Conectat la viaţa

de apoi era un plan
de scăpare nu cumva
ţi-e teamă (?!) că nu ai
aripi adevărate vara asta
erau prost cusute
trăgeai un fir şi te de
cupla de la viaţa asta
de împrumut e cămaşa
care ţi-a plăcut când erai
conectat aş merge la un curs
de supraveţuire după des
cântec despre armate de îngeri
încă conectat la viaţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii... că nu contează dacă nu ai semnal la telefonul mobil sau conexiune Wi-Fi acolo unde eşti. Tu eşti mereu conectat la Sursă. Nu glumesc cu asta. Sunt foarte serios. Oriunde ai fi, oriunde ai merge eşti conectat la Înţelepciunea Divină, Inteligenţa Divină şi Dragostea Divină. Doar închide ochii. Respiră. Opreşte-te din ceea ce faci pentru zece secunde şi găseşte Liniştea. Cunoaşte Tăcerea. Doar pentru zece secunde. Fă asta de şase ori astăzi. Un minut pe zi. Doar atât înseamnă. Un minut împărţit în şase părţi. Dă-i drumul. Fă-o acum.

citat din Neale Donald Walsch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ia loc, te rog! Doar nu eşti pedepsit.
Mihai: Mda... E drăguţ aici, la tine!
Lucian: Mihai, rezervele noastre sunt toate la fel, cel puţin din punct de vedere al dimensiunilor, nu există nici o diferenţă între ele.
Mihai: Ştiam asta. Dar nu la dimensiuni mă refeream. Îmi place cum ai aranjat-o. E foarte plăcut. Ai creat o atmosferă... intimă! Plăcută!
Lucian: Păi... Ce să-ţi spun?! Am încercat să-mi fac şederea aici cât mai plăcută, confortabilă. Dar hai să abandonăm subiectul ăsta! Nu cred că mi-ai cerut să venim într-un loc mai retras, doar ca să discutăm despre confortul sau aspectul rezervei mele.
Mihai: Asta aşa este.
Lucian: Atunci, care-i problema? Ai vorbit cumva cu ea? Ţi-a spus?!
Mihai: Să vorbesc?! Despre ce?! Şi cu cine?
Lucian: Cum adică despre ce şi cu cine?! Cu Ly, bineînţeles! Despre originea ei terestră. Ţi-a spus cumva adevărul?
Mihai: Ah, nu... Despre asta credeai că ar fi vorba?! Nu, îmi pare rău, n-am reuşit să discut cu ea despre acest subiect. Iar ea nu mi-a spus încă nimic din proprie iniţiativă, deci, n-am adus deloc vorba despre aşa ceva. Nici n-am încercat măcar.
Lucian: Nu?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că există ceva...

Poate că există ceva
de care ţi-e teamă să vorbeşti,
sau o persoană pe care ţi-e teamă
să-o iubeşti,
sau un loc
unde ţi-e teamă să mergi.
Şi asta o să te doară. O să te doară
pentru că asta contează.

poezie de John Green, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul în lume este, de fapt, conectat. Asta înseamnă că, chiar dacă ne despărţim, nu vom fi niciodată singuri.

citat din Ohtaka Shinobu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tânăr

Asta înseamnă să fii tânăr! Să fii conectat şi atent la tot ce e în jurul tău.

definiţie de Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e un curs!

Viaţa e un curs!
Curs de timp!
Curs de apă!
Curs de lume!
Curs de viaţă!
Curs de multe!
Un singur curs!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.
Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.
Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.
Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.
Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...

poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii zboară peste tot

ce şi cât ştiu eu despre lumea din care m-am născut
ştiu tot atât cât ştiu despre cea în care trăiesc
ce ştiu stelele despre cerurile gri
ce ştiu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopţii o dată am zărit două aripi
albe-albe erau şi mi-au părut după formă perdele
fâlfâind în afară două iluzii la geamul spart în bucăţi
ori erau două aripi care zburau mai uşor fără înger

ce ştiu eu despre locul în care se nasc îngeri
cine să mai fi văzut lumea în care se nasc şi mor stelele
Cel Ce a văzut-o a venit şi neîntrebat a povestit
iar eu mă mulţumesc să cred că în toamnă
îngerii zboară peste tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visam

