Poetul avea o fixaţia pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toţi pereţi. Şî ea perversa o lăsat poza ei în vitrină la foto pe unde ştia că trece poetul.

perlă din examen de bacalaureat (2013)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghiceşte în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopţii, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polul Sud

Cu Amundsen am plecat
Astazi catre Polul Sud
Si in graba nu am luat
Decat poza din album.

-Care poza?
-Mai intrebi?
Poza ta de asta -vara
Cand faceai nudism la mare
Si cand plaja era goala!

Te prefac in " pinguina "
Si te iau intr-un rucsac
Fara tine mi-e straina,
Iarna, polul inghetat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uita cu jenă la poza capului iubitei lui din vitrină la fotograf că făceau mişto băieţii de la terasă de iel. Fotografia avea buzele surâzătoare. Ia lăsat-o iubita lui ca atunci când este plecat cu treabă, el să nu uite de faţa ei.

perlă din examen de bacalaureat (2013)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este turlă de cetate

Poetul care-i turlă de cetate,
şi în cetate îşi caută universul,
aprinde zilei focuri mari de astre
şi prin aorta inimii îşi trece versul.

Poetul ce-i stindard gravat în sânge,
nu-şi zămisleşte bustul în senin
ci scormoneşte-n lava ce se scurge
din craterul fatalului destin.

Pentru poetul străfulgerat de viaţă,
ca lama prin carnea unui măr,
nu onomastica statuilor e lege
ci neornamentalul adevăr.

Cu-această grefă de sinceritate
pe cordul lui deschis spre patru zări,
el sapă în tăcerea pietrelor suspectă
tranşee de lumină şi infinite scări.

El nu e spectatorul de serviciu
la un regal de scene-n travesti
ci este curierul unei naţii,
pe-adresa noastră de fiecare zi.

Poetul se ridică la puterea
a milioane de răni nevindecate,
şi pentru toate şi pentru fiecare,
poetul este turlă de cetate.

Şi ca o turlă răstignită-n zare,
pe care piatra începe să o doară,
POETUL este idealul unanim
ce nici nu are voie să mai moară

poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai poetul...

Lumină în cuvânt
Şi Nebunie-n gând,
Speranţe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.

Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-şi patima
Scrie poetul.

Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.

Pe fila unui nor
Şi-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete şi mult dor
Scrie poetul.

Când este judecat,
Şi toţi îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Şi scrie pe-un taifun,
Numai poetul...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai poetul...

Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde;­
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mărei infinit.

Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde pasări ca el
Se-ntrec în cântări.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compensatoriu

poza în care par aşa de reală

se aude foşnetul inimii
100 de bătăi pe minut
(niciun doctor nu suspectează tahicardie!)
miroase a magnolie... a zăpadă vie...

lacul e întreg
simţi peştii
cleştarul palatelor
degetele neastâmpărate
încrezându-se în poveste

am adus cu mine
iarbă cât încape
ziua de naştere
multe hematii
felul în care parfumat gândul
modela mimica şi cerul
nu se mai îndoia
ştii... oxigenul acela
care întreţine arderile

poza aceasta... poza aceea
compensaţie pentru ziua în care
tu m-ai strigat... tu mă vei...
şi eu eram... şi eu voi fi
aşa de
nă
lu
că

păstreaz-o lângă tine!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Atât de mult i-a iubit
Poetul
Pe oameni,
Încât
Şi-a dat
Unica viaţă,
Frângând-o
În mii de metafore,
Întru hrana
Celor înfometaţi
De Cuvânt.
Apoi,
Deşi ştia
Că va fi vândut
Pentru câţiva arginţi,
Şi-a turnat sufletul
În poezii,
Aşteptând
Crucificarea
Şi înălţarea
Cărţilor sale.

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adrian Nastase, fost premier PSD, care a făcut puşcărie pentru corupţie, s-a fotografiat pe moşia lui cu un măgar şi a pus poza pe Facebook

Văzându-i cât sunt de hilari,
Mi-am spus în barbă: "Doi măgari!
Dar cel ce fost-a la răcoare,
El e măgarul cel mai mare!"

epigramă de George Budoi din Epigrame (25 august 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinuitoare-i poza... chipul tău...

şi plouă şi nu ştiu nimic de tine,
şi nu văd soarele de nori,
şi sunt cel trist şi ştii prea bine,
nu cumpăr florilor parfum de flori

şi nopţile îmi sunt multe ciuntite,
doar luna mă veghează uneori,
îmi ţine de urât şi vrea să uite
clipirile din noi şi minunaţii zori

mă prinde roua la aceeaşi masă,
pe ea, în ramă, chipul tău,
of, Doamne, cât eşti de frumoasă,
în poza nici nu văd să-ţi pară rău

singurătatea îmi e ca o soră,
o ţin de mână chiar şi-acum,
vorbesc cu ea o clipă oră,
acceptă povestiri rămase fum

o mare liniştite, mă tot îmbracă,
aş vrea să sparg tăcerea ei,
cafeaua rece visele îmi seacă,
iar trece timpul florilor de tei

parfumul lor nu-mi face bine,
îmi aminteşte timpul meu,
mă ameţesc în starea de beţie,
chinuitoare-i poza... chipul tău

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia

Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cuminţică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.

