Despre abstinenţă

Însetat, Pământul stropii Ploii dă pe gât –
Şi bea, şi cască gura să mai bea pe-atât.
Plantele pentru a fi proaspete şi verzi
Sug sevă din Pământ şi beau cât nu-ţi imaginezi!

Chiar Marea, despre care fiece cap de sub cozoroc
Crede că n-ar avea nevoie să Bea absolut deloc,
Soarbe din zece mii de Râuri tot lichidul,
Râuri pline ochi cu elementul vieţii, translucidul!

Însuşi Soarele (dacă sunteţi atenţi şi luaţi aminte)
Nu-i mulţumit doar cu lava lui fierbinte,
El bea-îndelung din ale Oceanelor şi Mărilor ulcele
Şi-apoi, sătul fiind, e-înghiţit de Lună şi de Stele.

Ele beau şi dansează-n propria lumină,
Ele beau şi veselia nu li-i deloc străină.
În Natură nimeni nu-i lipsă de la chef şi zaiafet
Şi toţi sunt Sănătoşi şi n-au niciun regret.

Aşa că umpleţi până sus Ulciorul fără frică,
Umpleţi toate Paharele, pentru că dacă, la o adică,
Toţi beau în Univers şi-mi fac ochi dulci pocalele cu vin,
De ce, Oameni ai Moralei, ar trebui ca eu să mă abţin?

poezie de Abraham Cowley,1618 – 1667, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Beau, când beau eu nu mă-ncurc,
Îmi e greu până m-apuc!
Oricât beau, nu beau destul,
Dacă mor, să mor sătul!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Radif)

Duşmanii mă îndeamnă să beau vin
Aşa vor ei
Amicii spun mereu să mă abţin
S-o creadă ei
Deci beau când voi avea eu chef
Căci îi respect pe toţi câte puţin
Să bea şi ei.

poezie de Gheorghe Leu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şampanie... Eu beau când sunt fericită şi când sunt tristă. Uneori beau când sunt singură. Când sunt în societate, o consider obligatorie. Cochetez cu ea când nu mi-e foame şi beau până mi se face. Altfel, nu beau deloc – decât dacă mi-e sete.

citat din Lily Bollinger
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau dintr-un pahar

beau de uit de mine
am uitat să te sărut
de spaimă am făcut-o
şi tu
eşti responsabilă de spaima mea
înăbuşită acum cu băutură
aceste buze miros a vinovăţie
şi tu
tu ce faci? îmi apar
ţii mie ţie
eşti boala mea dacă iubirea e o boală
şi tu
zbori ca fulgul pe râuri de fericire
o să-ţi a
duc un buchet de flori dacă nu beau

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj, prieteni

(Stând şi bând pe un scaun făcut din relicvele corăbiei lui Sir Francis Drake)

Curaj, prieteni, ne suflă-n pânze un vânt bun din pupa,
Întindeţi toate velele, Steaua Polară far vă fie;
La revedere de-acum, pământ ferm, sus cupa,
Azi navigăm pe-o mare de băutură, plini de veselie!

Umpleţi cu vin nou burduful în hrubele cârciumii,
Căci, iată, vom tăia curând cercul ecuatorului fierbinte:
Hei, flăcăi! După cum mi se-nvârte capul, luaţi aminte
Că nava a luat viteză, iar noi deja navigăm în jurul lumii.

Ce suflete meschine-au cei care stau acasă
În loc să bată mările, nenumărate ţări străine,
Şi să câştige varii experienţe sau, cu privire curioasă,
Să descopere lucruri şi ţinuturi noi, ca mine!

Dar ai grijă, ai grijă, te rog, bunule cârmaci, ca nu
Cumva să treci în graba mare pe lângă Peru!
Acolo vom umple cala, cât numeri până la cincizeci,
Cu aur – şi-apoi nu vom mai fi nişte bieţi meteci,

Nu, noi nu vom mai fi săraci în veci.

poezie de Abraham Cowley, 1618-1667, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pahar (extras)

Demult, când gândul se năştea abia,
A trăit Thales din Milet:
Se spune că el întrezărea
Adevăruri vaste pe care alţi muritori nu le puteau vedea;
Atunci a fost primul moment
Când s-a-înţeles fără niciun dubiu, evident,
Că toate-au fost făcute pentru om şi bunăstarea sa.

Corul

"Umpleţi paharele cu vin: nu vă fie teamă nici
De viitor şi nici de gândurile care, căzând, fac plici!"

