Coagula tristeţea deodată...

Coagula tristeţea deodată,
ca-n valuri, trupul de mărgean,
şi trupuri de-necaţi zvârlea din matcă
privirea când mi-o prelungeam.
S-a dus şi ora de azi.
La radio s-a dat ora exactă:
"Cling, clang" sau "Ping, pong"
Toţi îşi privesc ceasurile
numai murdarul de mine
ca şi cum nimica nu ar fi,
mă gandeam, sau poate chiar strigam:
"Hai să ne strângem în braţe,
hai, hai să ne strângem în braţe!"

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Oul şi sfera (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coagula tristeţea deodată...

Coagula tristeţea deodată,
ca-n valuri, trupul de mărgean,
şi trupuri de-necaţi zvârlea din matcă
privirea când mi-o prelungeam.
S-a dus şi ora de azi.
La radio s-a dat ora exactă:
"Cling, clang" sau "Ping, pong"
Toţi îşi privesc ceasurile
numai murdarul de mine
ca şi cum nimica nu ar fi,
mă gandeam, sau poate chiar strigam:
"Hai să ne strângem în braţe,
hai, hai să ne strângem în braţe!"

poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Oul şi sfera (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste pentru cărbuni

Strângem la piept cărbuni încinşi,
Aprinşi de sentimente trecătoare,
Şi bucuroşi trăim cu ei în sân,
Ori trişti şi plânşi, cu ei în buzunare.
Strângem în braţe cărbuni din interes,
Aprinşi cu zâmbetele false,
Şi bucuroşi trăim în faţa lumii,
În timp ce-n aşternut, durerea-i mare.
Strângem în pumni cărbuni frumoşi,
Aprinşi şi-ntreţinuţi cu daruri,
Şi frânţi suntem în inimă,
Ştiind că banii ţin aprinşi cărbunii.
Strângem la piept cărbuni lăsaţi,
Lăsaţi de alţii pe poteci în lume,
Şi cu iuţeală strângem ce-am găsit,
Fără să cerem ajutor la Domnul.

Strângem la piept cărbuni încinşi
Şi suferim amarnic,
Pentru că Dumnezeul-Tată a lăsat s-alegem,
Cu El în inimă, nu după capul nostru.
Strângem la piept, şi-n inimă, exact ce ne-am dorit!
Domnul e milos şi bun, de insişti, îţi dă exact ce ţi-ai dorit!
Ai grijă ce-ţi doreşti, prieten drag!

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne strângem cu putere în braţe, adunăm fiecare parte din celălalt punând-o la locul ei...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne strângem cu putere în braţe, adunăm fiecare parte din celălalt punând-o la locul ei.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luăm toate în braţe, dar nu strângem la piept decât vânt.

aforism clasic de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc

Soarele apune
Pe nisipul fin
Noi stăm împreună
De mână te ţin.

Blând ne luăm în braţe
Şi-n ochi te privesc
Mă întreb de eşti
Un înger ceresc.

Mă strângi cu putere
Sunt la adăpost
Brusc am şi uitat
Durerea ce-a fost.

Te sărut pe buze
Tu nu te fereşti
Nici nu mai ştiam
Cum e să iubeşti.

Pe sus tu mă duci
În camera ta
Iubirea-nfloreşte
Inima şi ea.

Atingerea-i blândă
Deşi mâna-i grea
O aşa iubire
Nu va eşua.

Inima mea bate
Pulsu-i ridicat
Fiindcă tu iubite
În ea ai intrat.

Toată noaptea simt
Că îmi dai fiori
Ne strângem în braţe
Ne sculăm în zori.

Te privesc în ochi
Vreau să-ţi mulţumesc
Că m-ai învăţat
Iarăşi să iubesc.

poezie de Jody Perrin, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesomn

Nu pot sta noaptea în tristeţea mea
din pricinã cã-mi aduc aminte de tristeţea lui.
Nimic n-am cu el şi cred
cã nici nu suntem de acelaşi fel al vederii
şi nici nu cred cã suntem
de pe aceeaşi parte a cerului.

Şi totuşi nu pot sã stau în tristeţea mea
din pricina tristeţii lui
şi nici sã dorm nu pot
şi nu de coşmar, de vis,
de astfel de spaime neutre...

Nu pot sã dorm din tristeţea
de a nu mã vedea neapã rat
şi fã rã de mine
când stã noaptea în tristeţea lui
şi mai ales când nu poate sã stea
în tristeţea lui
noaptea, din pricina mea.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daria Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!

