Plâng icoanele-n biserici

Plâng icoanele-n biserici
Uitate de noi şi clerici.
De-o vreme ne-am izolat
De virusul blestemat
Şi ne-am depărtat de sfinţi,
De cei dragi şi de părinţi.

Azi, s-a dat ordin de sus
De la Bunul Domn ISUS,
Ca toţi sfinţii să pogoare
Din icoane în pridvoare,
S-aştepte enoriaşii
Şi să le îndrume paşii...

Şi, chiar dacă de-azi-nainte
Vor veni spre cele sfinte
Doar cu măştile pe faţă
Vor primi iarăşi povaţă,
Cum să fie drepţi şi buni
Rostind zilnic rugăciuni.

Rugăciunea de-i firească-
Este ca mana cerească-
Ea curăţă tot Pământul
De viruşi, doar prin Cuvântul
FIULUI LUI DUMNEZEU!
S-o ştie şi-acel ateu
Ce i-a îndemnat pe clerici
Să pună sub chei... biserici!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un câine

Un câine flămând în ziua de Paşte
De moarte urmărit, de oameni alungat
Stăpânul i-a murit sau nu-l mai recunoaşte,
Se cântă prin biserici Hristos a înviat!

Dar de ce se cântă oare prin biserici
Sau de ce se spune şi se recunoaşte,
Dacă se mai lasă, de popor şi clerici,
Un câine flămând în ziua de Paşte.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că aşa va fi mai bine
Ne-am uitat
Şi vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înţeles
Sperănd că aşa şi este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu feţe.
Ne-am înstrăinat
Şi vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuţii, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj

Au început să mişune, poznaşe,
Pentru şoferi grăbiţi, mineri sau clerici,
Indicatoare noi, în vechi oraşe:
«Atenţie sporită! Trec biserici!»

Cu lanţ încinse, trase c-o tânjală,
Alunecă, melci paşnici, pe butuci
Şi sfinţii nevrozaţi, pe tencuială,
Îşi fac cu limba nevăzute cruci.

În faţa lor, se cască o distanţă
Imensă, presărată cu nevoi,
Când secole-am trăit în transhumanţă
Acum plimbăm biserici: n-avem oi!

Şi ca un miel, care-a rămas de turmă,
Clopotniţa dispare fără urmă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi Ioane, Domnul ştie...

Eu mă uit lung la icoane
Şi parcă ele la mine...
Ce îţi spui, tu, măi Ioane,
Chemăm altul să se-nchine?

Îţi eşti putred de păcate
Şi de fapte ne-creştine
Şi făgăduinţi uitate...
Crezi că ele ţi-s spre bine?

Hai, începe-odată ruga
Că ţi s-a lungi de foame
Şi nu scapi nicicum cu fuga
La vreun corcoduş cu... poame!

Tot mă uit lung la icoane,
Parcă sfinţii au răbdare...
"La cei sfinţi vreau şi eu, Doamne,
Nu le trebuie mâncare!"

Iac-aşa fu rugăciunea
De păcate-ngreunată
Şi-ncepui cu ea de lunea
S-o ţin săptămâna toată.

Măi Ioane, Domnul ştie
Cum ţi-i fundul la izmene
Şi mai faci câte-o prostie
Că de rugăciuni ţi-e lene!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au fost ctitori de biserici sfinte şi ca atare ei au devenit model pentru toţi împăraţii şi domnitorii creştini de după ei, încât şi domnitorii români s-au inspirat din faptele lor şi au construit o mulţime de biserici de-a lungul veacurilor.

citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bisericuţele

La modă peste tot e clanul
Clanul ne face fericiţi
Iar Dumnezeu ne este banul
Doar lui ne închinăm smeriţi
Familia cu mic cu mare
Ne-am adunat-o-aşa hai-hui
Şi astfel şi românul are
Astăzi bisericuţa lui

Din interese mai perfide
Sau dimpotrivă mai drăgute
Că-s sindicate, că-s partide
E-o luptă-ntre bisericuţe
Şi ne jucăm de-a huţa, huţa
Făcând un fel de parohie
Iar în final bisericuţa
Devine chiar... patriarhie

Cum ironia nu îi crută
Nici chiar pe prea înalţii clerici
Niciunul din bisericuţă
Nu este uşă de biserici
Si-această-ncrâncenată luptă
Bătaia-aceasta dintre clanuri
Nu e din raiul verde ruptă
Ci e din iadul cu cancanuri

Şi apăsat de griji săracul
Şi de puterile-i slăbuţe
Se face frate şi cu dracul
Votând şi el... bisericuţe!
Acolo toţi sunt mână-n mână
Însă doar unul este bossul
Care în patria română
Va apuca Puterea! Osul!

