Fior

Răcoarea primăverii

se lasă peste noi

chiar la lăsarea serii,

când ne simțim mai moi.

Ne trec fiori plăpânzi,

din cauza brizei pare...

Seara, cu ochii blânzi,

pornește o întâmplare.

E zgomot cam puțin,

căci nu e lume multă.

Nu mi se pare-un chin

că nimeni nu m-ascultă.

Pe foaie-mi las cuvântul

uitându-mă în zori...

Ivesc apoi pământul

cum se cufundă-n nori.

E un complex peisaj,

pot zice un cadru feeric.

Sau e doar un miraj

văzut în întuneric...

poezie de din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș FlorianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vladimir Potlog

Ceața

Ceața se lasă peste munți.
Peste pădurile cu brazi cărunți,
Peste florile de tei,
Se lasă și peste ochii mei, ai tăi.

Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Și luceafărul nu mai luminează până în zori.

Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare și va risipi
Ceața de pe pământ.

poezie de (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorina Rîndașu

La lăsarea serii

pe umbrela dorințelor mele
literele se îneacă în noroi
iar unghiile mele se înfig adânc în carnea ploii;
la lăsarea serii,
pământul începe să se usuce
deși lacurile dau pe dinafară,
iar paginile se lasă purtate de vânt.
acesta este cadrul perfect
luna trece prin lumina zilei
sticlele de Tazovsky se varsă pe iarbă și se amestecă cu pământul
se sinucide soarele
cerul se umple de sânge
iar stelele se unesc și pielea lor uscată
cade pe podeaua mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când emoțiile ne orbesc rațiunea, chiar și cea mai neînsemnată întâmplare ni se pare un dezastru. Relaxează-te și lasă puțin timpul să așeze lucrurile, iar apoi trage concluzii.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Mângâiere

Gândește primăvară și-ți vor răsări flori
în prispa adormită c-un zâmbet troienit,
flori ce-ți vor da de veste că ești al meu IUBIT,
chemându-te la mine, să îți trezesc fiori.

Topind vremea de gheață, vom plânge lacrimi dulci
și le vom închina emoțiilor mute,
împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
când sufletul sfințit, în mine o să-l culci.

Apoi, ne-om răsfăța cu vise împlinite,
din noapte până-n zori, pe așternut de dor,
ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
născut din întuneric de zile netrăite.

Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul,
ce se va încălzi la flacăra IUBIRII,
și amândoi afla-vom secretul fericirii
ascunse-n Începutul ce-a dăruit Cuvântul...

Gândește primăvară... să ne mângâie vântul!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Mângâiere

Gândește primăvară și-ți vor răsări flori
În prispa adormită c-un zâmbet troienit,
Flori ce-ți vor da de veste că ești al meu IUBIT,
Chemându-te la mine, să-ți dăruiesc fiori.

Topind țurțuri de gheață, vom plânge lacrimi dulci
Și le vom închina emoțiilor mute,
Împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
Când sufletul, sfințit, în mine o să-l culci.

Apoi, ne-om răsfăța cu vise împlinite,
Din noapte până-n zori, pe așternut de dor,
Ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
Născut din întuneric de simțiri neiubite.

Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul
Ce se va încălzi la flacăra IUBIRII
Și amândoi afla-vom secretul fericirii
Ascunse-n Începutul ce-a dăruit cuvântul...

Gândește primăvară și ne va mângâia!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce scriu despre Prostie

Pot să tac și să-nchid ochii, să nu-mi plece-n zbor cuvântul,
Când Prostia e stăpână practic pe întreg Pământul?!
Când ea e zeița care are cei mai mulți supuși,
De la múritori de foame pân' la regii cei sus-puși?!

Chiar de n-are niciun templu, e vestită, cu renume,
Căci precum Erasm ne zice, templul ei e-ntreaga lume.
Déși este ponegrită zi de zi și ceas de ceas,
Toată lumea i se-nchină, ba și zeii din Parnas!

Nu doar oamenii, chiar zeii, ca o culme-a ironiei,
De când este lumea lume, toți plătesc un bir Prostiei,
Însă una este, frate, s-o faci rar, doar din greșeală,
Și-alta este ca să fie starea ta cea naturală.

poezie de din Dicționarul prostiei (17 august 2013)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petre Ioan Crețu