De multe ori am vrut s-o scot afară,
Să n-o mai las să zacă într-un vraf,
Dar zi de zi şi seară după seară,
M-am tot ferit să nu bag mâna-n praf.

Şi poate că în bezna din cutie
Culorile aprinse au pălit
Şi poza aceasta, atât de dragă mie,
Acum e ternă şi s-a zdrenţuit.

Dar chiar de n-o voi scoate niciodată
Să vadă iar lumina îmbietoare,
Ea va rămâne poza preferată,
Pe care am iubit-o cel mai tare.

poezie de Octavian Cocoş (15 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florenţa e liberă

stătea o nălucă fără permis de tre
cere pe ponte vecchio
se ridicase de
asupra oraşului eliberat
de familia
medici ştia că e infernul
scris de dante printre portocali
sau
măslini - ştia de purgatoriu -
decolând pe un pegas sau un ducati
îi prevede moartea lui machiavelli
năluca e cu
prinsă de o spaimă
primeşte ajutorul lui virgiliu
poetul din divina comedie
e ghidul spiritual
fac checking pe ponte vecchio
poetul e nălucă şi năluca e poetul
fac un film documentar
ultimul medici alungat fuge
din florenţa - florentinii au uitat
sau n
- au uitat
de spaniolii
mercenari care
au prădat oraşul
republică - conspiraţia lui machiavelli (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul e firav, bolnav
Se plimbă prin oraş fără un tel
Şi se opreşte, din când în când,
Pe stradă, şi îşi aduce aminte de ea, de el.

Rămâne uimit. Ea nici acum nu a venit
Ea îl visează, dar pentru el este cumplit
O sperie, dar îl iubeşte
Se cunosc demult, dar nu s-au întâlnit.

Sperie lumea pe bulevarde
Când rămâne cu ochii neclintiţi
Prin crâşme, şi parcuri,
Sau pe poduri, privind la ape,
Toţi îl ştiu - vorbeşte singur..

Acasă se întoarce poetul, târziu
Şi suferă, pentru ceva nedefinit
El suferă pentru noi,
Suferă pentru tot ce este viu.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multor poeţi li s-a întâmplat să se slujească de lapsus sau de alte acte ratate drept mijloc de reprezentare poetică. Prin el însuşi, faptul acesta este îndeajuns pentru a dovedi că poetul socoteşte actul ratat, de exemplu lapsusul, ca nefiind lipsit de sens, cu atât mai mult cu cât el îl produce în mod intenţionat. Nimeni nu va admite că poetul a greşit scriind şi că a lăsat să subziste greşeala sa, ca un lapsus în gura personajului. Prin lapsus poetul vrea să sublinieze ceva şi nu ne este greu să constatăm că el doreşte să ne avertizeze asupra persoanei respective, care este distrată, obosită sau ameninţată de un acces de migrenă. Dar dacă poetul se foloseşte de un lapsus cu un sens, fireşte că noi nu trebuie să-i exagerăm importanţa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofrandă poeziei

Ciudat, cum poezia nu-i doar sunet,
Cum muzica, ce-i şi fără cuvinte...
La fel ca fulgerul de mut, iar tunet,
Ea-i, spus luminii... sau poate la fierbinte.

Proza, e epicul de viaţă şi nescrisă...
Scurs! Nu se compune, este!
Poate de aceea film e fraza zilnic zisă;
A fiecăruia... Eroul de poveste.

Poem, este mai mult, pictură,
Tabloul de-un ceva, alt, fel,
Nu poza moartă de la o natură...
E pana zborului, sau colorat penel!

Povestea, poate-i scrisă, o proză,
Doar derulată ca pe un covor.
Poetul, face el din sufletu-i o roză,
Chiar dacă spin îl taie... toate-l dor.

E diferenţa între a retrăi creat,
Documentarul, sau un filmat, regie.
Poetul nu-i doar vieţii plagiat...
Cum tril, nu-i îndeajuns o melodie!

Ce-i drept, sunt toate văz, în spus... e
Pe note, litere, culori, argilă, piatră.
Doar că pot fi de un real impuse...
Sau o surpriză neştiută, un... "Iată!".

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de ziua mamei -
lângă poza alb-negru
toţi ghioceii

haiku de Ana Urma din Romanian Kukai (2013)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

Tu eşti poetul cu carte, cu lumini
Toţi te recită, până şi cei străini
Copilele-ţi pictează heruvimi
Tu străluceşti ca roza-ntre ciulini

Tu eşti poetul cu carte, cu lumini
Şi nu te pierzi nicicând printre păgâni
Poemele-ţi sunt scrise cu lacrimi şi suspin
Iar răul vrei să-l rupi din rădăcini

Tu eşti poetul cu carte, cu lumini
Şi luminezi în lumea noastră de nebuni

poezie de Monica Trif (16 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shelly (arătându-i lui Alan albumul foto al familiei sale): Aceasta este poza de la sfârşitul travaliului meu. Acela este vaginul meu, iar acela este căpşorul Melissei ieşind din mine ca o marmotă. Cred că dacă şi-ar fi văzut umbra, aş mai fi avut şase săptămâni de travaliu.

replică din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

După căsătorie

Poza ei, de dinainte,
O mai ţine-n portofel,
Poate-şi mai aduce-aminte
Că avea şi bani în el.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!