Este greu ca cineva trecând prin viaţă să evite toate privirile celor invidioşi.

citat din Nichomachus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând prin New Menin Gate

Trecând prin poarta-aceasta, cine-şi va aminti dintre morţi
Pe ne-eroii flămânzi care-au hrănit cu carnea lor armamente?
Cine va ierta nenorocirea adusă acelor sorţi –
Celor damnaţi, proscrişi, uitaţi când se ridică monumente?

poezie de Siegfried Sassoon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost ar fi avut?

Ce rost ar fi avut această viaţă
de n-ai fi existat, copilul meu?...
N-aş fi ştiut nicicând cum se-nvaţă
cu sufletul să fi prezent mereu
la tot ce deopotrivă ai în faţă
trecând prin lume, de-i uşor sau greu.

Am înţeles mai bine ca oricine
iubirea să o dau celor din jur,
să îndrăgesc, aşa cum se cuvine,
şi să ridic în zări fără cusur
ce-i mai de preţ în clipa care vine,
pentru a clădi un viitor mai pur.

Ai fost cununa mea întotdeauna,
o port mereu ca pe un cer senin,
puteri îmi dai ca, una după una,
prin zilele ce neoprite vin,
în inimă să îmi aduc întruna
icoanele la care să mă-nchin.

Când n-oi mai fi cu tine-n astă lume
te voi privi din flori şi din copaci,
iar tu vei şti că cineva, anume,
prezent şi nevăzut în tot ce faci,
mereu va fi cu tine să te-ndrume,
să-ţi netezească locul care-l calci.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu iubirea Ta

Cu iubirea Ta mă înnoieşti în fiecare zi
Trecându-mă prin spinii lumii uşor
Să-mi cântăreşti tăria inimii în suferinţă
Şi smerenia sufletului cerută în zori.

Mă treci prin ulicioare strâmte cu câini
Din gurile cărora ies lătrături veninoase
Să-mi vezi stăpânirea de sine cum creşte
În ochii celor invidioşi pe haina bucuriei mele.

Mă treci prin surâsul florilor înlăcrimată
Să vezi dacă îmi ascund pupilele sub pleoape
Să-mi cercetezi gândul inimii în plâns
De poate trece pe flori cu irişii blânzi.

Mă treci prin valuri de-ocări şi durere
Prin ceasuri aducătoare de nedreptăţi
Să-mi vezi credinţa în tăcerea din gură
Cum îmi înnoadă limba în faţa tuturor.

Mă treci prin strălucirea aurului cu pupile
Şi prin bratele pline cu coşuri de bani
Doreşti să vezi de mă vând şi Te uit
Pentru toate deşertăciunile Pământului.

Cu iubirea şi dragostea Ta mă hrăneşti
Întărindu-mă ceas de ceas pentru toate
Şi mă îndemni să trăiesc şi să spun lumii;
M-am născut să nu mor niciodată în Hristos!

Mă treci, Doamne, prin faţa tuturor, acum,
Cu crucea pe umeri şi-un zâmbet pe gură
Şi simt cum unii se ţin după mine smeriţi
Iar alţii trecând pe-alăturea spun: Nu există
Dumnezeu!!!

Cu iubirea Ta... iartă Doamne nebunii, şi-al meu
suflet... de poţi!

poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii din care omul învaţă

Chiar dacă uneori este bine să şi plângi,
important este să-ţi ştergi lacrimile
şi să priveşti cu încredere în viitor.
Să zâmbeşti şi să simţi dragostea celor din jur.
E drept că în viaţă, omul are şi de pierdut,
că este nevoit să plângă,
dar trebuie să aibă şi puterea să se ridice.
Să nu abandoneze lupta cu greutăţile vieţii.
Ele sunt lecţii din care omul trebuie să înveţe.
Să înveţe cum să le depăşească,
cum să le evite.
Numai astfel va putea să-şi recunoască propriile greşeli.
Va învăţa că necazurile pot fi depăşite, nu bocite.
Va trebui să ţină minte că
de iubire nu faci paradă
chiar de-o întâlneşti pe stradă.
Să ţină minte că în viaţă trebuie să fii curajos,
nu fricos, altfel, tot ce faci iese pe dos.
Toate acestea sunt lecţii care te învaţă
cum să reuşeşti în viaţă.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru Moş Crăciun

Moş Crăciun, de mă iubeşti,
Cadouri de pregăteşti,
Du familiilor nevoiaşe,
De prin sate şi oraşe.

Du-le celor invalizi,
Sau celor ce sunt flămânzi,
Du copiilor orfani,
Du-le celor fără bani,
Alimente, încălţăminte,
Dulciuri şi-mbrăcăminte.

Celor care au de toate,
Dă-le un pic de bunătate,
Să dea din profitul lor,
Celor fără de-ajutor.