În centrul cerului: pământul înţepenit şi plat!
Dar asta numai până când a venit şi,-n fine,
A pus lucrurile la punct cum se cuvine,
Cu vână tare şi glas puternic,
Un înţelept numit Copernic.
Tropăim, susţinea el,
Pe-un glob mititel
Care se-învârte-n jurul soarelui – neîndoielnic.

Corul

"Umpleţi paharele cu vin şi nu vă temeţi deloc
De nicio teorie, oricât de măreaţă. Hai, noroc!"

Şi-aflaţi că-acest pământ, terenul nostru de hârjoană,
Nu-i cea mai formidabilă minge de pe cer,
Cel mai grozav şi cel mai cel,
Ci doar un fleacuşteţ, mărunt ca o castană:
Şi pe niciunul dintre oamenii atât de plini de ei
Din mulţimea de pigmei
Nu-l aşteapă-n final o soartă mai de seamă.

Corul

"Umpleţi paharele cu vin şi nu vă temeţi deloc
De nicio teorie, oricât de măreaţă. Hai, noroc!"

A mai apărut un tip, Hume, el zicea
Că-i fals tot ce pretinde metafizica,
El credea-n doar în fapte şi-n dovezi,
Nu-n miracole – cerea să demonstrezi, apoi să crezi:
"Mai bine-ar fi să iei aminte
Că ochiul înşeală, ochiul minte
Mai dihai decât cărţile sfinte."

Corul

"Umpleţi paharele cu vin şi nu vă temeţi deloc
De nicio teorie, oricât de măreaţă. Hai, noroc!"

După-asta, altul, Darwin, vine c-o teorie aiuritoare
(Deşi, în felul lui, mai pe ciupite,
N-o spune clar, ci pe-ocolite):
Suntem cu toţi nişte fiinţe târâtoare.
Oamenii şi maimuţele nătânge
Sunt fraţi de sânge,
Rude cu reptila care colac-colac se strânge.

Corul

"Umpleţi paharele cu vin şi nu vă temeţi deloc
De nicio teorie, oricât de măreaţă. Hai, noroc!"

După ce filozofii au spus ce-au avut de spus,
Doctorul Cheyne, deşi un bun creştin,
A afirmat, nici mai mult, nici mai puţin,
Că o fecioară nu poate naşte-un prunc, este exclus.
" Asemenea basm neconvingător
Nu-i credinţei noastre de niciun ajutor, "
Adăugând "Un neadevăr bine cunoscut, însă impus."

Corul

"Umpleţi paharele cu vin şi nu vă temeţi deloc
De nicio teorie, oricât de măreaţă. Hai, noroc!"

Mai ieri a venit Einstein c-un concept care
Multora nu le este limpede încă
În conceptualitatea lui adâncă –
Cum că n-ar exista timp, nici spaţiu, nici mişcare,
Nici târziu şi nici devreme,
Nici pătrat, nici linii drepte cum sunt descrise-n teoreme,
Ci doar un fel de-ocean abstract, curbat, lipsit de justificare.

"Umpleţi paharele cu vin şi nu vă temeţi deloc
De nicio teorie, oricât de măreaţă. Hai, noroc!"

*Medicul George Cheyne, 1672-1743, o vreme prietenul lui Newton, nu credea că actuala stare a lumii şi a lucrurilor a fost sau va fi va fi întotdeauna, pentru eternitate, aceeaşi, el afirma că atunci când un lucru depinde de un alt lucru, într-o relaţie de cauzalitate, asta înseamnă că " primul lucru există şi că este posibil să existe şi-al doilea lucru; înlăturaţi soarele şi nu vor mai exista fructe, luaţi luna de pe cer şi mările vor încremeni..."

poezie clasică de Thomas Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc să beau whisky

Urăsc ceru-albastru, lumina solară
Urăsc şi copiii ce-aleargă pe-afară
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc melodia ce-ascult în tăcere.

Urăsc aste păsări care ciripesc
Urăsc orice clipă pe care-o trăiesc
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc să împart chiar când mi se cere.

Urăsc şi oraşul, satul îl ignor
Urăsc să mă-nalţ, dar şi să cobor
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar beau toată sticla să scap de durere.

Urăsc orice carte şi orice poem
Urăsc tot ce-am scris sperând să te chem
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Simt că ura-i mare şi în veci nu piere.

