Dor de Cer Albastru

Copacii plictisiti de galben,
In fiecare seara isi leapada frunzele gandind la primavara.
Izvoarele viseaza la verdeata si la flori,
Iar soarele plange bolnav sub patura de nori.

Pe potecile ruginii, lumina s-a ofilit si lacrimeaza,
Un fluture s-a dezbracat de umbra si tacut danseaza.
Tristeti de plumb, melancolii-nvechite, ni se-astern pe fete
Si ni se face iarasi dor de tinerete.

Pe-un colt de cer o stea se odihneste,
Facandu-si cuib in varful brazilor semeti,
Pe muntii-albiti de timp, pe inaltimi, pe creste,
O capra neagra se afunda in nameti.

Iar un gutui care imbata cu miros pamantul,
Imprastie un aer nou de multumire,
Si-n inimile reci se naste inca o data cantul,
Si-un dor de cer albastru si de nemurire.

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavara Neagra

Pe strazile pustii se plimba vantul,
Si fluiera usor o trista melodie,
Umplut de groaza plange azi pamantul,
Socat de-aceasta mare tragedie.

E-o primavara atat de neagra si de grea,
Pana si florile au uitat sa infloreasca,
Si parca nici o pasare sa cante nu mai nu vrea,
Iar iarba verde azi refuza sa mai creasca.

Se plimba moartea prin spitale,
Si cei sortiti se prind de mana ei,
E-atata suferinta, lacrimi, jale
Mai iarta-ne odata, Tata... daca vrei!

Copiii stau in casa, bucurosi ca nu e scoala,
Dar nu-nteleg de ce nu pot sa mearga la bunici?
Noi insa stim ce-nseamna sa ai "moartea-n oala"
Si asteptam "faina" Harului Tau Sfant, sa ne ridici.

Azi milioane si milione de persoane,
Ridica iarasi ochii plansi spre cer,
Se-nalta cant si rugaciuni de la balcoane,
Sau dintr-o camaruta, din acelasi vechi ungher.

Sub masti, ne-ascundem zambetul de altadata,
Si-mbratisarile incet, incet sau stins,
Ne strange Tu, la pieptul Tau de Tata,
Acopera-ne-n Haru-Ti necuprins.

Mai lasa inca-o data sa apara curcubeul,
Primeste ruga noastra, pocainta
Indeparteaza groaznica furtuna si tot raul,
Esti Pacea noastra, intareste-ne credinta!

Zaresc prin frunze cum se naste o petala,
Prin pomii infloriti pasarile canta iar,
Copiii stau in casa, bucurosi ca nu e scoala,
Iar noi visand la cer, ne bucuram de Har!

Ne spui prin semne ca-o sa vii curand,
Veghind pe ziduri noi Te-asteptam,
Cuprinsi de dor, cu ceru-n piept si-n gand,
Pana atunci, in inimile noastre zilnic Te purtam.

poezie de Marius Alexandru (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna nostalgica!!

Ploi marunte incep sa cada
Printre codrii ruginii
A trecut inca un an
Sperand ca ai sa revii

Orice frunza care cade
Pe al naturii covor
O numesc "speranta mea"
Care plange al tau dor...

Dar se scutura copacii
Şi vântul lin adie
Iar sufletul meu plange
De grea melancolie...

poezie de Marian Alexandru Bercuci (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa Romanie

In tara mea iubita, pasc turmele pe plaiuri
Si varfuri Carpatine privesc semete zarea
Doinesc duios pastorii din fluiere si naiuri
Izvoarele le poarta in susure cantarea.

In tara noastra draga, batranii, albi mesteceni
Si brazii verzi si falnici se joaca-n munti cu vantul,
O capra neagra sare si scanteie prin cremeni
Iar vulturii se-nalta, dispretuind pamantul.

In dulcea Romanie, spice danseaza-n holde
Ca tinerii la hora cu pletele-aurii
Campia-si pune haina de in si de smaralde
Si peste tot rasuna, viers nou de ciocarlii!

Frumoasa Romanie, ai oameni buni si harnici
Cu fete luminoase, iubiti de Dumnezeu
Si iubitori de semeni, cinstiti si drepti si darnici
Romani din lumea larga, Romani, poporul meu!

Aleasa Romanie, ai grija azi de tine
Pastreaza a ta credinta si tot ce ai frumos
Pastreaza bucuria si facerea de bine
Multi ani ‘nainte Tara, alaturi de Hristos.

