Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Prințesa De Iasomie

Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.

Una-i dulce ca o rază
Și adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.

Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezește păpădia
Cu un fluture albastru
Și tăcut ca un sihastru.

Și acesta o mângâie
Cu mânuțe și călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.

Îi e dat acum să fie
Prințesa De Iasomie
Sub o tufa naltă, albă
Unde soarele-o desmiardă.

Mai târziu, la asfințit,
O furnică a-ndrăznit
Și-și făcu culcușul moale
În inima de petale.

Nu vă spun ce a visat,
Dar furnica e-mpărat
Cu coroană aurie
Și pietre de iasomie.

Păpădie, iasomie,
Vreți să-mi spuneți ceva mie?
Care-i zână, care-i stea,
Ca să scriu povestea așa.

camelia oprița

poezie de din Povești din Călimară
Adăugat de Ioan Maria IoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Prințesa De Iasomie

Florile de păpădii
Își făcură pălării
Din mătăsuri albe, șic,
Și din fir de borangic.

Una-i dulce ca o rază
Și adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.

Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezește păpădia
Cu un fluture albastru
Și tăcut ca un sihastru.

Și acesta o mângâie
Cu mânuțe și călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.

Îi e dat acum să fie
Prințesa De Iasomie
Sub o tufa naltă, albă
Unde soarele-o desmiardă.

Mai târziu, la asfințit,
O furnică a-ndrăznit
Și-și făcu culcușul moale
În inima de petale.

Nu vă spun ce a visat,
Dar furnica e-mpărat
Cu coroană aurie
Și pietre de iasomie.

Păpădie, iasomie,
Vreți să-mi spuneți ceva mie?
Care-i zână, care-i stea,
Ca să scriu povestea așa.

vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița

poezie de din Cartea pentru Copii – Povești din Călimară, Revista Constelații Diamantine nr. 8 (120) August 2020 (27 noiembrie 2002)
Adăugat de Vlad TudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori de iasomie

– Ia să-mi spui, să-mi spui tu mie,
Albe flori de iasomie,
Pot să-ți împletesc cunună
Și pe cap să-ți pun sub lună?

– Iată-ți spun, îți spun eu ție,
Albe flori de iasomie,
Cu parfum îmbătător,
Poți să-mi împletești cu dor.

Sub a lunii blândă rază,
Tu atunci mă-ncoronează;
Plină de înfiorare,
Eu ți-oi da o sărutare.

poezie de din Elogii florilor (20 iulie 2016)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu există nici o îndoială că structura excepțională a unei flori de iasomie face parte din victoria completă a frumuseții pe pământ: Eu culeg flori de iasomie în fiecare dimineață și le păstrez în suflet.

aforism de din Universul Iubirii
Adăugat de Elena ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Nu există nici o îndoială că structura excepțională a unei flori de iasomie face parte din victoria completă a frumuseții pe pământ:
Eu culeg flori de iasomie în fiecare dimineață și le păstrez în suflet.

în Universul Iubirii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există nici o îndoială că structura excepțională a unei flori de iasomie face parte din victoria completă a frumuseții pe pământ.

în Universul Iubirii (13 iulie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul iubește multe lucruri și puțini oameni.
Tatăl meu i-a dărit mamei mele flori de iasomie, nu cadouri virtuale, și s-au căsătorit.

în Insomnii în alb-negru, Pentru că totul este lipsit de viață și dorință (2007)
Adăugat de Citatepedia.roSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii copilei străluceau ca două flori de iasomie și dincolo de ei visul curgea ca un fir de apă limpede în vârtejul furtunii, căci timpul însuși este o furtună în inima orologiului și nimeni nu va îndrăzni să-i țină pe loc nici măcar un minutar.

în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În balonul de săpun

Am văzut aseară-n drum,
În balonul de săpun,
Lumea asta răsturnată,
Țara norilor, bogată.

