Sufletele noastre plutesc pe aripile îngerilor!

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marşul îngerilor

nu toţi îngerii au aripile crescute
sunt îngeri care nu mai zboară
şi-s îngeri ce-au uitat că-s îngeri

din zborul îngerilor nasc aducerile-aminte
şi aripile lor în freamăt bat s-alunge-întunecimea
dar nu toţi zboară în tărie şi-s îngeri care-şi pierd copilăria

tristeţi umane săpa-n carnea de lumină
şi trupul li se umple de cenuşă
priveşti prin ei şi vezi în depărtare, o altă lume dincolo de uşă

pământul s-ar sfârşi în chinuri
de n-ar fi paşii lor să îi aline carnea
noi umplem zărea de cenuşă, ei înverzesc cu un surâs cărarea

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aplauzele sunt aripile îngerilor.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu (1 ianuarie 1935)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzi false

Ne minţim.

După un paravan aparent
al fericirii
sunt sufletele noastre
chinuite
stau sufletele noastre minţite
de noi,
de ceilalţi,
de sensuri efemere
sau de amăgitoare labirinturi
străjuite
de pseudoîngeri
şi
oglinzi false.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţele cu viaţă ascetică plutesc uşor către infinit...

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi pare smulsă din aripile îngerilor şi din pagini de poveste, chiar şi zăpada diafană ucide.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afara ploua

lacrimi de inger,
pe aripile tale de demon,
au spalat pacatele noastre
sarea si sangele ce s-a scurs
ne-a inecat pe toti!

gandaci peste tot, sub pat
stau incaltati
viermii si serpii
se incolacesc in jurul
inimii moarte

miros intepator,
glasuri ce te surzesc,
ganduri ce iti plutesc,
nu ma mai trezesc...

afara ploua!

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea asta o ţine Dumnezeu până ce se va împlini numărul îngerilor căzuţi din sufletele drepţilor.

citat din Sfântul Simeon Noul Teolog
Adăugat de bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutesc, plutesc, inerţie

Plutesc, plutesc în derivă, nici nu ştiu ce mă ţine pe val!
Nu sunt regină, nici divă şi nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Şi-acum m-atrage-asfinţitul cu mantia lui sângerie...

Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
Eram o,, Arcă-a lui Noe,, cu gândul şi trupul vânjos.
Mai port porumbelul pe umăr nu vede nici el un liman,
Ani buni pe degete-i număr şi mă topesc an de an.

Plutesc, plutesc, inerţie, şi-atâtea trădări mă-ngrozesc!
Nu mai am nicio bucurie şi ochii, mereu mi-i feresc.
Ce mult îmi doresc să îi spun, luminii că o mai iubesc...
Culorile se ceartă-n drum şi simt cum înnebunesc!

Plutesc, plutesc spre niciunde şi fruntea-mi ridic către cer
Slobozesc doar o rugăciune, liman şi-o iubire să-i cer.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sufletele trăiesc în conceptele moral-creştine, primesc toate mângâierile divine!

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sufletele noastre se cunosc deja, nu-i aşa?" a şoptit el. "Numai trupurile noastre sunt diferite."

citat din Karen Ross
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sufletele noastre se cunosc deja, nu-i aşa?" a şoptit el. "Numai trupurile noastre sunt diferite.""

citat din Karen Ross
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se usucă sufletele noastre

Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
Stropul de amar dintr-o cinzeacă
Purtător e veşnic de dezastre

Unde eşti iubito visele să-ţi dărui
Să ne ducem veacul pe un alt tărâm
Să ne sune paşii pe un caldarâm
De melancolii prin lumina cărui,

Pururi te zăresc numai ca prin ceaţă
Viaţa noastră plină de himere
Supravieţuirea tot mai multe cere
Şi nu se mai face, parcă, dimineaţă

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebădă cu aripile larg deschise

În ochii tai
scaunul meu cu rotile
e ca o lebădă cu aripile larg deschise
pe care plutesc

şi parcă ar curge raiul
prin tălpile mele-
aşa mă priveşti...

O duminică şchioptând
prin lanul cu lavandă
îmi e fila de viaţă;
iubindu-te, poemele
mi se fac streşini în sânge.

Nu îmi mai scârţie poarta din suflet:
am plâns văzând cum intri pe ea
cu Dumnezeu de mână!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sforarul îngerilor

Îmi
port
îngerul

Cu
sfori
imaginare

O
aripă
e
cuplată

La
o
metaforă
absurdă

Alta
la
un
epitet

Cu
efect
Bacovia

Tac
şi
îngerul
va
ateriza

La
staţia
următoare

Scriu
şi
aripile
mă
ridică
la
cer

Cu
înger
cu
tot

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, tu, ce ai rămas frumos, încă

azi, acolo, o creangă plânge ruptă-n lacrimi
balsamul ei miracol nu mai este de mult iubit
noroiul umple sufletele noastre acre ce strigă
opriţi să distrugeţi tot ce încă mai poate fi distrus
o hârtie şi-o sticlă goală, cola, gunoi modern tâmpit
plutesc în ani, amar, în lacrimi şi-n ochi ce orbi rămân
tu încet ai fost distrusă, omorată, pustiită şi n-ai vină
apă nu mai este-n lac, doar noroi, pustiu şi părăsit

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori toamna e pustie...

A venit răsăritul din toamna sufletelor pustii,
în parc sunt atât de multe bănci goale,
ce încă păstrează atât de multe fotografii,
cu îndrăgostiţii din vara fierbinte.
Azi toate băncile plâng şi sunt înverşunate,
mai prind doar frunzele în zbor,
crezând că sunt îndrăgostiţi cu dragostea lor.
A venit toamna viselor cărămizii,
când frunze şi flori cad pe rând răpuse
şi se ascund în sufletul pământului...
A venit toamna cuvintelor nerostite,
atât de multe fericiri şi inimi frânte,
aripile îngerilor au căzut pe jos
şi sufletele sunt transformate-n lacrimi,
ploile de toamnă revin haotic
şi merg în cu o iubire de împrumut,
din cerul curcubeu al asfinţitului de soare.

poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numeşte, dacă vrei, cu numele de dragoste afecţiunea pe care o avem noi unul pentru celălalt, dar aceasta să fie dragostea care se cunoaşte în lăcaşul îngerilor, acolo unde numai sufletele ard de focul sfintelor dorinţe.

citat celebru din George Sand
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuziune totală

În zborul lor diafan,
doi norişori se întâlnesc,
acolo sus, pe cerul suveran,
într-unul singur, mirenesc.
Sunt gândurile celor ce se iubesc,
pe bolta celestă se reunesc,
în armonie, fericite plutesc.
Gânduri eterice îmbrăţişate
ca şi sufletele în iubire scufundate,
în infinitul ceresc se regăsesc
şi totul e lapte şi miere,
un Noi infinit de cer şi de stele.
E fuziune totală-n trăire şi gând
când sufletele rup poarta tăcerii,
cer şi pământ e un tot fecund
de iubiri salvate din antimemorii,
cuibărite în norul alb, delicat şi suav.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile sunt ca frunzele din copacul vieţii. Se desprind, plutesc pe aripile de visuri şi iluzii ale sufletului, apoi se aştern pe aleea deznădejdii, aşteptând paşii grei şi nemiloşi ai morţii.

aforism de Ionuţ Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!