereu:
Orice-aţi spune, orice-aţi face,
Nu ştiu cum, dar mie-mi place
Să sărut aşa sunt eu!
Orice-aţi face,
Doar e dat de Dumnezeu!

Dar te uită! Azi mă duc
Pe la ei, şi iată scara!
Vrând să pui la cale ţara,
N-am de lucru şi m-apuc
Să-ntorc scara,
Şi când colo, stau năuc!

Dau să număr la fuştei
Uite-i, frate, doisprezece!
Şi-un cuţit prin piept îmi trece
Împlântat de mâna ei!
Doisprezece,
Iacă-mi moartea, dragii mei!

A greşit, îmi spuneţi voi?
Cum de n-a greşit să-mi spuie
Treisprezece? Să mai suie,
Nu să-mi facă mai vreo doi!
Nu să-mi spuie
Că e miercuri, când e joi!

Zici că poate n-a ştiut
Când vorbea din prun cu mine?
Dar i-a numărat ea bine
Scoborându-i şi-a tăcut!
Nu de mine,
Mi-e de dânsa, ce-a făcut!
M-a scurtat aşa, ştiind!
Dacă-i fire mincinoasă,
Ce folos e că-i frumoasă?
Maica mea, auzi! S-o prind
Mincinoasă!
N-o mai cred, s-o văd murind!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles azi mai limpede ca înainte că totul creşte, pleacă şi trece. E de mirare că oamenii nu pot pricepe asta, îşi transferă toate dorinţele în viitor, fără să le treacă prin minte că viitorul nu stă-n loc, că va trece la fel ca trecutul.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dl. X, cu prilejul unei anchete, a declarat "război prostiei."

Că azi e duşman al prostiei,
Din pagină când am aflat,
Mi-am zis în taină, foarte bine!...
I-a fost destul şi aliat.

epigramă de Ion Calboreanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei scări mă cutremură: scara Mercali, scara Richter şi Scaraoţchi.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sid Waterman: Trebuie să ne punem capetele la contribuţie.
Sondra Pransky: Dacă ne punem capetele la contribuţie, va suna a gol.

replici din filmul artistic Bomba zilei, scenariu de Woody Allen (28 iulie 2006)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, cu cât oamenii urcă mai sus pe scara demnităţilor, cu atât coboară mai jos pe scara demnităţii.

aforism de George Budoi din Aforisme (2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara Vieţii

Tu acum eşti aşteptat
Să apari pe astă lume
Trece o lună, un an sau doi
Te-ai obişnuit c-un nume

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaccinul contra prostiei nu trebuie să fie prost, deci, logic, vaccin contra prostiei nu există.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când urci pe scara succesului, sunt o mulţime care zgălţâie scara sub pretextul că o sprijină.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!