că trăiesc într-o ţară liberă
şi conducătorii nu sunt viermi
sau râme credeam eu în alt vis
conectat la altă dimensiune
unde soarele era gratis pe cer
mă spălam cu apă fără să stau
în genunchi în faţa celor care
şi ei au căzut în genunchi în faţa
stăpânilor stăpânilor mei
inima era străpunsă de iubire
pentru modelul de viaţă intrat
în vigoare odată cu deschiderea
ferestrelor care se jucau cu umila
mea fiinţă când se închideau
sau deschideau şi totul depindea
de visul visat înainte să-i ating
limitele de sclav într-o lume rea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când eşti pe o vibraţie înaltă, te simţi mai stabil, mai în siguranţă, mai creativ, pasionat, încrezător, conectat la viaţă, expresiv şi intuitiv.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Relativ ne merge bine,
Dar real ne merge prost.
Viaţa asta de ruşine,
Parcă n-are nici un rost...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în vara asta
Mona Lisa e tristă -
raze la apus

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce tot spui? Eu... Nu te înţeleg. La ce te referi? Despre ce atenţie vorbeşti? Sau... relaţie?
Maria: Nu mă întrerupe! Şi nu te mai tot preface că nu pricepi despre ce-ar putea fi vorba. E destul de clar că eşti îndrăgostit lulea de Lia, erai de la bun început, de când te-am cunoscut, întotdeauna ai fost, asta am observat la tine încă din prima clipă... Te rog, nu spune nimic! Nu protesta! Nu încerca să mă contrazici sau să te justifici. Ştiu sigur că am dreptate, este ceva în privinţa căruia nu mă pot înşela. Este o intuiţie feminină, dacă vrei să-i spui aşa, care însă nu dă greş niciodată. Am simţit de la bun început că o preferi pe ea şi că nu te-aş putea determina sub nici o formă să-ţi schimbi sentimentele, de aceea nici n-am încercat vreodată. În plus, n-aş fi vrut ca ea să-mi devină "rivală"; probabil că nici nu s-ar fi putut. E evident că eşti înnebunit după Lia, ai fost întotdeauna şi încă mai eşti, poate chiar mai mult decât la început; ţi-e gândul mereu numai la ea... Nu doar gândul, ci şi ochii... Hei, ce înseamnă asta?! Nu cumva o să-mi spui că te ruşinezi!
Lucian: Nu! Pur şi simplu nu credeam că se observă, nu credeam că aş da de înţeles cuiva că ar fi aşa; am încercat mereu să ţin ascunse toate acestea şi mai ales, mă chinuie gândul că nu ştiu dacă ea îşi dă sau nu seama de acest adevăr...
Maria: Eh, bine, nu ştiu dacă au observat şi ceilalţi, însă eu mi-am dat cu siguranţă seama, de la bun început, după cum ţi-am spus, datorită intuiţiei feminine. Iar dacă eu am reuşit să-mi dau seama, atunci poţi fi sigur că şi ea a înţeles acest lucru, mai ales dacă avem în vedere faptul că este ceea ce este, adică psiholog şi psihiatru...
Lucian: Chiar crezi asta? Ţi-a spus ea ceva vreodată în legătură cu...
Maria: Hei, ia-o uşurel! Nu! N-am vorbit despre asta niciodată cu ea; de altfel, cu nimeni altcineva, decât acum, cu tine.
Lucian: Atunci e bine. Mă bucur.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul din colţul străzii

începuse în bucătăria de campanie
după plierea spaţiului găurile de vierme
au conectat universuri şi galaxii
ciorba de fasole era servită în gamelele
aliniate conform teoriei lui einstein
linguri de inox sclipitoare la cel mai mic
foc de armă tras de general în beci
după o hipnoză regresivă executată
regulamentar de toată divizia mecanizată

felia de carne stă pe mazăre în clepsidre
unde timpul şi-a pierdut valoarea
soldaţii stau întinşi pe-un surâs fraged
cu armele pregătite să atace rasolul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea asta

este pentru noi doi
era a noastră şi o ştiam
când te-am luat de mână
am simţit pulsul de
reglat pentru o iubire
trecea dragostea prin vene
cu viteză mare
nu oprea nică
ieri nu erai atât de agitată
dragostea asta este un tigru
asiatic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii?