La tineri, dă-le speranţă,
Să aibă curaj în viaţă,
La bătrâni dă-le alinarea,
Uşurează-le povara,
Iar celor ce mult suspină,
Fă-le viaţa mai senină.

Dă la toti, dă-le de toate
Deveni-vom mai buni poate.
Pentru mine atât aş vrea
Pe Dumnezeu alăturea,
Şi-aş mai vrea, dacă se poate,
Dăruieşte-mi sănătate.

poezie de Ionel Popa (11 decembrie 2012)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este urmărirea imposibilului trecând prin inutil.

definiţie de G. De Tarde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să spui că cineva aşteaptă o viaţă întreagă pentru ca sufletul său pereche să vină, este un paradox. La un moment dat oamenii se satură să aştepte; să-şi încerce şansa cu cineva şi prin arta angajamentului să devină suflete pereche, care durează o viaţă să fie perfecţionat.

citat din Criss Jami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială că alcolul, tutunul, şi multe altele, sunt lucruri pe care un sfânt trebuie să le evite, dar sfinţenia este un lucru pe care oamenii trebuie să-l evite.

citat clasic din George Orwell
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog, nu mă însoţiţi cu cineva care se vaită, cu privirile mereu în jos, nici cu cineva care nu ştie să spună "mulţumesc!", sau cu cineva care nu admiră un apus. Eu nu sunt aşa!

citat din Alda Merini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E greu

E greu să fii singur pe lume,
Să nai o vorbă cui îi spune,
E greu printre străini să fii,
Dar nu acasă la copii,

Şi este greu pentru un tată
Să lase acasă o mândră fată,
Şi este greu pentru mămici,
Să-şi lase puişorii mici,

E greu departe ca să fii,
Să înghiţi amarul ce te apasă,
Ştiind că copilaşii tăi,
Plâng prin unghiere în altă casă,

Cu ce am greşit în astă lume,
De tot ne bate Dumnezeu,
Lăsăm copiii şi părinţii,
Plecăm că este tot mai greu,

Într-un final când ne întoarcem,
Este distrus tot ce am avut,
Părinţii nu mai sunt în viaţă,
Chiar şi copiii au crescut

poezie de Silvia Tulbur (22 martie 2021)
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este bine ca fiecare dintre soţi să evite a scoate în evidenţă toate micile greşeli ale celuilalt şi în loc de aceasta să fie plini de atenţie şi de răbdare, folosindu-se de toate celelalte calităţi minunate care se ascund în sufletul lor.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

expert

Un expert este cineva care ştie unele dintre cele mai mari greşeli care pot fi făcute în domeniul său şi cum să le evite.

definiţie clasică de Werner Heisenberg
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost un om al mării

Am fost un om al mării.
Am lucrat pe vapoare cu inspirate nume.
Am văzut, strălucitoare, gloria Domnului.
Buzele mele s-au bucurat pe-acestă lume.

Am trăit o viaţă de navigator.
Întreaga lume-a fost vecinul meu.
N-am rămas Necuratului dator,
Fiind prin aventuri vegheat de Dumnezeu.

Am urcat multe culmi, am trecut prin umbrele morţii,
Ieşind la lumină cum iese catargul prin etambreu.
Am navigat de-a lungul şi de-a latul celor Şapte Mări.
Convoiul plin de viaţă-al navelor este manifestarea evidentă
A lui " Sesasm deschide-te" şi a respiraţiei lui Dumnezeu.

Am fost un om al mării.
Eu chiar am văzut de-aproape cerul.
Domnul este Căpitanul meu.
Domnul mi-a conturat caracterul.

Ca navele trecând prin noapte,
Mi-am urmat şi eu menirea
Alături de prietenii şi bunii mei tovarăşi.
Am fost un om al mării.
Mi-am împlinit destinul – şi-aş trăi aceeaşi viaţă iarăşi.

poezie de Charles W. Mitchell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în sfârşit, există o a patra categorie, categoria celor care trăiesc sub privirile imaginare ale celor care le lipsesc. Sunt visătorii.

citat din Milan Kundera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru uşi ( extras din ‘Numele vântului' )

Poate că cea mai mare însuşire a minţii noastre
este abilitatea de a face faţă durerii.
Gândirea clasică ne arată care sunt cele patru uşi ale minţii
prin care fiecare trecem în funcţie de propriile necesităţi.

Prima este uşa somnului.
Somnul ne oferă un refugiu
unde putem să ne ascundem de lume şi de toate durerile ei.
Somnul marchează trecerea timpului,
distanţându-ne de lucrurile care ne-au rănit.
Când o persoană este rănită, de multe ori îşi pierde conştienţa.
Similar, cineva care primeşte veşti traumatizante
devine adesea letargic sau leşină.
Acesta este felul în care mintea se protejează de suferinţă,
trecând pragul primei uşi.

