Zodia umbrelor
Ah, calea robilor...
... calea robilor aparține
acelora născuți în zodia umbrelor;
sclavilor înscriși voluntari la zeificare,
ei, care urcă muntele suferinței,
ca și când muntele bucuriei l-ar urca,
ei, pe chipurile cărora sudoarea,
lumină se face. Dragoste și
îngăduință se fac cutele adâncite
în obrajii lor îndârjiți în luptă
cu însăși zodia nefericirii lor.
Urcă și cântă ei spre coama
muntelui Deznădejdii,
cu îngerul morții pe umărul stâng.
Și iată, urc de unul singur!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Muntele de pietate...
Alpiniștii n-or să suie
Muntele de pietate
Unde bătrânețea șuie
Poartă amintiri trucate.
Baronese scăpătate
Vin cu briliante-n sân
Pe poteci de pietate
Chin le e urcușul, chin!
Fără brazi, fără izvoare
Muntele e sterp și gol
Sărăcia dă târcoale
Muntelui fiindu-i sol.
Sărăcia urcă, urcă
Muntele de pietate
Purtând amintiri în cârcă
Și prințese scăpătate.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele
Iată niște "amănunte":
Muntele rămâne munte,
Chiar învăluit în ceață,
Chiar de-l urcă Nătăfleață.
poezie de George Budoi din Muntele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (5 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Calea robilor
În valuri albe mii de focuri
Plutesc e drumul nesfârșit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Și, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Și pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric e convoiul
Atâtor vieți făr' de noroc.
Și printre ele câteodată
Se-oprește soarta ca s-aleagă
Un suflet stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.
Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveți și voi,
Iloți: un gând de mângâiere,
Că și din robi se nasc eroi.
poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bootsy: Ești în zodia Leu?
Lorelai: Nu.
Bootsy: Slavă Domnului. Cei născuți în zodia Leu o să fie terminați săptămâna asta.
replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arcași necunoscuți
Sângeră vișinii alb
sub secera lunii...
... Din stele
arcași necunoscuți
îmi trimit săgeți otrăvitoare.
Îngerul morții imită glasul mamei,
strigându-mă pe numele mic.
Ah, trebuie să plec:
"Cu bine frate mesteacăn!"
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Unuia născut în Zodia Berbecului
A avut încă-un eșec
Iar gafele curg șiroaie,
Că-având zodia Berbec,
O face... mereu de oaie.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duc
un rucsac în spate
și unul în față
le car după mine cu cerbicie
eu
nu mă plâng de drumul ane
voios îl par
curg apele de la ultimul efort
el
mă privește cu dis
prețul unui om suplu
sunt un atlas care urcă
muntele cu greutăți pentru antrenament
pun o pietricică în bocancul drept
și
o pietri
cică în bocancul stâng
carnea sfâșiată provoacă răni
duc totul cu mine
zi de zi în fiecare zi același drum
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape ca esti
Se face de-un hohot.
Aproape că ești.
Te simt mai visându-te
decât mă simt.
Alunec apăsat, cu noaptea...
Cu pumnii deschiși,
doar atât mă voi întâmpla.
Nu mai plec spre mine
cu gesturi de scâncet:
îmi vei fi luptă de-ajuns.
Mă-ntorc cu umărul nenăscut
spre tine
și-ți închid zodia cu gura:
Taci, mi te-ai obosit,
de niciodată uitându-mă.
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul robilor
La capătul lumii
o piatră
copilăroasă
ridică om peste om
un strat de bărbat
un strat de femeie
într-un singur atom
înfășoară Calea Lactee.
La capătul lumii
o piatră
construiește un zid.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur, privind muntele
Deodată, toate păsările și-au luat zborul și au plecat;
Un nor plutește leneș pe cerul bleu.
