Visul real

Ai paşii umezi şi săraţi de valuri,
Cu roşu în obraji şi ochi sticloşi...
Te ţin de mână, fără ritualuri...
Simt că îi fac pe zei un pic geloşi...

poezie de Sufleţel şi atât... (16 octombrie 2020)
Adăugat de Sufleţel şi atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitări

paşii tăi nu vreau să-mi fie povară, trădării
nu vreau ca dunga buzelor tale, pe obraji
...
da, nu mă simt confortabil
nu oricine coboară în fântâna fără apă ca să ardă
de sete
rujul roşu, de sânge, nu vrea să plângă cu lacrimi
este interzis
Gogol în Suflete Moarte s-a proscris
sufletul nu vrea să-mi fie cădelniţă
nu-s biserică pentru suflete moarte
era prietenul meu şi ai avut nesimiţirea
să nu mai fi femeie

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În înălţimi sunt păsări cu ochi atât de viu

În înălţimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Şi ies, la ceasul nopţii, din cuibul lor, târziu.

Şi sunt şi fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipeşte, crezând c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!

Căci nu-s atât de tare să-ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu ştiu
Prin colţuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.

De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi şi umezi, la Ea să mă tot uit,
Deşi c-am să mă mistui în focul ei, nu uit.

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă sincer...

Cerul e albastru că aşa e şi luna...
Adevărul există... trăiască minciuna!
Priveste-mă-n ochi şi raspunde-mi pe dos:
Ai putea să mă-njuri... politicos?

poezie de Sufleţel şi atât...
Adăugat de Sufleţel şi atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de roşu, fără sonor

se lăsa o pâclă peste munţii mei
nu ţin minte să fi iubit atât de mult pădurea

zilnic primeam animale în casă
să stea la masă cu noi
tigri vulturi urşi oameni fără suflete
unii chiar mă îndrăgeau
mergeau cu mine pe acoperişul blocului
cântam din u2 ne luam de gât

săream cu ochii deschişi ne transformam
într-o altă viaţă în avioane de război
venea salvarea şi totul era atât de minunat
atât de roşu fără sonor
atunci înţelegeam de ce ne mai iubeam
eu şi cu vulturul eu şi cu tigrul eu şi cu

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii pierduţi

Sculptez gheaţa
din inima ta
cu flori de iubire
târzie
cad din ochi
cascade de scântei
pe rochia de mătase
cu dor flămând
te-am căutat
în cântecul viorii
pe aripă de vis
care învinge
tu eşti un ţărm
ce linişteşte marea
când valuri de furtună
o risipesc
paşii pierduţi
puţin se mai zăresc
la poarta minţii.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melpomene era o fată solidă, cu sânii mari şi cu gleznele şi antebraţele groase, cu roşu în obraji şi ochii cristalini. Părea oarecum incompletă fără crosa ei de hochei.

Trevanian în Shibumi
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii-ţi verzi şi umezi, printre gene,
Văd picuri pe obraji dansând alene,
Ori lacrimi de sfânt râs, ori de-amăgire;
Sunt magicele perle de simţire.

catren de Mihaela Banu (18 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un heruvim

Poemă pe valuri,
Sânge cu ritm,
Ce algoritm,
Ce idealuri!

Dansuri şi valuri,
Ce bioritm,
Suav logaritm...
Ce ritualuri!

Pierde-te, Simm,
Scrie cu sânge,
Până găsim

Versul ce plânge,
Şi-un heruvim –
Poetul pursânge!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, ierarhii creştinismului au transformat multe ritualuri şi sărbători păgâne în ritualuri şi sărbători creştine. Închinarea la moaşte, adorarea şi sărutarea moaştelor este unul dintre aceste ritualuri şi este pură idolatrie, condamnată în Cele 10 porunci (porunca întâi şi a 2-a).

aforism de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (30 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

RUGACIUNE

Mă uit la tine liniştit
Când mă mângâi pe obraz,
Mă simt atât de fericit
Sub al sărutului talaz.

La pieptu-ţi tu mă strângi
Ca o mamă pe al său pui,
Toate dorurile le frângi
Iubita mea cu ochi căprui.

Te rog Doamne Creator
Nu-mi răpi floarea din mână!
Mă simt lecuit de dor
Lasă-mi clipa să rămână.

Voi deschide Cartea Sfântă
Aşa cum ştiu, cu sfiiciune,
În timp ce inima îmi cântă
Eu voi fi în rugăciune.

Moldova Veche Mai 1967

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet în arcuire

Ce-ai face, de n-ar fi, femeie,
Atâtea frunze şi atâtea flori,
Ningând pe sânii tăi sonori,
Cum ning salcâmii pe glămeie?

Cum ning crenguţe de-azalee,
Cu flori roz-albe şi fiori,
De decuseară până-n zori,
Pe coapsa-ţi stângă, rotofeie?

C-ai face fără muzică şi baluri,
Şi fără aurora-ţi din privire?
Ce-ai face fără Mare, fără valuri?

Ce-ar face trupu-ţi fără arcuire?
Cum ar participa la ritualuri?
Cum ar putea trăi fără iubire?

