Versuri pentru planeta Marte
Marte, planeta roșie,
a patra de la Soare
sau a cincea
nu mai știu...
N-are prea mare importanță.
(Ce ziceam?)
A, da.
Ție îți închin poemul ăsta
pe care, sincer,
nu-l consider prea reușit
și pe care mă obosesc inutil
scriindu-l.
Știi de ce?
Îl compun căci
tu
habar n-ai că cineva
te face personaj de operă literară
așa, în câteva secunde
și bag mâna-n foc
că nici nu știi că exiști
că ești acolo
printre stele.
Te invidiez într-un fel pentru asta.
Marte nu trebuie să meargă la școală,
să învețe,
să cumpere pâine.
Marte nu trebuie să stea cu fratele mai mic,
să râdă la glumele amicilor,
să asculte știrile.
Marte nu trebuie să citească nici măcar
clasicii ruși în timpul liber.
Trecând peste toate astea
îmi placi.
Măcar tu planeta roșie
nu ai cum să mă deranjezi.
Nu ești om.
(Apropo, să nu lovești Pământul,
nici să nu-ți treacă prin cap.)
poezie de Adrian Georgescu
Adăugat de MG

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.