Și-un dovleac așa de mare,
Lucea ca un miez de soare
Că sărmanul meu bunic,
Să-l cuprindă pân' la spic
Făcu scară trei surcele
Să se cațăre pe ele.

vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița

poezie de din Cartea pentru Copii – Povești din Călimară, Revista Constelații Diamantine nr.6(118)2020
Adăugat de Ilaria D'AngeloSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilărie la pătrat

Crește dimineața albită de floare,
Inima-i de nouri și văpaie.
În fiecare floare e un cuib de soare.
Aromele de iasomie călătoresc în ploaie,
și primăverile se măsoară în copilărie la pătrat.

poezie de (22 iulie 2007)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii, scuturându-se în aripile vântului, atunci ai văzut un înger între floare și tine, mărturia că El este în toate: lumină și adevăr. Iar tu ești trup din iubirea Lui, căci și pământul este clipă din clipa Lui.

în Iubirea este un ceas în care timpul nu există, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena VlaicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cascadă de flori

Cascadă de flori,
râuri de culori
ploaie parfumată
limpezi pământul.
Răsări deodată
floarea delicată
să-mblânzească vântul.
Strălucire vie,
cu parfumu-i nobil,
mica iasomie
cu umbra curată
are stele-n pleoape,
legendară aproape...
Florile fecioare
cu petale-soare
frunze netezite,
curg în zori grăbite
cu ochii de rouă.
Limpede văpaie -
cascadă de flori,
râuri de culori
e grădina mea,
sâmbure de stea.

poezie de din WordPress.com (2020)
Adăugat de Maria EleniaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai citi, mamă, zise ea cu glas tare!
Nu vezi cum ninge cu flori din carte?!
Să privim ninsoarea florilor uscate, mamă!... I-auzi cum lemnul aprig trosnește în vatra sobei!
Bine, Iasomie, bine... iartă-mă, s-a prins de mine visul...

în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între floare și tine

Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii,
Scuturându-se în aripile vântului,
Atunci ai văzut un înger între floare și tine,
Mărturia că El este în toate: lumină și adevăr.
Iar tu ești trup din iubirea Lui,
Căci și pământul este clipă din clipa Lui.

poezie de din Iubirea este un ceas în care timpul nu există, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena VlaicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O inimă și o lună

Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocotește trupul în lumină
și umbra mi-e mai limpede la brâu.

Se vede într-un ochi subțire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.

Ard odată cu tine,
ni se micșorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te știu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieșită din râu,

Se vede printr-un ochi subțire de grâu
cum îmi lucește părul înserat,
îți bate pulsul încurcat.

Mă prelungesc cu trupul de aer
unde ți se sfârșește creștetul.
Se vede într-un ochi albastru de cer
o inimă și o lună
într-o zbatere
subțire de furtună.

camelia oprița

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

27

O floare de ață
în trei culori,
alta e de gheață
cu ochii de nori.

Una-i fistichie,
că este de Mai,
are păr bălai
ca spicul de grâu -
floare brumărie
crescută la râu.

Alte-nfășurate
se uitau mirate:
mă priviră toate
prin oglinzi ciudate.

Ceasul în cetate
bate ora, bate –
este... și jumate,
Fete deocheate
(ursitoare toate)
învârt apa-n piuă...
Se făcu de ziuă.

Flori îngemănate,
îngerașe toate -
27.
Iată mă cuprind
și eu le răspund,
mă văzură toate
27
Floare-în-cetate.

camelia oprița

poezie de din Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povești din Călimară

În belșugul de lumină,

Rândunel și rândunica

Făcu o rochiță fină

Împreună cu furnica.

*

Cătălina lor cea creață

Are o hăinuță care

E cârpită cu o zdreanță

Dintr-un bulgăraș de soare.

*

Așteptând și vrând să știe,

Rândunelul nostru mic

Se juca într-o cutie

Cu broscoiul Siminic.