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
şi ne vom cufunda-n apus
atât de jos şi-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
şi-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini şi-atât de goi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

De-ar fi să te descriu pe tine
Într-un cuvânt tu eşti destin
Oglindă a valurilor pline
Mă ajuţi eşti Marea un festin

Simt că am pierdut speranţa
Tu îmi dai tărie si putere
Vorbesc cu tine lupt cu viaţa
Răspunzi prin valuri de iubire

Eşti adusă dintr-un munte
Ai străjeri mii de pescăruşi
Simt o briza un sărut pe frunte
Mâinile valuri albele mănuşi

Paşii mei prin tine umblă
Tu-mi eşti dor si alinare
Viaţa este doar o umbră
Ce rămâne-n apă ta cu sare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovat

Tu taci şi soarbe-ţi lacrima
Ea vrea să pice să sughită
De o cădea te -oi blestema
Tu lacrimă să fi înghiţită

Nu te lăsa de ea subjugat
Ca-ai suferit ai fost rănit
Sufleţel abătut şi supărat
Te am auzit si am venit

Te-am lăsat sunt vinovat
Cum aş putea să te împac
Venin pe suflet am vărsat
Fără tine iubire sunt sărac

Am să-mi iau vina înapoi
Să-ţi dau liniştea dorită
Şi-mi cer iertare de la voi
Îmi simt inima tare obosită

Am să am grijă de tine
Nimeni să nu te rănească
Te vreau sufleţel cu bine
Un zbor prin bolta cerească

Îmi vreau viaţa mea înapoi
Eu cu sufleţelul ce-l aveam
Îmi vreau timpul cu noi doi
Cât de fericită eu eram

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

galben în noapte
ochi sticloşi de pisică -
şoricel speriat

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii tăi

paşii tăi scuturaţi pe-un alt drum
îi mai văd prin zăpezi şi acum
au rămas chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
paşii tăi

ridicaţi parcă-n lacrămi de lup
au rămas prinşi în noduri de lut
la răscruci chiar de-i simt tot mai grei
scânteind prin zăpezi
paşii tăi

zorii vin chiar şi-n ultima zi
ce-o desfid ca şi când n-ar mai fi
au rămas scânteind ca şi-acum
paşii tăi
deschizând un alt drum

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

roşu în obraji
mănuşi mirosind a ger -
buna în tablou

haiku de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa căprioarei

Căprioară cu ochi umezi şi priviri de catifea,
ce culoare-o avea soarta ce se-aşterne-n calea mea?
Poţi să pui astă-ntrebare, cu-a ta fragedă simţire,
Cerului senin, când noaptea curge în noi amorţire?

Spune-i să îmi ierte timpul petrecut în chip anost,
când credeam că viaţa-nseamnă a trăi fără vreun rost
şi-mpărţită-ntre tristeţe, şi necaz, şi disperare,
mă îndepărtam întruna de a inimii chemare.

Se năştea ispititoare bucuria de-a muri,
promiţând că scap de toate şi sufletu-o huzuri.
Mă îndreptam resemnată spre-a ei linişte-obosită,
sperând că-mi va da uitare pentr-o viaţă chinuită.

Dar acum m-am răzgândit şi trăiesc cu dor de mine
şi-am să fac din astăzi cânt, fără lacrimi şi suspine!
Îi voi mulţumi Luminii că îmi dăruieşte zorii
şi, hoinărind printre stele, voi putea să mângâi norii.

Căprioară cu ochi umezi şi priviri de catifea,
Cerul mi-a trimis răspunsul cu... toată IUBIREA Sa!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nepermisă

Iubire nepermisă... clar de lună
Ce ne ascunzi sub umbre de cleştar,
Pe sâni mai simt sărutul, pe gât, pe ochi, pe mână..
Mi-e dor de-a lui iubire iar şi iar.

Zefiru,-ţi are-ascunsă răsuflarea...
Nisipul-trup stelar de scoici şi val,
Ţi-ascunde sufletul sub tălpi de lacrimi
Şi sub priviri de dor, lăsate-n van.

Te simt ascuns în umbra umbrei mele...
Te văd în vis şi buzele mă dor...
Hai vino! Mai sărută-mă odată!
Hai vino! Fără tine simt că mor!

Lasă-mi în dar, îmbrăţişarea ta!
O voi păstra în gânduri ca pe-o taină!
Să nu uiţi! Numai tu mă poţi avea!
Doar eu pot fi a vieţii tale doamnă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă-n ochi...

Priveşte-mă-n ochi când eşti cu mine,
Priveşte-mă-n ochi, să ştiu de ţi-e bine,
Priveşte-mă-n ochi, că doar o privire,
Priveşte-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Priveşte-mă-n ochi, că şi ochii vorbesc,
Priveşte-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Priveşte-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Priveşte-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Priveşte-mă-n ochi, să ştii ce gândesc,
Priveşte-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Priveşte-mă-n ochi, oricine ai fi,
Priveşte-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Priveşte-mă-n ochi, nu-ţi cer prea mult,
Priveşte-mă-n ochi, să-ţi văd a lor tumult,
Priveşte-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbeşti,
Priveşte-mă-n ochi, e deajuns să mă priveşti.
Priveşte-mă-n ochi, să pot să-nţeleg,
Priveşte-mă-n ochi, ce drum să aleg...

poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!