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (30 noiembrie 2015)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca in fiecare primavara

Astazi a trecut prin mine
o singuratate.
Si mirosea ca in fiecare primavara.
A trupul tau,
in care se odihneste gandul meu,
frant pe din doua
sa incapa tot si sa nu-l ploua,
cu ganduri si cu roua.
Si mai mirosea
a trupuri de flori zdrobite,
a sange si lut
Cu sanatatea pe jumatate pamant
Si uite asa a trecut prin mine
si am trecut si eu prin ea,
o singuratate.
Ca in fiecare primavara.

poezie de Marius Gîrniţă din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apare Toamna

Apare toamna-n poezii,
O muza noua pentru fiecare,
Cad frunzele prin versuri aurii,
Si se astern poeme fermecate pe carare.

Apare toamna in cantari,
Izvoare freamata in coruri,
Rasuna cantul peste mari si tari,
Pe aripi de arama vantul poarta doruri.

Apare toamna-n dans de bucurie,
Tangoul unei vieti depline,
Belsug de Har in fiecare melodie,
O noua toamna minunata langa tine.

Apare toamna-n visuri noi,
In zambete, in lacrimi in iubiri,
E toamna-acum iubito-n amandoi,
O toamna lunga si frumoasa, plina de-amintiri.

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (1 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mi condeiul cu Soaptele-Ti Sfinte

In inima-mi plansa mai toarna cantare,
Prin lacrimi, sa curga iubirea din mine,
Prin zambet, credinta-mi spre stele sa zboare,
Si sufletu-mi odihneste, Isus langa Tine.

Fa-mi gandul un rob... ascultarii
De Tine, si Voia Ta Sfanta,
Si traiul mi-l fa... armonia cantarii,
Un glas ce-Adevarul cuvanta.

Fa-mi versul ca focul... fierbinte,
S-aduca caldura arzand pe altar,
Sa fie lumina pe cale ‘nainte,
Sa-ndrepte, sa-ndrume... in noapte un far.

Atinge-mi condeiul cu Soaptele-Ti Sfinte,
Fiorul Iubirii sa simt iar si iar...
In varful penitei Tu pune-mi cuvinte,
Si-n Dragostea-Ti mare ma-mbraca in Har.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte - Poezii (31 decembrie 2017)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ingropat inca un an in amintiri

Atatea clipe intr-un apus de timp au fost ascunse,
Am ingropat inca un an in amintiri,
Atatea vise anu-acesta au fost rapuse,
A fost atata frica, ura si atatea uneltiri.

Mi-am golit desaga de lucruri vechi, si-atat de grele,
Imi fac, la inceput de an, proiecte noi,
Imi zboara gandurile pe alei de stele,
Doar Tu cu mine, impreuna amandoi.

Ninge albastru peste noi, cu stele de argint,
‘Mi-atingi buzele cu fulgi de har si de iubire,
Speranta iar se naste-n inimi pe pamant,
Miroase-a flori, a primavara, si a ploi de fericire.

Pasesc increzator in noul an, mai fac un pas
spre Viata fara de sfarsit, in Rasarit,
Cuprins de doruri, tot mai des privesc spre ceas,
Si Te atept sa vii cat mai curand, Isus iubit!

poezie de Marius Alexandru (3 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini,
Petale ofilite si lumini
se risipesc in adieri de vant.

E timpul cand frunzele plang
cu lacrimi mute pe poteci,
Fiori prin inimile noastre reci
ranesc atatea vise ce se frang.

E timpul cand culorile se mor,
Si parca noi tristeti reinvie,
E timpul de melancolie,
Cand toate amintirile uitate dor.

Ne-au asurzit iubirile in gand,
Si suntem astazi, simplu, doi straini,
E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini.

poezie de Marius Alexandru (18 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primavara

e o primavara care
rade-n mine
si in fiecare colt de
suflet sufla
miresme imbatatoare
de flori ce se arunca
de la balconul crengilor
e o primavara care
rade-n mine
si ma inconvoaie sub
greutatea frumusetii ei
pasind peste a inimii
carare
e o primavara care
sau poate am visat-o eu.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asteptand...

In colt de camera, tacut,
Statea cuvantul ce-mi umbla prin minte,
In colt de camera, pe-un colt de foaie asternut,
Statea cuvantul meu si ma privea cuminte.

Un intuneric mov pe amandoi ne cuprindea,
Si umbre stranii zamislea-n odaie,
Lumina lunii ca de nea,
Iar focul inimii mi-ardea vapaie.

In scaun sed si-astept ca vantul,
Sa-mi ninga lin in poala flori si soapte,
Respir adanc, oftez si gandul,
Imi zboar-aiurea, departe, in noapte.