viaţa parcă ar fi o parcare cu plată
ce-i pasă ei că uneori nu am bani să plătesc
deşi pentru fiecare greşeală scot din buzunar un bănuţ

atunci când te-am cunoscut era soare şi bine
şi ce prost eram, dar un prost fericit
cardul era pe zero
dar eu continuam să înot, să alerg în picioarele goale pe nisipul ăla fierbinte

evident aici nu-i vorba de tine
privită printr-un obiectiv imaginea este cât se poate de clară
viaţa în esenţa ei pare un colac de salvare. eu unul
asta ştiu cel mai bine.
am învăţat de mic cum stă treaba încât
orice ar fi nu mi-e frică
de ce să vrei să ieşi din mulţime dacă nu te priveşti în oglindă

şi încă ceva, aici e vorba de mine
despre nopţile care curg
despre zilele fără de număr care se tot pierd fără niciun răspuns
dar ce răspuns să aştepţi atunci când frunzele copacilor se topesc pe asfalt

hai, spune
cât ai vrea să ţină ecoul într-un deşert? tu ştii până unde poate să te ducă un vis?
mă trezesc dimineaţa şi îmi vine să îmi bag
picioarele în tot şi în toate
de ce?
uite, de asta

da, prietene! aici e vorba de mine
despre ratările mele
despre femeile pe care le-am avut
şi care după un timp mi-au întors spatele
ce contează că am trecut printr-o o vară fierbinte
după o noapte de pomină petrecută cu prietenii într-un club, vine greaţa

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea creată se schimbă în permanenţă, iar reacţia omului la ceea ce este îi creează experienţa lui ceea ce va fi. Tocmai de aceea, un om conectat la Liniştea din care provine totul, merge dincolo de efectul oricărei experienţe, deoarece Întoarcerea la Linişte provoacă o transcendere spontană a zgomotului. Însă Liniştea nu este o ţintă sau o destinaţie, pentru că nu poţi ajunge la Linişte, dacă îţi propui asta. Liniştea nu are nici formă, nici conţinut - şi tocmai de aceea nu poate fi localizată pe scara existenţei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Introducere
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este la fel de crud şi la fel de multă viaţă într-o căprioară ca şi într-un fir de iarbă. Ce minte educată poate accepta asta? Formele se hrănesc inevitabil cu forme, dar chiar şi acolo unde formele nu se mişcă exterior, la interior este aceiaşi viaţă care părăseşte forma când forma este distrusă! Viaţa trece dintr-un fir de iarbă şi însufleţeşte un prunc, apoi pruncul moare şi viaţa însufleţeşte un fir de iarbă. Încă o dată întreb: poate vreo minte educată şi spiritualizată să vadă asta nemijlocit de gând? "Eu-Sunt" sau Dumnezeu cel viu care este în om, este identic cu cel care este într-o banană. Odată ce ai înţeles asta, o să te mai crezi superior că tu eşti vegetarian sau autotrof? Dar vei mai crede că există vreo evoluţie spirituală?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veritas aeterna

mi-am băgat antivirus pentru acele gînduri
care îl trezesc din somn pe pavel prilucinîi*
se duce vara ca o muiere frumoasă şi caldă
care ţi-a tocat banii
se duce bre se duce pleacă
iar tu te ţii de pantaloni ca de ultima şansă

azi un prost mi-a spus că şi eu îs proastă
cred că era o balanţă care îmi cîntărea răbdarea

cîţiva draci mititei au scuipat pe visul meu
oponenţii le cărau bere şi rîdeau de mintea
vulgului

învîrtesc un breloc aşa cum te-am învîrtit pe tine
prin galaxie printre stele luceferi şi alte poveşti
şi tu ceri acum explicaţia magică

de data asta explicaţia e fizică
de data asta afrodita e fizică şi urîtă

dacă vrei ceva imaterial ca sufletul
aşa încît să-ţi fie rău şi să n-ai vreo scăpare

lasă căştile cu paideia
ţine-mă de mînă şi încearcă să mori
mori şi ascultă-mă

amanta tatălui meu era sclipitoare
şi eu o uram
o uram şi ştiam că voi avea de plătit pentru asta
voi avea de plătit cu aceeaşi monedă

fiindcă în lumea asta şi în oricare alte lumi
doar sexul e o plăcere sigură

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. House: Sunt peste tot, doctori, avocaţi, poştaşi, unora le merge foarte bine, altora le merge groaznic. O să îţi bazezi toată viaţa pe cei cu care te trezeşti în aceeaşi încăpere?
Eve: O să bazez momentul de faţă pe cel cu care m-am trezit în aceeaşi încăpere! Asta e viaţa de fapt, o serie de încăperi şi oamenii cu care suntem în ele, şi asta formează vieţile noastre.

replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!