Căzui
Cad nucile de vânt
Și greierii mai cântă,
E toamnă pe pământ
Iubirea mă frământă.
Mă simt așa de rău
Și fac așa de bine,
Că numai dorul tău
Ajunge pân' la mine.
Purtat de gândul rece,
Căzui așa departe,
Că numai vântul trece
Prin mine, pân' la moarte.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe
Mi-e numai toamnă fără tine
Și frunze nevăzute cad,
Se scutură păduri în mine
Și sunt al râurilor vad
Pe fund am numai pietre moarte,
Pe maluri doar pescari bătrâni
Mă simt un vas purtat de toarte
Pe la secatele fântâni.
Pe cioburile ce voi fi
Picioarele goale vor călca
Pe care nu le voi răni
Pe care le voi vindeca.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de toamnă
Vântul șuieră amarnic, stelele de cer se-anină
Florile sub bruma rece se tot tânguie-n grădină,
Noaptea asta răcoroasă nu se-ncumetă să plece
Și durerea frunzei moarte prea ușor nu îmi va trece.
Pare-se că de iubire frunzele-n pământ coboară
Și copacul nu le plânge că nu este prima oară
Când îl lasă gol în iarnă și se duc spre altă lume,
Numai eu le plâng în rime de-am umplut vreo cinci volume.
Este toamnă la fereastră dar în casă-mi este bine,
Mai cerșesc la câte-o clipă să rămână lângă mine
Că mă amăgesc cu vise, cu-amintirile din vară,
Și mai scot o poezie să nu doarmă-n călimară.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Numai vrea să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Numai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers
Și tot nu mi-ar ajunge să-ți spun cât te iubesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
Iubite, mai trece și-această toamnă,
Trec frunzele din nucul cel bătrân,
Iar sufletu-mi obosit mă îndeamnă
Să zidesc vise ce-n urmă ne rămân.
M-a cuprins melancolia dintr-odată
Privind culorile ce plutesc în vânt,
Nu mi-e bine fără tine niciodată,
Nici bine, mereu cu tine-n gând.
Iubite, iubirea ta n-are-un nume,
Este pustie ca și toamna târzie...
Mi-i gândul să fug departe în lume
Să uit, să mă ascund în poezie...
De sub gene-o lacrimă îmi curge
Și-n ea toamna aievea se-oglindește,
Iar nucul desfrunzit începe-a plânge
Văzând că timpul trece, nu se-oprește.
Iubite, pleacă și această toamnă,
Frunzele-mi sunt așternutul rece,
Ș-un dor cumplit la iubire mă-ndeamnă
Trecând cu tine prin toamna ce trece.
poezie de Camelia Boț (2 octombrie 2020)
Adăugat de Camelia Boț
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Ce ești, de la mine ce vrei?
M-ai înlănțuit cu privirea,
Ce-o simt peste tot,
M-ai încătușat
În strânsoarea brațelor tale
Trimisă pe aripi de ploi,
Ca într-un joc hipnotic,
M-ai prins, departe de noi.
E asta oare iubirea,
Iubirea nebună și dorul hulpav,
Desprinse din gloata comună
Sau oarbă himeră
Venită din gândul bolnav?
Ce ești, de la mine ce vrei?
Nu pot măsura timpul și nici floarea de tei.
Ce straniu pariu și cu ce zei
Ce miza - ați jucat, de gândul de la mine
Nu poți să ți-l iei,
De-ți simt îmbrățișarea
Și-n in firul de păr,
Ce-mi tulbură și somnul și starea?
Ce esti, de la mine ce vrei?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor neînțeles
Mi-e atât de dor de tine,
Că-mi vine să plec de-acasă,
Dar mă tem că dorul vine
Cu mine și nu mă lasă
Niciunde... Parcă ard în foc
Și totuși, să-nțeleg nu pot,
Cum tu ești numai într-un loc,
Iar dorul tău e peste tot.
poezie de Marius Robu (25 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margini de suflet
La margini de suflet aștept uneori
Cuvântul cuprins în aromă de tei,
Să-l simt cum pătrunde în mine prin pori
Să facă să sară din inimi scântei,
Răcoarea pădurii o simt peste trup
Iar păsări îmi cântă cât pentru un an,
Departe de lume aștept să erup
Să fiu ciocârlia ascunsă în lan,
La margini de suflet se-adună tăcut
Tot dorul rămas suspendat peste cer,
Dorește să treacă pe podul de lut
Să scape de stânca crăpată de ger,
Rămâne iubirea purtată de vânt
Prin timpul ce curge departe, prin zări,
Când teiul își urcă aroma-n cuvânt
La margini de lume, la margini de mări.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Doamne,
Mă uit în urma mea
Și te văd numai pe tine
Departe de tot
Aproape de părinți.
Mă uit înaintea mea
Și te văd tot
Numai pe Tine
Tot așa de departe,
Aproape de copii
Ce-o fi cu distanța asta
Între Tine și tine
În mijlocul căreia
M-ai răsărit
De nici nu știu
Din care parte
Să te chem
Pe la mine.
poezie de Marius Robu (19 februarie 2007)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă
Frumusețea ta cerșește
Dragostea ce-o port în mine
Trupul tău spre mine crește
Sufletu-ți zboară la mine.
Pasăre de-ai fi, m-aș face
Ram și cuib și cer și vânt
Dar ești carne și pământ,
Carnea cu pământ îți place
Te iubesc așa cum ești
Zână dulce din povești
Și femeie blestemată
Mi te dau. Mă iei o dată?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (4 octombrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume, lume
De la mine pân' la tine
Numai fluturi și albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău și nici un bine.
De la mine pân' la ea,
Numai lanț și numai za,
Unde-i ea și unde-s eu,
Numai piese de muzeu.