Nu ne săturăm niciodată să ne privim unul pe celălalt
Singuri amândoi, muntele și eu.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu iubirii
iubirea triumfă învinge-n orice luptă
crează tunele în muntele stâncos
urcă temerară pe creasta abruptă
transmite curajul și celui fricos.
uneori iubirea miracole face
vindecă depresii operează subtil
se extinde în lume în zile de pace
înnoadă mângâieri, în toate are stil.
iubire-ai pretutindeni nestemată
face diamantul să strălucească
inima cu dragoste este animată
vise și speranțe știe să dăruiască.
vreau să cuprind iubirea sublimată
de lumina sfinților din slava cerească.
sonet de Floarea Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu iubirii
iubirea triumfă învinge-n orice luptă
crează tunele în muntele stâncos
urcă temerară pe creasta abruptă
transmite curajul și celui fricos.
uneori iubirea miracole face
vindecă depresii operează subtil
se extinde în lume în zile de pace
înnoadă mângâieri, în toate are stil.
iubire-ai pretutindeni nestemată
face diamantul să strălucească
inima cu dragoste este animată
vise și speranțe știe să dăruiască.
vreau să cuprind iubirea sublimată
de lumina sfinților din slava cerească.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Născut în zodia Balanței, am trăit sub zodia Cumpenei. A(le) Soartei... cântare!
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Antiteză
Trece un tren de mare antiteză
prin ochiul meu drept cu un singur ochi stâng.
Rând pe rând se ciocnesc păsări
galbene și albastre și plâng
și calde și reci
și râd prefăcute și sincer
și plouă cu iarbă crudă și tăioasă
și tocită
și urcă ochiul în tren
și urcă și urcă și coboară-n ispită
într-o mare viteză...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice drum parcurs până la capăt duce exact nicăieri. Escaladează muntele atât cât să te convingi că e munte. Din vârful muntelui nu poți să vezi muntele.
citat celebru din Frank Herbert
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Dune Paperback" de Frank Herbert este disponibilă pentru comandă online la 73.99 lei.Ochii tăi
Mă mir de unde-atât albastru-n ochii tăi!?
De unde atâta limpezime,
atâta lumină și soare,
când te știu ca pe un căutător de
anotimpuri noi,
pe care nu le-a trecut nici măcar o pasăre,
nici un înger și nici o femeie,
pentru că atunci, eu nu mai eram singur azi
și aș fi învățat să măsor timpul cu inima,
fericirea cu pasul, bucuria cu glasul,
pe care nu mi l-am auzit niciodată!
Ah, cum se mai leagănă cerul
în ochii tăi, așa...
... ca pe un câmp bătut cu albăstrele!
Închide-i iubito
și tot albastrul văzduhului se va face scrum!
Ca să mai existăm,
Magul va trebui să reclădească lumea!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, femeie
De ziua ta, femeie,
Mii de stele îți dăruesc,
Și pe calea cea lactee
Numai cu tine vreau să pornesc.
Căci tu ești ca luceafărul,
Care este veșnic călător
Și în taină luminează
Calea robilor.
De ziua ta, femeie,
Îngeri să-ți cânte în cor,
Căci tu ești ca o zeie,
Plină de tandrețe și amor.
Să nu uiți, femeie,
Cât de mult te iubesc,
Căci tu ești acea scânteie
Care aprinzi dorul pământesc.
poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea
În aparență singur,
În mine sunt retrași
Oameni pe care i-am întâlnit,
Nu întâmplător, în viața asta.
Din când în când,
Încep să iasă la lumină,
Unul câte unul,
Îmi arată câte o cale
Iar eu aleg cu siguranța călătorului
Calea de mijloc.
Uneori, oamenii pleacă din mine,
Pentru totdeauna,
Fără să-și ia rămas bun,
Îi cuprinde uitarea
Iar eu pășesc în urma lor
Pas cu pas,
Până dispar de tot.
poezie de Nae Tudor Nemoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la generația următoare, peștele urcă și muntele.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Pește (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
urcă în haiku
muntele de hârtie
viața din palmă
haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.