A doua este uşa uitării.
Unele răni sunt prea adânci pentru a putea fi vindecate
sau prea adânci pentru a fi vindecate repede.
Mai mult, unele amintiri sunt pur şi simplu chinuitoare
şi pentru ele nu există leacuri.
Dictonul "timpul vindecă toate rănile" nu exprimă adevărul.
Timpul vindecă cele mai multe răni,
celelalte se ascund după această uşă.

A treia este uşa nebuniei.
Sunt momente când mintea primeşte-o lovitură atât de cumplită
încât se afundă în nebunie.
Deşi aşa ceva nu pare un beneficiu, de fapt este.
Sunt momente când realitatea nu-i decât o perpetuă suferinţă,
iar pentru a se elibera, mintea trebuie să evite realitatea.

Ultima este uşa morţii.
Opţiunea finală.
Nimic nu ne mai poate vătăma după ce am murit.
Cel puţin aşa ni s-a tot spus.

poezie de Patrick Rothfuss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dinspre planeta cea albastră, proslăvit şi înviat
Isus străbate galaxii şi universul înstelat
Trecând cu-alai de îngeri prin armonia siderală
Ce de El a fost creată cu puterea Lui plenară
Triumfător intră acum, pe porţi largi de Orion;
Ca Mare Împărat al slavei şi-al veşniciei Domn.
Din mari şi grele lupte, Isus se-ntoarce neânvins
Şi falnic El ajunge la porţile de Paradis.
Cortegiul îngeresc înalţă laude şi osanale
Slăvindu-L astfel pe Hristos cu bucurie mare
Căci Împăratul lor revine în Casa Cea Cerească
După greii ani de luptă şi viaţă pământească.
În slujba omului şi-a pus întreaga S-a viaţă
S-aducă celor suferinzi alinare şi speranţă
Prin minunate vindecări, prin Cuvântul predicat,
Învierea celor morţi şi trupul Său crucificat.
Astfel calea e deschisă spre Patria Cerească
Oricărui om ce cu credinţă pe ea vrea să păşească.
Ridicaţi-vă voi porţi, să intre Cel glorificat
"Cu moartea Sa moartea călcând", "Hristos a înviat"!

poezie de Sergiu Mănuş
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara prostiei trece prin toate capetele; privirile o scoboară.

Max Blecher în Limite
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triumful lui Isus

Dinspre planeta cea albastră, proslăvit şi înviat
Isus străbate galaxii şi universul înstelat
Trecând cu-alai de îngeri prin armonia siderală
Ce de El a fost creată cu puterea Lui plenară
Triumfător intră acum, pe porţi largi de Orion;
Ca Mare Împărat al slavei şi-al veşniciei Domn.
Din mari şi grele lupte, Isus se-ntoarce neânvins
Şi falnic El ajunge la porţile de Paradis.
Cortegiul îngeresc înalţă laude şi osanale
Slăvindu-L astfel pe Hristos cu bucurie mare
Căci Împăratul lor revine în Casa Cea Cerească
După greii ani de luptă şi viaţă pământească.
În slujba omului şi-a pus întreaga Sa viaţă
S-aducă celor suferinzi alinare şi speranţă
Prin minunate vindecări, prin Cuvântul predicat,
Învierea celor morţi şi trupul Său crucificat.
Astfel calea e deschisă spre Patria Cerească
Oricărui om ce cu credinţă pe ea vrea să păşească.
Ridicaţi-vă voi porţi, să intre Cel glorificat
"Cu moartea Sa moartea călcând", " Hristos a înviat"!

poezie de Sergiu Mănuş (18 aprilie 2017)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este greu deloc să înţelegi pe cineva; doar că este greu să asculţi fără prejudecată.

citat din Criss Jami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pas spre veşnicie

Cu tine-n viaţ-am mai făcut un pas
În drumul lung şi greu spre veşnicie.
Iute-am trecut spre cât ne-a rămas ;
De-am mai fi fost, ce bine-avea să fie!

Am fi urcat pe drumul spre lumini
Ca doi iubiţi ce s-au dorit o viaţă ;
În suflet ţi-am intrat prin ochi senini
Şi-n el era atâta dimineaţă!

Şi mai era-ntre toate un izvor ;
Cu drag, adesea îl numeai Iubire,
Iar cupei ce-o umpleai îi spuneai dor,
Dar mie îmi dădeai cu osebire.

Sorbit-am cristalina cu nesaţ,
Cu sete ce trecând, mai tare vine
Şi prins de-mpătimire, ca un laţ,
De-atunci, în vene am doar dor de tine.

Cu tine am făcut grăbitul pas
Purtându-ne de braţ prin rău şi bine.
Cu glasu-ţi tremurat, un "bun rămas"
Şoptitu-mi-ai cu chip să mă aline.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!