Si simt incet-incet cum dorul ma cuprinde,
Iar totul in odaie e-necat in cald parfum,
Pe coltul foii mele se-nsiruie acum cuvinte,
De-ai fi iubita mea, tu, langa mine-acum!

Se leagana-n zefir perdeaua moale,
Si ma privesc din noapte ochi de murgi balani,
Ca cei carbuni incinsi de uriase foale,
Iar in campie canta jalnic ciocarlani.

Se-opresc de-odat' in vale la fantana,
Doi cerbi si-o bruna ciuta,
Si ochii ei cu noaptea neagra se ingana,
Racoarea noptii, umedele-i nari saruta.

Tacut si singur de privesc jur-imprejur,
Ma simt uitat defel si-al nimanui,
De pleoapele-mi ridic, alene-ntrezaresc,
Doar luna adormita pe-o creanga de gutui.

Alearga sanziene si canta in pridvor,
Si crude coronite-si impletesc,
Din galbene, suave flori de untisor,
Si-n dalbe, lungi camese dantuiesc.

De trece ziua insorita, de vine noaptea instelata,
Si doru-mi creste in inima ranita,
Vestea ce de la tine-astept nu mi se-arata,
Si-a asteptarii tale, grea pedeapsa mi-e sortita.

Incet, incet, dispare negrul noptii,
Dispar si murgi si ciute-ochi de abanos,
Dispar si sanzienele din pragul portii,
Dispar tacut, incet, dispar frumos.

Zorii de vara dulce se-arata-n zare,
O zi oricare, pentru orisicine,
Se-nchide pleoapa-mi grea si ochiu'-nlacrimat ma doare,
Si-ador incet iubito, visandu-te pe tine.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul fluturelui

Cand primavara curgea prin
Cascada visului unui fluture,
Cand razele soarelui tipau
Spre fereastra deschisa a sufletului sau,
Cu aripile-i mici si fragile zbura
Numai cu un singur gand
Catre drumul acelei sperante
De a mai zbura inca o zi,
Poate va cunoste si el alte anotimpuri
Si aripile lui fierbinti vor simti
Adierea vantului si va vedea frunzele
Ce invelesc pamantul,
Iar cand va simti primul fulg de nea
Atunci ve-ti vedea lacrimi de fericire,
Cristale mici albastre ce cad pe
Un covor alb si visul fluturelui
Va fi implinit si se va duce
Pe acel drum al nemuririi.

poezie de Nica Dorin Alexandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrima noptii

Din lacrima noptii, zorii se nasc
In boabe de roua, in cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se raspandesc
In zarile limpezi iesite din nori.

Carari de lumina, zori ai sperantei
Izvorati din neguri, muguri de vis,
Neagra plamada crescuta din noapte,
Scaldata in roua…etern paradis.

Din lacrima noptii se naste iubirea
Ce-mbraca pamantul in suflet duios,
Carari de lumina se-ndreapta spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traieste frumos!

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima Chemare

Pe cararea batatorita, praful tacerii se asterne-ncet, usor
Mai ieri era atata forfota si zgomot, zambete si veselie,
Azi, inghitit de-acest pustiu de lacrimi sunt cuprins de dor,
Si adapat de vise in nopti tarzii ma dezvelesc in poezie.

Oglizi crapate reflecta triste spuma din oceanul obosit,
Timpane sparte aud cum curge timpul in fiecare val ce moare,
Secunde ruginite, grabite alearga pe cadran spre infinit,
Culorile au adormit, pierdute parca-n fiecare floare.

S-a ofilit lumina. Razele noptii se topesc in intuneric,
Sperantele s-au deghizat in nuferi, pe lacurile-ndepartate,
Se risipeste ‘ncet acest taram ce nu de mult era feeric,
Din floarea vietii cad pe rand petalele de timp, uitate.

Mor putin cate putin, la orice pas, inaintand usor spre Viata,
Si dezbracat de umbra-mi, liber, in curand zbura-voi catre soare,
Spre rasarit, deschid ferestrele mai larg in fiecare dimineata,
Si plin de pace, fericit, ascult atent, Ultima Lui Chemare.

poezie de Marius Alexandru (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza
Si imbracata-n aur si rubine, ea vremelnicia-si plange,
Cu-al ei pastel de ruginiu impodobeste panza,
Cand printre stropi de soare tainica se frange.

Purtata pe alei de doruri si de vise,
Saruta talpa mea cu-atata gingasie.
Imi reinvie vechi sperante ce pareau ucise,
Primesc noi aripi, de avant si bucurie.

