Ochii copilei străluceau ca două flori de iasomie și dincolo de ei visul curgea ca un fir de apă limpede în vârtejul furtunii, căci timpul însuși este o furt...
Ochii copilei străluceau ca două flori de iasomie și dincolo de ei visul curgea ca un fir de apă limpede în vârtejul furtunii, căci timpul însuși este o furtună în inima orologiului și nimeni nu va îndrăzni să-i țină pe loc nici măcar un minutar.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Povestiri cu tâlc de copil
Adăugat de Vlaicu Elena

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.