După abandon rămânem cu sufletul fracturat. În fragmente mici şi pe alocuri presărate cu sentimentul de vină şi stupoare. Poate n-am fost buni îndeajuns, poate n-am murit câte puţin şi n-am dat totul. Poate nu preţuim suficient şi mai rău poate nu merităm plinătatea iubirii care nu ţine cont de aparenţe şi neputinţă. Numai de cicatrici. Când oamenii pleacă cu promisiunea că într-o zi se vor întoarce se închid o vreme luminile sufletului. Ne strângem în braţe, spunem poveşti, ne sărutăm pe rând frunţile. Cântăm şi visăm printre gene pentru ultima dată sub asfinţit. Niciodată nu va mai fi azi. Am uitat să-ţi spun.
Când oamenii importanţi pleacă voit sau nevoit se curmă legături imperios necesare existenţei noastre, un pas în afara Universului comun e de ajuns ca hazardul să sisteze ironic construcţia sentimentelor noastre. Şi restul clipelor il petrecem uitându-ne cu desăvârşire, dăruind totul fără bariere, refuzând uneori asertivitatea şi glasul propriei raţiuni. Într-o abnegaţie uneori prostească strângem fărâme de bunătate şi frumos.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleşii ne cer să strângem iar cureaua

Spre-a înlătura beleaua
O să facem doar atât:
Vom lua acum cureaua
Şi v-o strângem după gât!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea... Nichita Stănescu

pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)

Când marea îşi varsă din sine
amarul şi peştele
cresc valuri şi-atâta, iubită...
de vrei izgoneşte-le.

Când piscul văiugii îşi plânge
în fulger fărâmele
Cad aşchii de stâncă, iubită...
de-ţi place sfărâmă-le.

... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...

Şi-n om din cuvinte, iubită...
hai vino şi strânge-le
... îmi umblă cuvântul prin vine
odată cu sângele...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Apa care este moale
dacă curge tot timpul este trainică.
Să ne facem case
numai pe ceea ce se repede.
Ecoul este trăinicia noastră.
Dacă luăm aerul şi-l facem
să fie numai şi numai şi numai respirare
ah, păsările ne-ar cădea în braţe
şi nu numai din lipsă de aer
ci şi din îmbrăţişare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nod 23

Mi-am furat trupul de copil,
l-am înfăşurat
şi l-am pus într-un coş împletit, -
şi l-am azvârlit în fluviu
să se ducă şi să moară în deltă.

Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în braţe
tocmai acum!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Deodată aerul a împietrit în jurul meu
şi se izbesc de el cuvintele zvârlite
şi se-nroşesc, şi-aşa rămân mereu,
din ce în ce mai lungi şi mai rărite.
Şi simt cum gravitaţia se mută
în mine însumi, din afară
şi brusc pe globul inimii îmi cade
lumea, când trupul încă-mi zboară.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Oul şi sfera (1967)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce căutăm acolo, sus, este gustul acelei enorme bucurii care clocoteşte în inimi, care pătrunde până în ultima fibră, atunci când după o lungă oscilare la graniţa posibilitatilor umane putem să strângem din nou viaţa cu ambele braţe.

citat din Lionel Terray
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.

Îţi scriu cu trupul meu viaţa
şi mersul stelelor ţi-l scriu.
Vocala cea mai lungă este aţa
în care mortu-l cos, de viu.

Căci trebuie să dăm şi mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ţinând alături morţii şi vii.

Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să ştim unde ne duce
în care dalbe viituri.

Încât nu ştim cine trăieşte -
cuvântul poate, poate trupul.
Zăpada albă, Doamne, poate,
sau urma-n ea, pe care o lasă lupul...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzi cu braţe şi buze

Suntem trupuri de oglinzi
Cu braţe şi buze
Reflectând ce plăsmuim
Şi ne dăruim
Şoapte şi clipe
Cu braţe şi buze
Între noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheile

Lanţul cu chei mi-a căzut din stele în creier,
mi-au zornăit minţile de durere şi de sunet.
Trupul meu tot deveni o cheie de fier,
Doamne, pentru o uşă uriaşă
la al cărei lacăt nu am cum să ajung,
decât numai dacă mă ridici în braţe.
Haide, cât eşti de mare, tu,
haide, cât eşti tu de indiferent,
răsuceşte-mă şi rupe-mă
şi deschide odată uşa aia!
Haide, deschide-o odată!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care ne-au îndemnat să mai strângem cureaua

Am strâns cureaua şi declar
Că-s bine, teafăr am rămas,
Numai că-n loc de brăcinar
Mi-am pus... cureaua de la ceas!

epigramă de Nichi Ursei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidul nostru e mic, dar, atunci când ne strângem, suntem toţi.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

bună, sunt Tony Grăsunul,
ca mine nu e nici unul,
numa-n braţe învăţat,
sunt motanul preferat,
despre mine, dragi copii,
sigur veţi mai auzi,
acum mă duc la plimbare,
pe-aici e căldură mare,
ca-n Tailanda, ce sa-i faci
şi când plouă, plouă-n draci,
dar eu sunt la înălţime
şi în braţe mi-este bine,
sper să faci poze frumoase,
cu pisici simandicoase
şi cu mine zâmbitor,
sunt cel mai frumos fecior.

poezie pentru copii de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!