Aud in suflet fosnete de Dragoste si Har,
Si picuri de iubire in inima-mi zdrobita toarna muza,
Aprind din nou al multumirii vechi si... nou altar,
Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza.

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi Toamna se trece

Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!

O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se ‘nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.

Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Eu te iubesc ca-n prima clipa,
Macar ca a trecut un an,
Si-o presimtire fara frica,
Ca inca esti al meu un an,
Iar de cuvinte nu-i nevoie,
Caci fara ele-i mai usor,
Si las vorbele in voie,
Sa se prefaca-n fulgi,
Si-n seara asta va tot ninge,
Si-n noaptea se va prelungi,
De acum nici cand nu va mai plange,
Caci tu mereu ma vei iubi,
Dr las sa fie seara asta,
Nemaiuitata de amandoi,
Si las sa fie seara asta,
Ca o vecie pentru noi.

poezie de Andreea Maria Ghetu (21 februarie 2013)
Adăugat de Andreea Maria Ghetu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon

O adiere de vant m-anfioara
Inima in piept imi ingheata
Imi naste in suflet o fiara
Ce-nmprastie-n jur numai ceata

Si soarele arde puternic
In iarba ma pierd si-n durere
Se face rapid intuneric
Iar sufletu-nceteza sa spere

candva oferea mangaiere
Celor ce simt o durere
Renuntase candva la acere
Dar azi inceteaza sa spere

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

La multi ani, Maria

Pentru tine azi, Maria,
Tot ce e mai bun pe lume,
Te cuprindă bucuria,
Si fii mândră de-al tău nume.

Să fii bună si umilă,
Să reversi în jur balsam
- Tu, a Lui Isus copilă -
Tot mai mult din an în an.

Să fii sare pe pământ
Si lumină pe cărare,
Să fii sfântă în Cel Sfânt,
Să fii binecuvântare.

Să ai dragoste si pace
Să fii semenilor "dar",
Iar Isus să te îmbrace
Zilnic în măretu-I Har!

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Scaldati in Susurul Bland al Harului (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Padurea

Cu lacrimi mari si calde azi copacii plang,
iar fiecare frunza care cade... doare,
Raze de soare triste se rasfrang
peste padurea care parca iarasi moare.

S-a transformat tot sangele si auru-n rugina,
Iar crengile, salbatice stihii, se-nalta catre cer
cersind in liniste, o picatura de lumina.

Un vultur mandru se inalta sfidator,
In rotocoale falnice brazdand vazduhul,
Pe balta fumurie doua rate ratacite... mecaie usor.

Un coiot (domesticit) obosit de-atata toamna,
Si-a facut culcus din frunze moi,
Si fara nici o grija hotari, macar putin, de-amiaz sa doarma.

Am plans si noi o clipa cu padurea intristata,
I-am mangaiat cu pasi domoli pe-alei cararea,
Si i-am soptit duios, in taina, ca noi niciodata,
nicicand, nu-i vom uita infatisarea.

Cu lacrimi mari si calde azi copacii plang,
iar fiecare frunza care cade... doare,
Raze de soare vesel se rasfrang
peste padurea care niciodata si nicicand nu moare.

poezie de Marius Alexandru (8 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castanii

Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristetea
Când parasita sta de vorba cu sine însasi tineretea,
Si miscatoarea lor cupola deasupra-si clatina verdeata,
Parea ca-n jurul meu prin ramuri în mii de palme bate viata;
Iar câteodata crengi uscate pareau cadelnitând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare si azi tristetea mea mi-o port.
În dupa-amiezi de primavara subt umbra lor racoritoare,
Pândeam speranta cum se joaca în jucausi banuti de soare,
Si ma-ncercam a lor comoara s-o prind în suflet si s-o strâng,
Sa port în mine-un strop de soare când va fi iarasi ca sa plâng.

Pe subt tunele mari de umbra ce-ntind castanii visatori,
În urma ta pe-aceeasi strada am ratacit de-atâtea ori;
Din urma am privit adesea ritmarea rochiei pe drum,
Un clopot miscator de linii, de armonie si parfum.
Ca sa mai vad înca o data seninul clarei tale frunti,
Am ratacit atâta vreme pe urma pasilor marunti,
Si-n noaptea asta soptitoare de primavara si de luna,
Când întunericul din juru-mi în suflet parca mi s-aduna,
Eu umblu parasit si singur subt masti de astri ce scânteie,
Pe unde ai trecut tu astazi, pe unde-i calea mea lactee.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!