Şi după el în sus va trage
Cum trage calul o căruţă
Şi îngeri dar şi hodoroage
C-aşa-i într-o bisericuţă
Şi strigă-nspăimântaţi creştinii
Dar strigă chiar şi cel ateu
Că de un timp încoaci românii
L-au speriat pe Dumnezeu
Că-şi investesc toti părăluţa
În câte-un fel de liturghie
Spre a-şi urca bisericuţa
În deal, sus, la Mitropolie
Unde se luptă pân-la unul
Precum în cer şi pe Pamânt
Dar foarte deseori niciunul
Nici altul n-au nimica sfânt!

Şi-astfel jucându-se de-a huţa
Ei fac întâi o parohie
Ca în final bisericuţa
S-ajungă o patriarhie
Dar cine ajunge-n frunte- anume
Cine se crede Dumnezeu
Nu vrem să pomenim un nume
Că-s pomenite mai mereu

Cum trage calul o căruţă
Se trag în sus toţi mână-n mână
Si astfel o bisericuţă
Conduce patria română

poezie satirică de Corneliu Sofronie din Unda veselă, spectacolul "Hotel Zodia Ciudăţeniilor" (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni şi stele

Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunşi, feriţi de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate

Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morţi,
Între zori şi nopţi acerbe,
Între graniţe de sorţi

Ne-am iubit răpuşi, albaştri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ şi printre aştri,
Printre stele căzătoare

Am iubit murind, dar veşnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care straşnic
L-am simţit... şi cât l-am vrut!

Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet şi tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi

Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri şi goi

Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ţi aduc

Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!

Ne-am iubit război şi pace,
Ne-am iubit noapte şi zi,
Însă inima nu-mi tace
Şi mai vreau a te iubi

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ateului blasfemator Valeriu Butulescu (pamflet)

Înfrăţit cu Iliescu,
În vremi ce-au frizat grotescu',
Deputat de FSN-eu,
Nu mă mir că eşti ateu,

Dar mă mir îngrozitor
Că eşti şi blasfemator.
Tu, prin vorba ta, vicleana,
Eşti o slugă-a lui Satana.

Ca oricare ticălos,
Ai obrazul foarte gros.
Nu-i nimic din ce e sfânt
Nehulit de-al tău cuvânt.

Plin de tine, cu tupeu,
Îl huleşti pe Dumnezeu;
Pretinzând că ai umor,
Îţi baţi joc de Ziditor.

Din postura-ţi de ateu,
Spui prostii de Dumnezeu;
Cu scremutul tău umor,
Tu pretinzi că-i Dictator.

Eu vreun dictator nu ştiu
Să-l jertfească pe-al său fiu
Ca să mântuie, haine,
Chiar şi bădărani ca tine.

Tú nu crezi în Dumnezeu,
Dar te-nchini lui Asmodeu;
Ne îndemni să-l respectăm,
Şi doar lui să ne-nchinăm.

Eşti aşa de odios,
Că-L huleşti şi pe Hristos.
Pervertit, pervertitor,
Râzi de-al nost Mântuitor.

Iuda de-ai fi fost născut,
Pe nimic L-ai fi vândut;
Chiar mai rău, printre sudalme,
Cuie îi băteai în palme.

Râzi de Cina cea de Taină,
Hula ta crezând că-i faină.
Îngerii îi umileşti,
Iar pe diavoli îi slăveşti.

Fără de discernământ,
Îţi baţi joc de Duhul Sfânt.
Cum nu-ţi pasă de păcate,
Râzi de Sfânta Trinitate.

Cât priveşte de Scriptură,
Ai cuvântul plin de ură;
Biblia batjocoreşti,
Iar pe Marx tu îl slăveşti.

Tu, ateu între atei,
Râzi de temple şi moschei,
De biserici, sfinţi, Alah,
N-ai regrete, nu zici "Ah!"

Nu te mustră conştiinţa
Şi nu ştii ce-i pocăinţa.
Cu conşti'nţa ta e bai:
Să te mustre, tre' s-o ai.

