Eseu despre prostie
Uimit și trist văd și constat
natalitatea exponențială a prostiei
la nivel local și mondial,
sub toate formele ei,
de la blazare la violență.
Sărăcia și lipsa educației
o fecundează molipsitor genetic
și prostia sporește cantitativ și calitativ,
cu mâinile pe electronice la modă,
suficientă, arogandă și pretențioasă.
Democrația prostiei victimizează,
ipocrizia o proslăvește pe străzi
cu virtuți alogene blamabile,
cineva profită și câștigă.
Societatea prostiei omenești
eretică, profană, primitivă,
ridică baricade revoluționare
contra dictaturii bunului simț
rămas de la homo sapiens.
Fericită e prostia multă, pură
și neîngrădită de legi!
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.