Despre trecerea timpului

tu mă întrebi dacă știu
unde ne sunt anii care s-au dus
sau ce am mai aflat despre singurătatea
puiului de cuc
iar eu ți-am răspuns
că timpul ni s-a scurs în ceasul de apă
ca într-un cimitir și tu îmi spui că nu mă crezi,
chiar ți se pare imposibil, sigur te mint
apoi te uiți cum submarinul meu ruginit
își flutură cam un minut aripile mici
după care își ia zborul
hurducăindu-se peste livezi peste câmpii

parcă în cartea asta scriai despre roți, îmi zici,
despre rostul lor în lume despre frâna de mână
despre grand prix-uri cricuri berline
așa că fă bine și spune-mi
dacă mai există loc și pentru mine
hai minte-mă frumos

iubita mea e ca un deșert fără apă
stă atârnată de un fir uneori de o agrafă
de timpul care se scurge prin gâtul îngust
al clepsidrei cu cenușă în loc de nisip
cu ochii neșterși de soare cu gândul neînchipuit
apoi vine vremea când te întrupezi în fântână
adâncă și lumea toată deodată încremenită
ca un stop cadru dintr-un film de groază
unde doar adormirea mea se mai întâplă
și nimeni nu filmează

ascunși în nori doi îngeri chiori
beau cucută
și nimeni nu-i ceartă și nimeni nu-i alungă

poezie de din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Uimiri

Acum, după ce ne-am cunoscut
Pentru mine altă lume nu există,
Căci cu tine viața a reînceput
Și din nou nu mi se pare tristă.

Cerul nesfârșit nu are nori
Ziua e cu soare, noaptea e cu stele,
Mă simt așa de bine iar în zori
Căci te am pe tine printre ele.

Văd în jurul meu doar flori
Sufletul mi-e plin de noi uimiri,
Inima-i cuprinsă de fiori
Scăldată-n miros de trandafiri.

poezie de (iunie 1966)
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dincolo de suflet... mai e loc

Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.

Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.

Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.

Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.

Și dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciți... și goi.
Și după nopți... se mai ivesc și zori.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Dorință

Ce cețoasă-i seara-n care te doresc,
Stele, sus, în ceruri dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, nu mă dumiresc
De ce mă încearcă-ai dragostei fiori.

Căci, firesc, în toamnă, când frunzele mor
Dragostea-i mai stinsă ca în primăveri...
Acu-i vremea-n care sentimente dor –
Toamna-i anotimpul marilor dureri.

Eu, ca nimeni altul, sunt îndrăgostit
Și de vocea-ți caldă și de trupul tău
Și pentru iubire-s gata – pregătit
Și dorința mi arde inima mai rău.

Ochii tăi, iubito-s stele ce străpung
Ceața din ferestre și din ochii-mi triști...
O, dar cum putea-voi la tine s-ajung,
Când tu-ndepărtare, prin străini exiști?

Hai, trimite-mi gânduri de dorință, doar –
Dacă-n brațe calde nu pot să te strâng...
Potolește-mi dorul cu-al tău dor, măcar,
Ca-n singurătate-mi, trist, să nu mai plâng.

Oare, vreodată, cândva, vor veni
Zile, împreună, să fim amândoi?
Când, într-o ființă, ne vom contopi –
Ca să facem, dulce, doar un trup din noi.

... Ce cețoasă-i seara-n care te doresc –
Stele, sus, pe boltă, dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, ce mult te iubesc,
Pătimaș și tandru – pân' se ivesc zori...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 14 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dorință

Ce cețoasă-i seara-n care te doresc,
Stele, sus, în ceruri dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, nu mă dumiresc
De ce mă încearcă-ai dragostei fiori.

Căci, firesc, în toamnă, când frunzele mor
Dragostea-i mai stinsă ca în primăveri...
Acu-i vremea-n care sentimente dor –
Toamna-i anotimpul marilor dureri.

Eu, ca nimeni altul, sunt îndrăgostit
Și de vocea-ți caldă și de trupul tău
Și pentru iubire-s gata – pregătit –
Și dorința mi arde inima mai rău.

Ochii tăi, iubito-s stele ce străpung
Ceața din ferestre și din ochii-mi triști...
O, dar cum putea-voi la tine s-ajung,
Când tu-ndepărtare, prin străini exiști?

Hai, trimite-mi gânduri de dorință, doar –
Dacă-n brațe calde nu pot să te strâng...
Potolește-mi dorul cu-al tău dor, măcar,
Ca-n singurătate-mi, trist, să nu mai plâng.

Oare, vreodată, cândva, vor veni
Zile, împreună, să fim amândoi?
Când, într-o ființă, ne vom contopi –
Ca să facem, dulce, doar un trup din noi.

... Ce cețoasă-i seara-n care te doresc –
Stele, sus, pe boltă, dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, ce mult te iubesc,
Pătimaș și tandru – pân' se ivesc zori...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Livia Mătușa

De nu ar fi pe lume

De nu ar fi pe lume animale
Nu am înțelege ce-i iubirea...
Prin ochii lor plăpânzi și calzi
Descoperim ce-i fericirea.

De nu ar fi flori în văzduh
Nu am înțelege ce este puritatea...
Ne-am pierde ca o pulbere în vânt,
În frumusețea lor stă însuși Duhul Sfânt.