O, ateu, tu ia aminte:
Să-ţi baţi joc de cele sfinte,
E-un păcat aşa de mare,
Că în veci nu ai iertare.

pamflet de George Budoi din Blasfemiile şi blasfematorii în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (17 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierul plagiator Victor Ponta, preşedintele PSD (urmaşul PCR), toceşte pragurile bisericilor şi mânăstirilor în timpul campaniei electorale prezidenţiale, în goană după voturi (satiră)

Cum văd zilnic la jurnale,
E mereu prin catedrale,
Prin biserici, mânăstiri,
Ca să-l vadă toţi la ştiri.
Ca să-l vadă milioane,
Face cruci, pupă icoane,
Ba sărută chiar şi moaşte;
Cred c-ar înghiţi şi broaşte.
Precum am mai declarat,
Credinciosu-adevărat
Nu-i ca o prostituată,
Ce picioarele-şi arată.
Ştim şi noi şi Dumnezeu:
Ponta e un... fariseu.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (10 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Hristos am fost aleşi

În Hristos ne e ascunsă
Şi viaţa şi fiinţa
El e taina nepătrunsă
Şi de oameni neştiută
Ce ne oferă azi credinţa

Prin credinţă ni s-a dat
Noi viaţa s-o primim
Printr-un suflet nou — curat
Să lucrăm neâncetat
Cuvântul să-l împlinim

Şi-n Hristos am fost aleşi
Domnului să-i fim vlăstare
De oameni dar nenţeleşi
Dar de Isus noi culeşi
Ca să fim prin îndurare

Viaţa noastră-i oferim
Lui Isus Hristos Mesia
Pe El dar noi îl slăvim
A Lui pururea să fim
Căci doar El ni-e veşnicia

Noi în El am fost ascunşi
Prin jertfirea din Calvar
Că să fim cu Duhul unşi
Şi doar Lui predaţi supuşi
Trăind doar în sfântul har

Pentru noi nu este Lege
Lege pentrucă-i Hristos
Prin Isus dar se-nţelege
Sfinţenia o să ne lege
Doar de El — victorios

Pentru Lege suntem morţi
Însă vii în Dumnezeu
Ai vieţii sfinte sorţi
E Hristos pentru noi toţi
Mirele din Empireu

Domnul ne-a plătit păcatul
A noastră nelegiuire
De acum drum nu este altul
Şi privim spre tot înaltul
Trăind în neprihănire

Avem altă viaţă dar
Prin Isus Hristos Mesia
Şi trăim prin al Său har
Viaţa nouă nu-n zadar
Căci Isus ni-e veşnicia

Noi prin El avem salvare
Nu prin Legea din Sinai
A Lui Isus îndurare
Ne e ţintă şi cărare
Prin Isus intrăm în Rai

În cetatea de lumină
Soarele unde-i Hristos
Cel Prea Înalt o să ne ţină
Să trăim fără de vină
Prin Mirele glorios

Căci Isus aşa ne-nvaţă
Eu cu Tatăl suntem una
Şi dăm omului viaţă
Să fie curat la faţă
Părăsind pe veci minciuna

Şi cu Tatăl voi veni
Să cinăm dar împreună
Cu cel ce se-nvrednici
Fiu al Tatălui de-a fi
Şi oiţă-n a Mea turmă

Căci Eu voi mărturisi
Tatălui pe toţi aleşii
Eu dar îi voi mântui
Mie c-au vrut a-mi sluji
Ei fiind neânţeleşii

Omenirii răzvlătite
Ce n-a vrut Cuvântul Meu
Însă dragostea cuminte
În ei dar — a ars fierbinte
Mire să le fiu — şi Dumnezeu
17-11-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religiaţi religii... oase

E un cult, de-un timp, în talismane,
Fetişuri, mult paranormal
Şi-i tot mai mult plâns de icoane,
Iar cler, e-o firmă... Imoral!

Minciuna spusă, o zi în urmă,
Interpretată-i "hors context",
Iar tot poporul e o turmă,
Păscând pământul gol... Grotesc!

Se crede mult că-ţi atingi scop
Te tăvălind să pupi pe moaşte,
Iar calendaru-i horo(r)scop
Şi-ţi spune el... Crăciun sau Paşte!?

Din şcoli, sunt azi mai serioase
Doar cea vieţii, de şofer;
Căci ele îţi spun cum să "rozi" oase,
Sau să conduci... făr' caracter?!

În judecăţi e doar orbire,
Fără cântar, că-i măsluit.
Spitalu-i gol; doar o clădire
Şi doctor nu-i... nemituit!?

Asfaltu-i tot o gurmandiză,
Ce s-a mâncat, nu-i pe şosele
Şi-i mestecat, pe caz de criză,
De cei ce şi-au "turnat"... măsele.

Sunt culturi multe aculturale,
Că nu-i posibil mură-n gură
Şi atunci şi lucruri literare
Sunt tot un soi de... spălătură.

... Un fel de bloguri, de ochiate,
Dar nevăzute în puşcării
De gardieni, cu ochi la spate...
Îs încelulări-hotelării.

La filme, nimeni nu se uită
C-avem tv. de spălat creier;
Cu jurnalişti, ca dup-o ţuică,
Cântând acelaşi cânt de greier.

