Fior
Răcoarea primăverii
se lasă peste noi
chiar la lăsarea serii,
când ne simțim mai moi.
Ne trec fiori plăpânzi,
din cauza brizei pare...
Seara, cu ochii blânzi,
pornește o întâmplare.
E zgomot cam puțin,
căci nu e lume multă.
Nu mi se pare-un chin
că nimeni nu m-ascultă.
Pe foaie-mi las cuvântul
uitându-mă în zori...
Ivesc apoi pământul
cum se cufundă-n nori.
E un complex peisaj,
pot zice un cadru feeric.
Sau e doar un miraj
văzut în întuneric...
poezie de Pleșa Dragoș Florian din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș Florian
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pleșa Dragoș Florian. [Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre întuneric
- poezii despre primăvară
- poezii despre peisaje
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre briză
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.