De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.
De la mine pân' la ei,
Numai lupte și scântei,
Ei acolo, eu aici,
Și-ntre noi e-un fel de bici.
De la voi la oarecine,
Numai gușteri și ruine,
Din neanț la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.
De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.
De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu și eu și plânsu-mi,
De la eu până la însumi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Tu pom și rod...
tu, pomul frunzelor ce dor
când mor în prag de toamnă
să-mi fii tu casă pentru dor
și rumenă cetate și de rod
sa-ți fie pace.
în ridurile trunchiului, adânci,
mi-ascund iar soarele când trece
nu vreau să simt o toamnă rece
nici ploi sau vȃnt sau alte friguri
ci numai pace.
rotunde, clare, de lumină,
privirile, ființa vie mi-este, plină
și sânii dor, și setea mă tot arde
tâmplele sunt vânt nepotolit de soartă
nici pace nu mai am...
te cresc în mine din fragedă pruncie
izvor de sete să îmi fii, cȃnd totul e deșert...
spre cer ridic privire, te cer a binecuvântare
în ploaie rece, caldă, vino, visele tu spală
și peste toate pace...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la mine pân' la toamnă
Între noi e numai toamnă,
Vise triste te condamnă,
Ceru'-i gri, vinu'-i maro,
Totu'-ncepe cu zero.
Ce de vifor și de jale,
Ce de dor, dorul trăsare.
Ce de mine, fără tine
Ce de plânset, toamna vine!
Noapte, ceață și mormânt,
Întuneric tot în gând
Freamăt, plouă cu pământ
Toamnă, ce de negru sfânt!
Nostalgie, zbierăt mut
Zbor lunatic, păr cărunt.
Lumânări fără de ceară
Unde ești, să-mi fie vară...
poezie de Denis Imbrescu (9 septembrie 2017)
Adăugat de clowndenis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora sfârșitului
Mă pregătesc pentru sfârșit,
Dar nu-i duc grija, ci-i simt lipsa;
De-atâta vreme-s neiubit
Și n-a-nceput apocalipsa.
Se-mbogățesc oportuniștii,
Iar demagogii spun și data,
Mă dezarmează optimiștii,
Căci prea de multă vreme-s gata.
Și zvonurile, iuți ca norul,
Cum vin, cum pleacă de la mine,
Lăsându-mă numai cu dorul
Sfârșitului ce nu mai vine.
Ceva din mine profețește
La fix, cea mai confuză dată:
Sfârșitul va veni, firește,
Nicicând, la ora niciodată.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora sfârșitului
Mă pregătesc pentru sfârșit,
Dar nu-i duc grija, ci-i simt lipsa;
De-atâta vreme-s neiubit
Și n-a-nceput apocalipsa.
Se-mbogățesc oportuniștii,
Iar demagogii spun și data,
Mă dezarmează optimiștii,
Căci prea de multă vreme-s gata.
Și zvonurile, iuți ca norul,
Cum vin, cum pleacă de la mine,
Lăsându-mă numai cu dorul
Sfârșitului ce nu mai vine.
Ceva din mine profețește
La fix, cea mai confuză dată:
Sfârșitul va veni, firește,
Nicicând, la ora niciodată.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
Miresme amare de pelin
Solesc zăpezi ce-ndată vin...
Sub pomi ce-n vânt se zbuciumă
Pe inimă sărută-mă.
Cu zâmbetu-mi, ce-n plâns se scaldă -
Vreau să-ți sărut făptura caldă
Căci tu îmi ești, sub zguri de toamnă,
O primăvară dulce doamnă...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solubil
Când plouă, nu mai scriu, e poezie
Afară, nu la mine pe hârtie,
Ce s-a udat și sfârâie, ca semn
Că arde numai pentru că-i din lemn.
De dorul tău, de ce mă rup în două
Ca un tăciune, când pe mine plouă
Și de ce, negru, mă dizolv apoi,
De doru-ți, când nu suntem amândoi?
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu că...
E vara pe ducă
Și dorul m-apucă.
Pe-alei, câte-o nucă
Apare, dar nu că
O cioară năucă
Nu poate s-o ducă.
E toamna pe vine
Și dorul mă ține
În ciocu-i, dar bine,
Ci nu ca pe tine,
Iubirea de mine:
O cioară ce-n fine...
Te scapă și pleacă,
Văzând că ești seacă.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința lui Robu
Pe-aici nu trece timpul, nici moartea; numai vântul
Și fragii mici la umbră se coc puțin mai greu,
La soare șerpii mari își leapădă veșmântul
Întinerind, adică: există Dumnezeu!
Din locul ăsta dacii priveau până departe
Văzând ce nu se vede la Pol, în Empireu
Și-apoi plecau la luptă, la vie sau la moarte
Cu zâmbetul pe buze: există Dumnezeu!
Colea pe deal, în vis, pe tine te-am văzut
Frumoasă ca lumina. Cum să mai fiu ateu
Când m-ai chemat aproape de cer și mi-ai cerut:
"Iubește-mă, că vreau!": există Dumnezeu!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai cu viii
Gândul bun sau rău mă poartă,
Ce să fac cât nu sunt moartă?
De pământ zic doar de bine,
Până nu-i... covor pe mine!
epigramă de Aurelia Velea din Spinul, nr. 16 (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre cuvinte numai de bine
dinspre cuvinte numai de bine
au gust și miros se cheamă că-s vii
iscă râd circulă (mie îmi mi)
fiecare e (altfel spus) despre mine
mă mir și lumea trece mai departe
cu zgomot (deci superficial)
deslușesc un eșec social
ca o frică (prostească) de moarte
am ieșit din dimensiunea a treia
totul e simplu capătă sens
în punct (unde traiul e dens)
dar aici lipsește femeia
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!