Încins

Aş sta încins la şoldul tău
sabie scurtă, netocită
sau mult mai bine ar fi să-mi fie rău
cu fruntea între sânii tăi, iubită.

Acoperit de răni adânci
te-aş fi-nvăţat pământul cum e.
Matriţă, trupul meu fu pentru stânci
şi limba mea vorbire pentru lume.

Mai bine sabie la şoldul tău
ca iute la mânie doamnă,
tu între bine şi-ntre rău
la mijloc să mă-nfigi sudalmă.

Rană să fiu, durere, sânge,
şi-al echilibrului când plânge,
lacrimă lungă, rea, de fier.
la cei ce nasc, la cei ce pier.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorm cu fruntea între sânii tăi

dorm cu fruntea între sânii tăi
şi-ascult povestea dragostei dintâi,
ai inima de-o sută de bătăi
şi pieptul tău e moale căpătâi.

cu palmele mi-acoperi răni adânci,
precum eu te învăţ iubirea, doamnă,
când inima îmi dă mereu la brânci
şi tu, glumind, îmi tragi câte-o sudalmă.

de-atâta bine parcă-mi este rău,
parca-aş fi rană, sânge sau durere,
când stau ca iedera de şoldul tău
şi am pe braţ comoară de avere.

să-ţi pun, dulceaţo, aură de vid,
să te iubesc cu trupul meu de zeu,
să altoim iubirea pe-un hibrid
sub harul blestemat de Dumnezeu.

şi-apoi să fiu urcat, proscris, pe cruce
şi blestemat să nu mai înviez,
mă ducă cioclii unde mă vor duce
că tu mi-ai fost singurul meu crez.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi gând

Fereşte-te să ai dreptate
Când eşti îndrăgostit.
Mai bine să ai umbră,
mai bine să ai rază,
mai bine să ai lacrimă,
mai bine să ai orice altceva!
Un om îndrăgostit când are dreptate
E un om singur,
Numai tristeţea are dreptate.
Tu, mai bine să ai bolovani,
mai bine să ai vulturi,
mai bine să ai albul zăpezii!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud în alb

O eclipsă de soare ai pe şoldul stâng iubito
mai implor tristeţea să nu râdă de mine
cu ochii scoşi liniştea rătăceşte prin sânge
mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine

Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri îşi beau cafeaua plângând
între noi veşnicia se-ntinde ca un pat

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea... Nichita Stănescu

pentru cele două
picături de rouă
(să mi-o publice postum)

Când marea îşi varsă din sine
amarul şi peştele
cresc valuri şi-atâta, iubită...
de vrei izgoneşte-le.

Când piscul văiugii îşi plânge
în fulger fărâmele
Cad aşchii de stâncă, iubită...
de-ţi place sfărâmă-le.

... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea că răsună
tălăngile vitelor...

Şi-n om din cuvinte, iubită...
hai vino şi strânge-le
... îmi umblă cuvântul prin vine
odată cu sângele...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între eu şi fitecine

Nici nu ştiu cum e mai bine,
Nici nu ştiu cum e mai rău,
Pogorâm cu toţi în hău,
Cu minţi grave, iacobine.

În urlete leonine
Şi-n dangăt de zurgălău,
Nici nu ştiu cum e mai bine,
Între înger şi călău...

În zumzet de violine
Şi-ntre aripi de ceahlău,
Între ciocan şi ilău,
Între eu şi fitecine...

Nici nu ştiu cum e mai bine!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, mamă...

Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Şi noaptea uitå de ninsori

Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!

Nu plânge, mamă, trece toamna
Şi frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!

Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Şi sufletul mi-e îngheţat
De dorul mare ce îl am!