Urăsc şi nisipul ce-n clepsidră curge
Fiindcă îmi arată că timpul se scurge
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar aş bea când tu eşti în apropiere.

poezie de Steinar Gismeroy Olafsen, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen

Sunt melancolic, vreau – nu vreau,
Când văd ce greu trăiesc săracii
Şi beau şi beau şi beau şi beau,
De parcă mă apucă... dacii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beduinul

În barul din Burj-al-Arab
Nu pot să beau un piperment,
Chiar dacă-l vând pe El-Zorab
Cu-ntregul său harnaşament.

Degeaba-s neam de beduin
Şi am şi-o brumă de parai
La voi în bar nu pot să vin,
Ci mai degrabă merg în rai...

În România fiind raiul,
Cu banii luaţi pe El-Zorab
Îmi iau hotel şi-apoi cu paiul
Beau piperment ca un nabab.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce beau?

Eu de-aia beau, ca să mai cresc.
După un litru dat pe gât,
Când în oglindă mă privesc,
Mă văd de două ori pe-atât!

epigramă de George Petrone din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua amintirilor...

Îmi beau cafeau amintirilor în pace,
În mijlocul naturii verde, vii,
Cu ochii mijiţi spre răsărit de soare,
Nu sunt la mare,
Ci în râu de munte rece,
Stau pe un pietroi secular,
Iar limpezimea apei agitate,
peste picioare îmi trece
Ca timpul neînfrânat..

Cafeau amintirilor e încă caldă
Şi glasuri vii de ieri o însotesc,
Le-aud parcă ar fi aievea lângă mine
Şi recunoscătoare sunt
Pentru rostul lor sfânt
Ce abia acum îl preţuiesc,
Căci n-am ştiut s-o fac la timp.

Îmi beau cafeaua amintirilor
Sub marea cerului senin de vară,
Ce în concerte vii şi-acuma mă răsfaţă,
Retina de mi se ofileşte...
Tot văd tablourile de altădată
Căci mintea încă nu mi-e obosită
Şi amintirile în rime defilează.

Îmi beau cafeaua amintirilor
Împărtăşind frumosul, utilul
Şi comicul vieţii cu cei dragi,
De straje e tot soarele de-atunci,
Ce cald mă mângâia pe creştet,
La micile şi marile secrete,
Părtaşe fiind şi Luna în nopţile adânci.

Îmi beau cafeaua amintirilor cu drag,
Chiar dacă am avut şi clipe nedorite...
Încerc să nu mi le aduc aminte,
Căci sufletul râvneşte creştineşte
Pentru viitorul plin de speranţe în larg,
Căci viaţa pământeană e plină de dorinţe.

Nu vreau cafeaua amintirilor răcită!
Vreau să o duc călduţă spre înalt.

poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai: Bun, o să vă las să vă descuraţi cu toate astea pentru că am nevoie să mă relaxez şi să beau o ceaşcă de cafea şi probabil să-mi bat un cui în cap.
Emily: Nu e nevoie să fii aici, Lorelai. Du-te şi-ţi bea cafeaua, relaxează-te. O să îţi refaci machiajul mai târziu, nu?
Lorelai: Poate o să beau o Irish Coffee.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există vreun centru de dezintoxicare pentru cei care beau Coca-Cola? Eu beau cam 6-8 cutii pe zi.

citat din Carmen Electra
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoscătorii beau vinul cu artă şi ştiu când să se oprească din băut; proştii şi beţivii beau vinul aşa cum boii beau apa din jgheab.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (29 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi oameni – cred că mă aflu şi eu printre ei – sunt mult mai productivi atunci când beau puţin. Mi-am dat seama că dacă beau două sau trei pahare de brandy, sunt mult mai capabil să scriu.

citat din David Ogilvy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În portul Amsterdam

În portul Amsterdam marinarii cântau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam.
În portul Amsterdam mureau beţi şi sterili,
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau până în zori, plini de dramele lor,
Pe faleza uscată spre-un ocean mişcător.
Iar când zorii de ziuă aproape mijeau,
Cadavrele lor descompuse rânjeau.

În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinţii lor mari peşte fript şi tăceau.
Pe şervetele albe puneau tot ce aveau,
Iar seara la lună beau din nou şi dansau.
Te invitau la masă uneori liniştit,
Înfulecând cu mâini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor,
Se-ncheiau la nădragi şi urcau pe vapor.

