Nemulțumit, Lucian se așeză pe o bancă din părculețul de peste drum de locuința domnișoarei Sonya Kelso, îngândurat. Privea pierdut, fără entuziasm, eterna n...
Nemulțumit, Lucian se așeză pe o bancă din părculețul de peste drum de locuința domnișoarei Sonya Kelso, îngândurat. Privea pierdut, fără entuziasm, eterna nemișcare ce cuprindea întreg orașul, dar nu numai acest oraș, minunat altfel; întreaga planetă... Planeta liniștii, planeta tăcerii absolute. Planeta albă, pustie. Planeta nemișcării, a monotoniei totale... Cât de ciudate păreau toate aceste lucruri existente aici, aparent perfecte; cât de ciudate, mereu mai pline de mister...
citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.