Nu plânge, mamă, lasă aşa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ştergem lacrimile-n zori
Şi până-n seară se usucă!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna mea, iubită doamnă...

doamna mea, iubită doamnă,
m-amăgeşti cu ochii tăi,
porţi în ei culori de toamnă,
mă cufund în ei ca-n văi,
porţi în ei culoarea frunzei,
în ei verde maroniu,
dăruiesc un foc al muzei
cu sclipiri de argintiu

doamna mea, iubită doamnă,
mă dor toate când privesc,
trupul tău sculptat de-o daltă,
m-a făcut să-nebunesc,
m-a făcut să-mi piară somnul,
m-a făcut un aiurit,
rog în seară Tatăl Domnul,
doar puţin să-ţi fiu iubit

doamna mea, iubită doamnă,
cred că-mi dai atâta dor,
de nu pot să-l car de-odată,
pe-al meu trup rătăcitor,
dar mi-e bine sub povara,
ce mi-ai pus-o peste trup,
nu mă plâng dar doare seara,
când de tine eu mă rup

doamna mea, iubită doamnă,
prinde-te de dorul meu,
mângâie-l şi ia-l în seamă,
să nu-mi fie aşa greu,
să nu-mi fie noaptea albă,
să nu-mi ţină ochi deschişi,
mult aş vrea, în mare grabă,
de o viaţă să fim prinşi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine stau...

.. mai bine stau să mă ajungă
din urmă că nu sunt legat
de prima iarbă cât de lungă
atât de naltă în păcat...

... mai bine stau să mă trimită
în satul meu cu oameni mari
consumatori de răsărită
e viaţa pusă în doi pari....

... mai bine stau legat la poartă
e-un nene ce iubeşte mult
conceptul arta pentru artă
şi tare-aş vrea să îl ascult...

... mai bine stau să-mi văd de treabă
vezi bine nimeni n-a murit
iar pentru cei care mă-întreabă
să fiu un capăt de chibrit...

... mai bine stau să mor odată
de două ori ştiu nu se poate
în rai intra, poarta-i legată
c-un fir de aţă şi de toate...

... mai bine stau sfrijit la poartă!....

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

Cum să te-ajut? Când eu nu ştiu
Decât acasă când mă-ntorc
Prin faţa templului pustiu
Să pun la coş, câte-un chiştoc –

Deşi sunt multe, unul pun –
Mai las destul la alţi creştini –
Şi-o clipă, sunt pe stradă, un
Prea fericit, între străini –

Cum să te-ajut? Când gândul meu
Repetă golul pe o pistă,
Şi şoldul meu îmi spune greu
Dintr-o proteză, că există –

Cum să te-ajut? Vezi, am să pun
Azi, un chiştoc, şi pentru tine,
În coş, la templul de pe drum –
Şi-mi fac iluzii, că fac bine…

poezie de Florian-Liviu Jianu
Adăugat de Nicolae Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... ci nu te-aş şti mai bine, nu te-aş şti
astrala mea iubire infernală
şi gelozia mea patetic de fatală
ci nu să mor aş vrea, ci aş muri...

... ci nu să mor aş vrea, ci aş muri
smulgând din floarea ta petală cu petală
şi împletind o coroniţă boreală
ci nu te-aş şti mai bine, nu te-aş şti...

... ci nu te-aş şti mai bine, nu te-aş şti
ci nu să mor aş vrea, ci aş muri
ci nu te-aş şti mai bine, aş muri
ci n-aş iubi mai bine, n-aş iubi....

poezie de Iurie Osoianu (23 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşuaţi

Clopoţelul sună gol în întuneric
Ştiu că noaptea nu durează veşnic
Şi nici viaţa noastră nu e infinită
Mai ales când n-ai alături pe a ta iubită.

Poate de-aia alerg după tine
Să te văd a mea aici lângă mine
Dar tu-mi întorci spatele râzând plictisită
Nu-ţi pasă deloc că te văd iubită.

Ai avut pe altul înaintea mea
Şi eu am avut o alta înaintea ta,
Te doare în suflet ştim noi asta bine
Ştiu pentru că mă doare la fel şi pe mine.

Să mă ţin de mână
Eu de după şoldul gol
Eu cred că-i iubire
Tu spui că-i viol.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A inventa o floare

II

Vai, înţelesul este mai iute decât timpul înţelesului.
Şi nici nu există înţeles ci numai
înţelegere.