În portul Amsterdam marinarii dansau
Frământând corpuri moi de femei şi râdeau,
Ele tropăiau cu raze în păr,
Lunecând în dansul prafului de nor.
Un acordeon vechi pe nişte umeri groşi,
Un peisaj dezolant în bătăi de saboţi,
Vulgar râdeau şi scuipau istoviţi,
Morţi de beţi urinau şi-njurau printre dinţi.

În portul Amsterdam toţi matrozii beau,
Beau până la delir, se trezeau şi iar beau,
Închinau pentru port, pentru-ai lui cetăţeni,
Pentru curve din Hamburg şi-a' lor târfe femei,
Suflau nasu-n batiste, beau, apoi urinau
Înjurându-şi neveste ce acasă-i înşelau,
Închinau pentru morţi, închinau pentru vii,
Pentru curve, burlaci, concubine, soţii.
În portul Amsterdam, în portul Amsterdam...

cântec, versuri de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre ploaie, nu încetase. Măruntă, deasă, încă mai ploua. Vremea se stricase şi nu părea a se îndrepta în curând. Cei şapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea rămaseră doar în interiorul navei "Pacifis", pe puntea principală, deşi nu doar în acel loc. Lia deja se simţea ca o străină, nu ca între colegi, cu toate că Maria şi Lucian nu o tratau deloc astfel; poate nici Stela sau tânărul Mihai. În general însă, cam toţi evitau să discute cu ea, parcă până şi profesorul Manea... Toţi păreau mai distanţi. Cât despre el, cel pe care-l acuzase, chiar dacă-i zâmbea din când în când, iar când se uita spre ea, n-o privea deloc cu ură, ci cu admiraţie, de vorbit nu-i vorbise deloc până seara, nu-i adresase nici un cuvinţel. Trecuse de ora 18.30, iar ei încă erau în navă. Nu-i mai căutase între timp nici Horaţiu, nici alt membru al Comisiei Disciplinare. Pe la ora 19.00, trapa navei se deschise. Toţi îşi îndreptară curioşi privirile în direcţia trapei, pentru a vedea cine va sosi; era Traian Simionescu.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: E greu de crezut că ai putea avea duşmani.
Lucian: Aşa ţi se pare ţie, din cauză că eşti foarte bună. Cum reuşeşti?
Maria: Explicaţia ar fi simplă: Trăind mereu printre plante şi animale, iubindu-le, preţuindu-le şi îngrijindu-le cu drag, am devenit poate sufletistă şi bună. În plus, aş putea afirma că am reuşit să înţeleg adevărata valoare a vieţii.
Lucian: Adevărata valoare a vieţii?! Şi care ar fi aceasta?
Maria: Nu ştiu dacă într-adevăr am dreptate şi chiar aş fi descoperit această valoare inestimabilă, dar, după umila mea părere, ea constă în existenţă însăşi.
Lucian: Adică?!
Maria: Adică fiece vietate e importantă pentru că există; şi nu mă refer doar la fiinţele vii, ci şi la plante, pentru că şi ele trăiesc, chiar dacă n-au posibilitatea de a se deplasa singure, prin mijloace proprii, dintr-un loc în altul. În plus, nu e deloc corect ca noi să ne autoconsiderăm superiori tuturor celorlalte fiinţe, doar pentru că aşa ni se pare nouă. Nu suntem cu nimic mai presus decât celelalte creaturi cu care convieţuim, doar pentru că noi avem impresia că putem fi stăpâni, că totul ni s-ar cuveni; nu-i chiar aşa! Chiar şi o muscă, o floare sau un microb este la fel de important şi poate revendica aceleaşi drepturi. De ce? Pur şi simplu, pentru că există! Dacă n-ar fi importante, n-ar exista, iar lucrurile s-ar simplifica, reducându-se doar la existenţa noastră, a speciei umane. Ar fi însă monoton, plictisitor şi deloc interesant dacă n-ar exista nimic altceva cu excepţia oamenilor. De aceea îndrăznesc să afirm că fiecare îşi are rolul şi rostul bine determinat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă beau alcool, sunt alcoolic. Dacă beau Fanta, sunt fantastic?

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea adevărului

Eu trebuie s-o spun, pe şleau,
Ca să-l găsesc, beau dinadins,
Când nu-i, eu nu mă las învins,
Continui ca să-l cat şi... beau.

epigramă de Georgeta Vătavu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!