Vreau

vreau să fiu o corabie cu pânze
şi să naufragiez numai la ţărmul tău
voi scrie idila noastră pe nisip

nu sunt o navă fantomă
dar voi eşua pentru totdeauna

voi veni după ce o să plutesc
între acvamarin şi albastru de voroneţ
o să ondulez marea catifelând patul

o să mă mint că m-ai înşelat
cu farul tău înşelător

la ţărm o să aduc aurul piraţilor
comorile cavalerilor templieri
şi sticlele naufragiaţilor

o să scriu versuri pe cerul nostru
şi ne vom înlănţui prin ploaie

peste câteva sute de ani vom primi vizite
alte iubiri imposibile scrise
pe nuci de cocos sau pe maşinile de tipărit bani

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiră

punem culorile pe paletă
numărăm în gând
albastru de voroneţ au ochii
iubitei, cerul şi elevii nu au plâns
ziua respirau cum pictau
noaptea croşetau pânze de păianjen
şi
respirau - somnul ne povesteşte
ultima pânză -
pânza de mâine au visat
- o a
seară de vară vişinie din geneză
durerea albastrului de voroneţ
(?!) se estompează

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă doină

Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau să scriu versuri.
Ce e cu maimuţăreala asta continuă?

Odioşii cititori te aşteaptă ca la fiecare pagină
să fii cel puţin genial (pentru ei) să îi scoţi
din mocirla cotidianului, să-i ridici în sfere înalte
"ia să vedem ce mai zice scriitoraşul acesta"
după ce îţi ia cartea în mână, cântărind-o din ochi.

În timp ce ei îşi odihnesc mădularele
după o noapte de dragoste tu alergi după rime
ca un disperat, scormonind prin amintirile lor,
dar bocceaua ta cu cântece nu-i satisface nici cât
un orgasm mai prelungit, uneori.

Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau să scriu versuri.
Ce e cu îngereala asta continuă?

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduc iubirea

în noaptea noastră de magie
scriu versuri pe perete
cu rujul ei de astă-vară
ne spunem minciuni frumoase
apoi ne sărutăm ascultând
dulcile consoane scoase
în momentele noastre de delir
aduc iubirea în cuibul nostru
de nebunii şi fioruri
ne purtăm toată noaptea
în gânduri şi îmbrăţişări
apoi stăm îndrăgostiţi
aşteptând primele raze de soare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cer de mucava

Te-am rătăcit cumva prin alte braţe,
Prin alte gânduri m-ai pierdut cumva.
Destinul toarce-n caier triste aţe
Noi împărţim un cer de mucava...
Tu ai ales cărările uşoare,
M-am procopsit cu un blestem pe cap;
În umbra plopilor este răcoare
Când zilele din ramuri se desfac...
Am câştigat de partea mea durerea.
Tu ţi-ai jucat plăcerile pe-un zar
Şi încă n-am ghicit a cui fu vrerea
De între noi iubirile dispar...
Înfiorate-oglinzile ne mint
Sau poate ochii noştri-s bântuiţi,
Cerşim cărării stropul de alint
Dar la nonsens rămânem osândiţi.
Te-am rătăcit cumva prin alte gânduri,
Prin alte emisfere m-ai pierdut,
Din tot ce-a fost mai sunt câteva rânduri
Şi cerul ce priveşte abătut.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de trecere

această corabie cu pânze roşii
n-a atins niciodată ţărmul.
podelele ei lustruite
de rotunjimea secundelor
trosnesc în flacăra molcomă
a asfinţitului.

catargele-i lungi s-au înfipt de atâtea ori
în pieptul dezgolit al înălţimilor.
furtunile au agonizat
împroşcând cerul
cu sânge albastru şi rece.

trase la indigo
câte păsări prin brazi
ca furtuna vor trece?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu despre memorie

în zilele când uit cine sunt
dacă sunt fantomă sau
un mort neînfricat lăsat
să lupte departe de rănile noastre
acoperit cu cenuşa unui imperiu
dispărut acum câteva minute

scriu despre memorie în zilele
fără memorie cultiv trandafiri
mă declar inocent şi mă aşez
cuminte în rândul de la geam
într-o morgă plină cu lacrimi
şi crini ucigaşi aşezaţi la geamuri

scriu despre memorie şi cred
că am început de câteva zile
să sângerez cu aroganţă în faţa
caietului deranjat cu discreţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

încă un nor de cerneală
scrie câteva pagini
în volumul de versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul poem

e frig afară şi mă sting
plouă în cer şi lacrima doare
mă scurg şi scriu pe ultimul rând
plec sângerând pe cărări
cărările dorului în ţipătul cocorului
era târziu atunci
eu adunam din toamne gânduri
trăiam la ţărm un ultim ideal
azi fug de mine iar în ceaţă
tot căutând un drum, o viaţă
trec caii sălbatici
nechează gânduri în noapte
ce lung e azi drumul între ochi obosiţi
sunt pom ce plânge pe drum
sunt fructul oprit aruncat pe pământ
sunt tristeţea şi disperarea adunate într-un pumn
sunt pumnul ridicat către cer
sunt cerul căzut pe pământ
sunt pământul adunat într-un gând
mă întreb, mai sunt
sau poate sunt acel ce nu mai sunt
azi plâng pe ţărm
dar ţărmul azi mai este ţărm
mă înţeapă spinii, mă rog
sunt suflet biciut de ploaie
sunt orbul ce caută privirea
sunt privirea ce plânge pe ţărm
sunt ţărmul cu ochii în lacrimi
sunt lacrima ce se stinge în mine
mai lasă-mi Doamne, o clipă
să miros trandafirii în ploaie
să duc la joc mândre fecioare
sunt un ultim suspin
o fărâmă de suflet
dă-mi Doamne puterea
să agăţ în cer ghirlande de flori
o rază în inimă sunt
un drum către casă, acum
paşii se sting
coboară arhangheli în gând
pe aici, rând pe rând
eu scriu un poem
un ultim suspin
despre lacrimi ce dor
dă-mi Doamne, ochii
să privesc nesfârşitul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvaşul

înzăpezit în drum spre casa
ce a fost odată a noastră
îţi scriu iubito
pe un strop de cer
pe lacul întunecat plutesc nuferi
albi nuferi
trup crud, parfum nud
ştii, nuferii se închid în apus
la umbra munţilor bătrâni
dincolo de ziduri este marea
curg leneşe valuri, se scurg pe nisip
murmur prelung, îngeresc
vin valuri, cad valuri pe stânci
ninge cu alba spumă
se înfige apa în pietre
renasc într-o vale
visând hipnotic o mare
sunt scoică pierdută în mare
în larg a rămas chemarea unui pescăruş
ce visa să plutească în zare
deasupra cerul larg, albastrul pur ireal
vino iubito
eu plec pe aripi de vânt
răscolind anotimpuri
să-ţi aduc iubito praf de stele, dintr-o mare
privirea alunecă pe ape
respir iubiri printre rânduri
semănând cuvinte crescând
cu marea mai aproape de tine

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal în jurul inimii

Albastru de Voroneţ
albastru de Română
singur printre poeţi
cu cerul pe mână

Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede

Albastru de verde
singur printre poeţi
şi Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneţ

Albastru de Română
un clopot pe strună

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Limba Română

Am adormit în Carul Mare Dimineaţă rezervată
Voiaj prin ţara mea
Doi-trei bărbaţi şi nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 şi 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 şi 41 de minute
Mănăstirea Voroneţ
Albastrul de Limba Română
de-o veşnicie se amână
Preludiu la Pietrele Doamnei
Ceru-i foarte departe
urc câte-un vers
Ocazional
norii mai recită
câte-o ploicică
Brazii sprijină
cerul abrupt
Iarba sare din epitet în epitet
Pe şosea fantoma unui pui de urs
Berea URSUS
respectă toate semnele de punctuaţie
pardon
circulaţie
Recit la păstrăvărie
Tăcere-n doi
şi
Vânătoarea de ninsori
Fetele se distrează pe seama poetului
Poetul zâmbeşte
după versuri
Moldoviţa şi Suceviţa
printre picături de ploaie şi emoţie
Înalţ umbrela unui hipersonet
Albastru de Voroneţ
albastru de limba română
singur dintre poeţi
cu stele pe mână

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (19 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Limba Română

Am adormit în Carul Mare Dimineaţă rezervată
Voiaj prin ţara mea
Doi-trei bărbaţi şi nenumărate doamne
cu majuscule
Fiecare cu locul său
Trecem peste introducere din cauză de timp
9 şi 30
Stupca
Balada lui Ciprian Porumbescu
se-aude
până la
Pietrele Doamnei
Ora 11
Gura Humorului
Muzeul Obiceiurilor Populare
Biserica Sfântul Ioan cel Nou
11 şi 41 de minute
Mănăstirea Voroneţ
Albastrul de Limba Română
de-o veşnicie se amână
Preludiu la Pietrele Doamnei
Ceru-i foarte departe
urc câte-un vers
Ocazional
norii mai recită
câte-o ploicică
Brazii sprijină
cerul abrupt
Iarba sare din epitet în epitet
Pe şosea fantoma unui pui de urs
Berea URSUS
respectă toate semnele de punctuaţie
pardon
circulaţie
Recit la păstrăvărie
Tăcere-n doi
şi
Vânătoarea de ninsori
Fetele se distrează pe seama poetului
Poetul zâmbeşte
după versuri
Moldoviţa şi Suceviţa
printre picături de ploaie şi emoţie
Înalţ umbrela unui hipersonet
Albastru de Voroneţ
albastru de limba română
singur dintre poeţi
cu stele pe mână

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

poetul aruncat pe ţărm
desena inimii pe nisip
sorbea marea din priviri
în speranţa că ajunge
la inima marii actriţe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu cu ochii

la televizor câteva versuri
de amor pătruns de şampanie
în ultima noapte de luptă
cu vechiul an lăsat în fumul
fin al ţigărilor duse la buzele
roşii sărutate cu nesaţ un an
întreg îndesat pe gât până-n
inima folosită în fiecare minut
scriu cu ochii la anul care vine
buluc peste mine şi atât

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inhalez

praful lunar cu versuri
cu tot cerul plin cu stele
ascunse sub ploaia ce bate la tobă
pe
pervazul ferestrei îţi vin versurile
moca în cap şi nu faci eforturi mari
teiul înflorit miroase
- n ne
ştire (?!) se clatină în adierea vântului
îţi plouă în cer şi pe pământ
printre picăturile de ploaie
zăreşti un zâmbet roşu a
prins în mreje înmoi condeiul
în lumina ochilor mei
scriu un nume de fată
tai
încerc al nume mai încerc unul
încerc toate numele
le scriu cu albastru poate o să-l ghicesc
trag pe nas praf lunar
îl simt cum pune stăpânire pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşea dintr-un lac

albastru vătămat de noapte
un cap deschis la versuri
spre ceruri se-nălţa
fugea de furii probabil
şi lacul părea hotărât să-l tragă
înapoi în abis să scrie acolo
poezii cu vinul dens şi roşu
cum scriu toţi poeţii
căci nu e tortură să arunci
sentimentele pe foi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anthropos ergon

Frumos şi pur, aşa ca la-nceput,
Mă aflu pe un ţărm necunoscut,
Un ţărm rotit din zare până-n zare
Cu vânt amar, cu scoici, şi-n depărtare
Cu argintate, tulburi estuare.
Mi-s zilele şi casa de nisip;
Nici nu mai ştiu: sunt chip, sunt arhetip?
Când trupul meu se-apleacă peste unde,
Cel din adânc tresare şi se-ascunde —
Şi totuşi, fără caznă, mă regăsesc oriunde.
Căci între împrejuru-mi şi suflet nu-i nimic:
Nu pot şi nu încerc să le despic
Cerul de cer şi soarele de soare,
Marea de mări, uitarea de uitare...

poezie de Eugen Dorcescu din Arhitectura visului (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

în drum spre
Voroneţ
vezi albastru
cerului
în rugăciune

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pepite

sunt la masa de scris
vine o lumină peste cuvinte
o întreagă lume
şi eu o şterg cu guma
dar ea se aşază din nou caligrafic
se scrie şi se mărturiseşte
cu har mă simt
undeva în cernelile muzei
botezată
se miră oamenii de albastru
vin prin degetele mele
pe fereastră nişte păsări
cu aripile strânse pe trup
să le scriu pădurile cerul marea iubirea
dispar sub norul de cuvinte
gros cât nedreptatea de a fi poet
om cu atâtea unelte
de săpat în adâncul celorlaţi

pentru pepite de poezie

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca şi cum m-aş,, dezbrăca,, de...
De toate dorinţele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viaţă,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ şi cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopţi efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!

Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt şi de pustiul din gând!

Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine şi de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinşi,
Pictez cuvinte şi dorinţe pierdute,
Valul şi ţărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!