*

Adunau cuvinte multe

În crenguța de cerneală,

Însă chiar povestea noastră

A rămas în călimară.

poezie de din Povești din Călimară, În Castelul Regelui
Adăugat de Elena MariaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rază De Soare

În ploaie sau ninsoare,
Îmbrățișarea mamei
Este caldă și învăluitoare
Ca blânda rază de soare.

poezie de din Poezii Pentru Copii La Castelul Regelui (8 martie 2018)
Adăugat de Elena DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Păpădii de ciocârlii

Fluiere de soc cântau cu foc
În ninsori de salcâm în joc
De fracuri in hore pe cer
Rapsodiile pline de mister

Și legate-n fulg de păpădie
Prin vene-mi-n cânt de reverie
Ciresele sângelui plutesc
Si ard în albastru nebunesc

În poemele-mi de ciocârlie
Cu viorile de iasomie
Cu pianul alb de trandafiri
În feerii ce răsar în priviri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zână, a luminii doamnă

O, tu, prea frumoasă zână,
Cu priviri ca de fecioară.
Ca să fii vieții stăpână,
Din cer acum te coboară.

Învăluită-n lumină,
Pe pământ vei fi frumoasă.
În veșminte de hermină
Vei fi mândră-împărăteasă.

Din aura luminii tale
Naturii să dăruiești,
Frumusețea ce nu moare.
Lumea-întreagă s-o iubești.

Ea îți va așterne-n cale
Raze aurii de soare.
Îți va presăra petale
Din floarea care nu moare.

Din flori de nu-mă-uita
Îți va împleti coroană.
În veci te va venera,
Zână, a luminii doamnă.

poezie de (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Camelia

A ieșit în zori o fată, având rochia brodată
și încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roșu.
Mai văzu așa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu' -
ea făcea căsuțe-n șir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nțepă pe negândite într-un mugure de spin...
Vai, ce chin!
- își zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse așa tare firul greu de mărăcine.

Pe o frunză de cleștar un gândac abia-și ridică
silueta de cărbune,
o furnică
se opri ca să-și șteargă fruntea udă, ochii tulburi de tăciune.
Soarele adânc se scaldă într-o tufă violetă;
ce e drept e prea măruntă, dar din fire e cochetă.
Se ridică în lucire evantaiele de nalbă,
rochii roșii de zorele
rotesc salbă peste iarbă.
Ca o floare printre ele,
fata-și potrivește gheata. Visătoare, ea întreabă:
- Dar ce floare este, mamă?
Am trecut și ieri pe aici, însă n-am băgat de seamă.
E camelia cea albă...
- Dar Camelia sunt eu... Cum să fiu eu, mamă, floare?!
N-am nici frunze,
n-am petale.
Și trecu prin alte rânduri,
coborâtă printre gânduri...

Ceasul bate miezu-nopții și Camelia tresare,
respirând adânc - visează
cum furtuna s-a iscat și din soare
smulse o rază;
ciorile înfruntă cerul.
Câte flori avea cu dânsa,
vântul îi goli panerul.
Dar cum mama era trează,
îi cuprinse fruntea albă și în gânduri se ruga,
visul nopții i-l veghea să nu-i frângă ramura
vântul cel întunecat ce din basme a scăpat.
Telegarul cât o stâncă,
fruntea naltă îi asudă;
numai sta cât să audă,
că în noaptea cea adâncă
zmeul este la hotar.
Și porni ca să-l adune sub copitele-i de jar.

Nalță-te de zor spre stele,
urcând podul de aramă!...
Păzitorii se rotesc, vântu-n cuiburi îl lovesc;
praf și pulbere s-alege de necazuri și de rele.
Mama-n șoaptă o îndemnă:
- Urcă, fata mea, mai urcă până treci de nouă stele,
unde e copilărie, unde îngerii adie
lirele în cântecele...
Dar deodată-n sânul nopții se ivi palat de soare.
Și vibrând în cântec vine o ileană-cosânzeană
cu năftamă de cicoare
și condurii de sulfină,
- Hai, copilă, și te prinde de o rază de lumină!
Oi ruga un șir de fluturi
visul negru să ți-l spele.
Nemurirea să te cânte,
floare mândră a nopții mele...

poezie de din Planeta poveștilor, Ed. Universitară, București - 2021, Antologie de literatură pentru copii (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Sava - MărgeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook