Scara
Cineva-mi lua scara. Eram sus
Și eu soarelui îi luam scara.
Ca un meteorit mă prăvăleam prin apus
Și în cap îmi cădea noaptea (întâi bună seara).
Bolovan sieși își era Sisif,
Trebuind numai și numai să se prăvale,
De o mie de ori, fără motiv,
Să-și cadă din vârf până-n poale.
Până-n poalele domniei-sale.
Aveau dreptate vorbele foarte-nțelepte,
Rostite - îmi amintesc - de ursitoarea amară:
"Totul va fi urcare de trepte,
Totul va fi luare de scară".
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.