De nu ar fi pe lume ape,
Să murmure în prag de seară,
Ne-am pierde toți în neant
Și am uita dorul de țară.

De nu ar fi pe lume munți,
Cu creasta lor stâncoasă și semeață,
Vulcani ce lecția ne-nvață,
Am uita a prețui chiar propria viață.

De nu ar fi pe boltă soare,
Pământul tot ar îngheța,
Dar Universul e coordonat de un mare Arhiereu
Și-n tot ce strălucește pe pământ se simte Dumnezeu.

Căci totul e creat cu-a lui putere,
În mâna lui Preasfântă ține mângâiere,
Ne-a dăruit a lumii frumusețe, dar și puțin suspin,
Să stăpânim pământul, în veci, Amin!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Un frate și o soră

Un frate și o soră
fugeau din calea morții.
Peste câmpii și ape
în căutarea sorții.

Lacrimi curgeau șiroaie
Din ochii lor plăpânzi.
Dar ei să țineau de mână
Ca doi îngeri blânzi.

Soarta a fost crudă
Cu acești doi porumbei.
Au rămas singuri pe lume,
singuri-singurei.

Dar ei cu fruntea sus
Au înfruntat tot ce le-a ieșit în cale.
Zile grele au avut
Fără un pic de apă și mâncare.

Dar timpul a trecut
Peste lume și peste ei.
Acum au un nume și sunt înconjurați
De copii și nepoței.

Dar nu vor uita niciodată
câtă vreme va mai trece,
Că un băiat și o fată au rămas singuri,
În lume aceasta rea și rece.

poezie de (23 iunie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Lucian Blaga

Izvorul nopții

Frumoaso,
ți-s ochii-așa de negrii încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare,
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi,
și peste munți și peste șesuri,
acoperind pământul c-o mare de-ntuneric.
Așa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

poezie celebră de
Adăugat de NIKISemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Marian Hotca

Pământul

Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.

Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.

Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.

Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.

Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.

Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.

Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!

Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.

Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.

Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

În zori

o colibă de o palmă
pe o stâncă cioplită în munte
clipire
un chip, un trup, o privire
doi sâni, fragezi și goi
mă așez în culcușul de paie
lângă noi, amândoi
am scuturat noaptea de pe umeri
deschizând ochii apoi
priveam sânii tăi albi
nu am văzut clipa
privirea luneca ușor-ușor peste buze flămânde
sărutam ceasul zilei
tu pășeai printre noi
te iubesc, am strigat într-o noapte
te-ai înfășurat cu părul tău
în soarele alb al unei zile de mai
încolțise sămânța în pântec
în zori, ne-am aplecat peste un copil
i-am dat un nume, apoi
se ridica de buze cuvântul în vazduh
acolo, unde cerul și-a deschis privirea
să cadă peste noi ploaia fecundă
iubita mea, lumina din zori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din întâmplare...

Ne-am cunoscut din întâmplare,
Din cauza cui a fost oare?
O faptă bună am vrut să fac,
Un prieten și-un străin să împac,
Erai un străin, un necunoscut,
Când ne-am văzut, te-am și recunoscut.
Am simțit că ai suflet de aur,
Inima-ți era învelită cu laur.
Din seara când ne-am întâlnit,
Așa parcă s-a ivit
Un diavol să ne unească privirile,
Pacat... a ramas doar cu amintirile.
Un demon, un înger, cine mai înțelege?
Ce oare a putut să-i lege?

poezie de
Adăugat de Larisa OanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Dana Ene

Ochii tăi

Când se lasă roua, de cu zori
Și-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colț de iarbă veșnic verde.

Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toți norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimați veghează
Peste munți, păduri și peste ape.

Când pământul stă o clipă-n loc
Și se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de brațe numai mie.

Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoiește luna toți pereții,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

* * *

Ce zâmbet fără de încredere aleargă în ochii tăi când mă apropiu să-ți spun adio! Și dacă adeseori am făcut-o, desigur că ai gândit că mă vei revedea peste puțină vreme.

Aceeași părere avut-am și eu în adevărul gândului meu, căci zilele primăverii se întorc an cu an, luna ne părăsește pentru a ne găsi din nou și florile copacilor îmbobocesc de cum începe an nou. Și poate chiar că acel adio ce ți-l spuneam nu era decât la revedere.

Păstrează-ți o clipă această iluzie. Nu te grăbi s-o îndepărtezi. Când îți spun că te părăsesc pentru o veșnicie, primește-mi vorba ca plină de adevăr și lasă din ochii tăi să picure ploaia de lacrimi și să întunece, pentru o clipă doar, adâncul ochilor tăi.

Și apoi, când voi reveni, să surâzi cu toată răutatea cu care-i vrea.

poezie celebră de din Grădinarul
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook