Peisaj

Au început să mişune, poznaşe,
Pentru şoferi grăbiţi, mineri sau clerici,
Indicatoare noi, în vechi oraşe:
«Atenţie sporită! Trec biserici!»

Cu lanţ încinse, trase c-o tânjală,
Alunecă, melci paşnici, pe butuci
Şi sfinţii nevrozaţi, pe tencuială,
Îşi fac cu limba nevăzute cruci.

În faţa lor, se cască o distanţă
Imensă, presărată cu nevoi,
Când secole-am trăit în transhumanţă
Acum plimbăm biserici: n-avem oi!

Şi ca un miel, care-a rămas de turmă,
Clopotniţa dispare fără urmă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng icoanele-n biserici

Plâng icoanele-n biserici
Uitate de noi şi clerici.
De-o vreme ne-am izolat
De virusul blestemat
Şi ne-am depărtat de sfinţi,
De cei dragi şi de părinţi.

Azi, s-a dat ordin de sus
De la Bunul Domn ISUS,
Ca toţi sfinţii să pogoare
Din icoane în pridvoare,
S-aştepte enoriaşii
Şi să le îndrume paşii...

Şi, chiar dacă de-azi-nainte
Vor veni spre cele sfinte
Doar cu măştile pe faţă
Vor primi iarăşi povaţă,
Cum să fie drepţi şi buni
Rostind zilnic rugăciuni.

Rugăciunea de-i firească-
Este ca mana cerească-
Ea curăţă tot Pământul
De viruşi, doar prin Cuvântul
FIULUI LUI DUMNEZEU!
S-o ştie şi-acel ateu
Ce i-a îndemnat pe clerici
Să pună sub chei... biserici!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de adăpat aripa

Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet, picătura necesară.

Şi tu te plimbi în lume, ca un vas,
Ce tremură-ntr-o mână de copil
Şi ştii: de stropul care-a mai rămas
Atârnă echilibrul ei fragil...

O, Doamne! din această fugă-a mea
Şi-această piedică ce-o pune clipa,
Să se aprindă-atunci când voi cădea,
Un mic izvor de adăpat aripa.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au fost ctitori de biserici sfinte şi ca atare ei au devenit model pentru toţi împăraţii şi domnitorii creştini de după ei, încât şi domnitorii români s-au inspirat din faptele lor şi au construit o mulţime de biserici de-a lungul veacurilor.

citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetul

N-a prea observat
Când a pierdut prima literă.

A continuat să vorbească,
Ocolind cu grijă
Cuvintele
Care cuprindeau acea literă.

Apoi a mai pierdut una,
Mi se pare pe A.
Soarele, Luna
Au rămas pe dinafară.

Şi încă una,
Fericirea, iubirea
Au început să nu-l mai înţeleagă.

Litera de pe urmă
I-a rămas înfiptă într-o silabă,
Ca un dinte obosit.

Acum aude, vede,
Dar nu mai are cuvinte pentru viaţă,
Formată în cea mai mare parte din literele
Pe care le-a pierdut.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserici în spitale

Fiind redusă cota de parale
Cu asistenţa medicală-i greu:
Acum se fac biserici în spitale,
Să vindece bolnavii Dumnezeu.

epigramă de Nicolae Ivan din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un câine

Un câine flămând în ziua de Paşte
De moarte urmărit, de oameni alungat
Stăpânul i-a murit sau nu-l mai recunoaşte,
Se cântă prin biserici Hristos a înviat!

Dar de ce se cântă oare prin biserici
Sau de ce se spune şi se recunoaşte,
Dacă se mai lasă, de popor şi clerici,
Un câine flămând în ziua de Paşte.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul cu trei sute de biserici

În oraşul cu trei sute de biserici,
De trei ani,
Sună clopotele-ntruna...
Şi oraşu-i plin de lume
Ce se-ntreabă:
- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?...
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?...
Preoţii-mbrăcaţi în negru, ca şi cioclii,
De trei ani,
Încruntaţi privesc mulţimea albă adunată-n stradă,
Preoţii-mbrăcaţi în negru păsărilor mari de pradă
Tremură când văd mulţimea răzvrătită de trei ani!...
- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?
Să ne spună,
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?
Cui trimitem noi atâtea lumânări
Şi-atâţia bani?
Unde-i sfânta iertătoare de păcate?...
Să ne spună...
Şi-ntrebările mulţimii răzvrătite
Se ridică
Ca şi valurile mării frământate de furtună,
Şi-n oraşul cu trei sute de biserici
Parcă pică
Din văzduh ameninţarea:
- Să ne spună... să ne spună...
...................
În oraşul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Nu mai sună nici un clopot - nici un clopot de aramă;
Şi oraşul cu trei sute de biserici,
De trei zile,
Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramă!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Liturghii profane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

biserici goale-
Sfinţii se pregătesc de
apocalipsa

haiku de Mihai Moldoveanu - Mirco (mai 2020)
Adăugat de Mihai Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câini

Părăsiţi pe gânduri, câini dezmoşteniţi,
Scrutează cerul şi aşteaptă-n van.
Stăpânii i-au uitat, proptind grăbiţi,
Pe uşa-nchisă câte-un bolovan.

Ei nu au lotci şi delta e ocean.
Înoată printre sloiuri, istoviţi.
Adulmecă mirosuri vechi de-un an,
De foame şi de valuri hăituiţi.

Ei înşişi parcă-s plaiuri care latră.
Până când limba li se face piatră
Şi Dunărea-i depune, lin, în mare.

Dar câte unul biruie-n vâltoare:
Ajunge-acasă istovit - şi moare
Cu ochii la stăpân, întins pe vatră.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut eu cu tine prin biserici?

Ce caut eu cu tine, Ana, prin biserici,
Printre sfinţi afumaţi care ne privesc cu ochi goi
Şi feţe supte? Ce căutăm pe treptele de piatră,
Sub bolţi, în faţa altarelor,
Lângă clopotniţe, unde trage de vecernie?
Ce căutăm printre feţe plânse,
Printre chipuri în extaz, printre cerşetori şi muribunzi,
Printre paralitici care cred că se vor vindeca dintr-odată?
Ce căutăm în cântecul care urcă sub cupole
Şi apoi mai sus, cine ştie unde?
Ce căutăm în privirea celorlalţi; crezi că Îi vom zări chipul?
Ce caut eu cu tine, Ana, prin biserici,
În această larmă cu vitralii, în aceste blânde liturghii?
Pentru că El nu se află acolo,
Ci a coborât de astăzi între noi,
Îl simt în această încăpere,
Ca un fum viu, de la mine la tine.
Să stăm cu frică, să stăm smeriţi,
Pentru că El ne cunoaşte
Şi într-o bună zi cu siguranţă ne va vorbi,
Apoi va pleca şi din nou Îl vom căuta
Rătăcind în neştire prin biserici.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu se experimentează pe el însuşi în propria ta extincţie, în propria ta dispariţie. Când absolut totul dispare, când "eu-l" dispare fără urmă, Dumnezeu apare fără de început şi fără de sfârşit. Ce delicios şi cât e de înalt acest paradox! Cât de eliberator poate să fie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră

Ora
Când lucrurile obosite de-atâta sens.
Adorm pe el,
Ca sentinelele
Cu bărbia sprijinită
În vârful suliţei.

Pereţi, tavan, cer şi univers,
Nu vă lăsaţi totuşi prea greu
Pe mine,
Şi eu mă mai ţin într-un gând,
Ba într-un singur cuvânt,
Care-a şi început să nu mai fie
La un capăt.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră

Când lucrurile obosite de-atâta sens.
Adorm pe el,
Ca sentinelele
Cu bărbia sprijinită
În vârful suliţei.
Pereţi, tavan, cer şi univers,
Nu vă lăsaţi totuşi prea greu
Pe mine,
Şi eu mă mai ţin într-un gând,
Ba într-un singur cuvânt,
Care-a şi început să nu mai fie
La un capăt.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie

Suntem un neam de oameni răi,
În transhumanţă, ca o turmă,
Pe ruta dintre două băi:
Cea de botez şi... cea din urmă!

epigramă de Marian Grigore Dobreanu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aşez pe o piatră şi îmi doresc să stau aşa în tăcere. Să nu mă tulbure nimeni. Tot ceea ce mă înconjoară îmi vorbeşte, şi pietrele, şi ruinele... Oraşul îmi povesteşte istoria sa din cele mai vechi timpuri. Văd oameni morţi cu mult timp în urmă, biserici şi case dărâmate de mii de ani.

citat din Vanga
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la începutul lumii povestesc norii, şi au să povestescă pînă la sfîrşitul ei. Uneori, o dimineaţă întreagă, sănii trase de reni alunecă pe imaculate cîmpii de zăpadă ; cortegii de nuntă pătrund în biserici ; fete cu părul lung, care de obicei trăiesc în adîncul apelor, ies pe mal şi încep să danseze ; împărătese dau viaţă, într-un fast nemaipomenit, moştenitorului mult aşteptat ; iar punct culminant al vrăjitelor vedenii, o femeie statuară, de o fără seamăn frumuseţe, făcută să scufunde în reverie un continent întreg, se duce spre o zare străină, dar cu capul întors, ca şi cum i-ar părea rău de ceice o privesc din urmă.
Dimineţi întregi, ei pot spune numai poveşti de dragoste, apoi, schimbîndu-şi densitatea, ritmul şi culoarea, se prefac în turme de elefanţi ieşiţi din minţi, care strivesc totul sub picioarele lor de tuci.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religiaţi religii... oase

E un cult, de-un timp, în talismane,
Fetişuri, mult paranormal
Şi-i tot mai mult plâns de icoane,
Iar cler, e-o firmă... Imoral!

Minciuna spusă, o zi în urmă,
Interpretată-i "hors context",
Iar tot poporul e o turmă,
Păscând pământul gol... Grotesc!

Se crede mult că-ţi atingi scop
Te tăvălind să pupi pe moaşte,
Iar calendaru-i horo(r)scop
Şi-ţi spune el... Crăciun sau Paşte!?

Din şcoli, sunt azi mai serioase
Doar cea vieţii, de şofer;
Căci ele îţi spun cum să "rozi" oase,
Sau să conduci... făr' caracter?!

În judecăţi e doar orbire,
Fără cântar, că-i măsluit.
Spitalu-i gol; doar o clădire
Şi doctor nu-i... nemituit!?

Asfaltu-i tot o gurmandiză,
Ce s-a mâncat, nu-i pe şosele
Şi-i mestecat, pe caz de criză,
De cei ce şi-au "turnat"... măsele.

Sunt culturi multe aculturale,
Că nu-i posibil mură-n gură
Şi atunci şi lucruri literare
Sunt tot un soi de... spălătură.

... Un fel de bloguri, de ochiate,
Dar nevăzute în puşcării
De gardieni, cu ochi la spate...
Îs încelulări-hotelării.

La filme, nimeni nu se uită
C-avem tv. de spălat creier;
Cu jurnalişti, ca dup-o ţuică,
Cântând acelaşi cânt de greier.

Ne-am pus pe ridicat biserici
Cu miile şi catedrale,
Crezând că zidurile-s clerici
Şi liturghii, cerşind... sunt "şcoale".

E-un cult, el zis, religii... os,
Tot mai puţin religial...
Cum legea-i doar oficii... os
Şi şmecherii îs... oficial!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe

Degeaba dormim în biserici,
căci nunta se-amână din nou
şi grupul acesta de clerici
se duce să bea în cavou.

Oraşul rămâne în urmă,
calicii sunt sus, pe statui,
prin sufletul meu trece-o turmă
de porci milenari şi sătui.

Şi plouă splendid în subsoluri,
pe îndrăgostiţi şi pe cărţi,
dar noi să-notăm spre atoluri
ce nu sunt trecute pe hărţi.

Să-nceapă, deci, corul de îngeri
sosiţi cu-ntârziere prin gări,
iar tu să-i asculţi şi să sângeri
pe urma cuvioasei răbdări.

Ne urlă iar lupii prin vise,
în somnul parşiv dintre sâni,
pe cioturi de trunchiuri ucise,
ce plâng zile-ntregi, săptămâni.

O cană cu vin e destulă
să redevenim cum am fost,
când cotrobăiam prin pendulă
şi-apoi fluieram fără rost.

E-o lume confuză în toate,
pe frunze dorm sfinţi de pământ
şi vulturii zboară pe spate
şi eu nu mai sunt cel ce sunt.

Acum e momentul s-o ştergem
în munţii nerevendicaţi
şi să respirăm, să ne dregem,
ozon fără preţ, de Carpaţi.

Dă-mi mâna, se lasă-nserarea,
prin poduri, pe cergi, dorm ocnaşi,
la matcă se-ntoarce şi sarea,
se pune cearşaf pe oraş.

Sunt scări de serviciu curate,
cu brazi morţi, de anul trecut,
cu boxe cam slab luminate,
cu căni de cafea sau năut.

Pe-acolo, iubito, e drumul,
şi nu te uita înapoi,
căci plouă amarnic pe fumul
cenuşii rămasă din noi.

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rău la ficat

Ne zvârcolim în plus şi nu e bine.
Rău la ficat ne cade şi la mai.
De când armindenul se cheamă mai,
Se cheamă că e rău şi viaţa chin e.

Întreabă-mă ce vrei, să-ţi spun ce n-ai,
În inimă cultivi un mărăcine
Ce creşte - şarpe-ncolăcit în tine-
Cu tine nici nu-ţi vine să mai stai.

Dar casa-mprejmuită cu pustiu
Te ţine lîngă ea ca-ntr-un sicriu,
În care, dacă mişti, te cred moroi

Şi vin şi te aruncă în noroi.
Şi sângele ţi-l sorb şi tu eşti viu.
Păstori? Avem o turmă! N-avem oi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulţi, sufletul nostru moare,
Înlocuieşte viaţa, de artişti.

Eram săraci, săsraci suntem şi-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul şi minciuna
Şi poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzeşte trupul
De viaţa, mult prea grea şi mult prea sumbră.

Dreptate vrem şi-o viaţă mai bună,
Sinceritate, linişte şi pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!