Vai, înţelesul prea iute pentru trupul nostru, vorbind o altă limba
Şi groază de-a fi primii, de-a fi singurii,
de a ne inventa mereu
în trecutul surâzând aidoma buzelor,
dezvelind dintîi albi ai prezentului
sălbatic.

...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cel greu şi alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Şi tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceaţă,
Când o să-l iau, pios, în braţe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mântui viaţa-mi vană.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind şi monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
În casa noastră de chirpice
Din balige de pitulice
Blând frământate-n brume groase
De-un serafim cu-aripi stufoase.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Cărând senin găleţi cu apă
Din care căni adinei se-adapă,
Băgând surcele sfinte-n plită
Linse de flăcări ce excită.

De dimineaţă până seara
Visez la şoldul tău, Tamara,
Precum elevul profesoara
Şi-o-nchipuie-n vacanţe, vara,
De dimineaţă până seara...

poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este o scurtă absenţă între două inexistenţe.

definiţie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată omul de omenie nu se mânie când alţii vor să-l cunoască bine, căci el bine ştie căci cu cât mai bine îl vor cunoaşte, cu atât mai mult îl vor iubi şi cinsti.

citat celebru din Dimitrie Ţichindeal
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-şi pleacă săbiile

Ascut limba vrăbiile,
Ca duşmanul săbiile,
Iarna furioasă pleacă
Sabie învinsă-n teacă.

Ghioceii străpung solul
Gata fi'nd să-şi joace rolul,
Vestind primăvara-n ring
Din albi clopoţei... bang-bing!

Iute, dar în mod cochet
Se-ncropesc în dalb buchet
Ce pare-a fi rupt din soare...
Prins în piepturi de fecioare!

Ascut limba vrăbiile,
Iarna-şi pleacă săbiile,
Primăvara e pe-aproape
Între cer, pământ şi ape.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru iubire

mreaja de păcate din ochii tăi tufe
de liliac verde
cu buza otrăvită de pasiune şi lacrimă
curgând
sete nestinsă de neant, imagine
desenată-n prăpastie
sabie îmbibată-n sânge ca-ntr-o carte
deschisă spre cer
Iubire eşti ca o femeie vie în trupul unui fluviu
dezbrăcată de fluturi şi întoarsă-ntr-o lacrimă
pierderea ta de la finele lumii ar fi un fulger
aruncat de-a lungul lumânărilor
aflate pe nisipul bisericii morţii
Iubire-nufăr de porţelan sărutat de bătăile inimii
lăsându-mă atinsă de adierea buzei tale
sunt suflet viu în trup de foc
şi mă întrb:
- pentru cine se naşte iubirea?
- Pentru OAMENI!

poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, Dumnezeul meu

Mamă, Dumnezeul meu,
Prima lacrimă de mine
S-a ivit în ochi la tine,
Ţi-a părut aşa de bine
C-am venit pe lume eu.

În această seară tristă, plouă, plânge Dumnezeu
Sunt aşa de singur, Mamă, şi ce dor îmi e de tine!
Oare mai trăieşti măicuţă, să-ţi mai fie rău sau bine,
Ca măcar un ochi pe lume să plângă şi pentru mine
Când mi-e teamă sau mi-e greu,
Mamă, Dumnezeul meu!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (25 noiembrie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa între noi e că tu vrei să-ţi fie ţie bine, iar eu vreau să-mi fie mie bine...

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărţuirea României

Pământul tot este o rană
cuvintele mustesc de sânge
o suferinţa mea contemporană
când iau o piatră-n mână plânge

Cuvintele mustesc de sânge
stiloul va sări în aer
tăcerea cu aripa ne atinge
din noi rămâne doar un vaer

Stiloul a sărit în aer
o suferinţa mea contemporană
torci veşnicia dintr-un caer
pământul tot este o rană

La stânga ţară ba la dreapta
pentru viitor fii gata

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!