Ne-am pus pe ridicat biserici
Cu miile şi catedrale,
Crezând că zidurile-s clerici
Şi liturghii, cerşind... sunt "şcoale".

E-un cult, el zis, religii... os,
Tot mai puţin religial...
Cum legea-i doar oficii... os
Şi şmecherii îs... oficial!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânt poate fi tot omul. Avem sfinţi rugători din pustie, avem sfinţi mărturisitori din arenele romane, avem sfinţi din catacombe şi temniţe, avem sfinţi împăraţi şi eroi, atleţi ai lui Hristos, avem sfinţi ai milosteniei, avem sfinţi clerici şi laici, şi din popor şi din elite. Toţi oamenii, în toate domeniile de viaţă, sunt chemaţi la sfinţenie, adică la o viaţă trăită în lumina Duhului Sfânt.

citat din Valeriu Gafencu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bejanie

bat clopote-n biserici goale
pe unde-or fi acum enoriaşii
de dorul lor înlăcrimaţi
coboară din icoane să se roage sfinţii

nu se mai aude ciripit
peste tăpşanele despădurite
degeaba plânge mioriţa
pierdută-i turma dacă moare baciul

unde e larma de copii
pe coşuri nu mai iese fumul
a îngheţat până şi vântul
prin satele tot mai pustii

în cimitire părăsite
înţeleneşte glia peste mormintele uitate
şi-n gol privesc strămoşii
căci nu mai vine nici-o lumânare

bejania ce boală nemiloasă
ucide poporul ăsta multimilenar
e vai de-acei care n-au învăţat
să-şi recunoască printre ei eroul

se-apropie un nou crăciun
şi aureşte glonţul în trupul de martir
dar cine să mai nască pruncul
când mamele-s plecate la căpşuni

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a venit de dorul nostru

N-a venit de dorul nostru
Pastorul de hăt departe
Cu versete ce le împarte
Ci, doar să ne strice rostul

N-a venit el să aline
Rănile ce ne mai dor
Nici de dragul tuturor,
Să ne meargă nouă bine!

Nu cu pace creştinească
Bate India şi China
Dacă în urma lui neghina
Prinde pururi să rodească

"Ajutoare" de spoială
Ca să-i prindă pe cei slabi
Şi să-i pună pârcălabi
Peste noua rânduială

Ne vor mersul în derivă
Şi nu pacea din cer sfântă
De aceea şi cuvântă
Ridicarea împotrivă!

Să ne rupă de Biserici
Unde se închinau strămoşii
Falşii gentlemani, codoşii
Să ne fie nouă clerici

N-avem credinţă de vânzare,
Nu vă spunem bun venit
Faceţi cale întoarsă chit,
Că distanţa-i aşa mare!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii-s în lacrimi, plânge Dumnezău

Îngerii-s în lacrimi, plânge Dumnezău,
Omul bun când este sluga celui rău.
Plâng toţi sfinţii, cerul, Dumnezeul nost,
Când deşteptu-ajunge sluga unui prost.

Plâng fără-ncetare zeii de demult,
Când un erudit e slugă la incult.
Plâng icoane sfinte, plâng în sanctuar,
Când un cal ajunge slugă la măgar.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (12 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul amibei

În curând o să ajungem să facem toate lucrurile
la care nu ne-am priceput niciodată.
Şi o să fim cei mai buni.
Şi o să ne luptăm unii cu alţii
cu zâmbetul pe buze şi fără să cruţăm măcar un fir de păr.
O să ne înfigem degetele în vise ca nişte furci
şi o să le întoarcem pe toate părţile,
poate chiar noi înşine o să ne tăvălim cu ele prin noroiul
ce ni se-ncheagă în orbite.
În curând o să muşcăm din moliciunea fiecăruia
şi o să ne întoarcem cărnurile flămânde pe toate părţile
aşa cum ne închipuim că fac soldaţii
când se dă stingerea.
Şi o să fim cei mai buni.
Mai buni decât ei, mai buni chiar decât noi înşine.
Şi, în sfârşit, o să ne târâm cărnurile flămânde spre nicăieri,
fericiţi din nou că ne-am trezit doar pentru a adormi la loc.

poezie de Ionuţ Popa (2014)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni iarăşi Mesia

când va veni iarăşi Mesia
mireasa Lui de aici să-şi ia
ce mare va fi bucuria
ce va-ncolţi-n mireasa Sa

căci toţi acei ce-au ascultat
şi au trăit Cuvântul Sfânt
o haină nouă li s-a dat
şi-or părăsi acest pământ

nu se are în vedere
de ce moarte au murit
ci doar ce Cuvântul cere
de a fi neprihănit

la răpire aşa va fi
toţi acei neprihăniţi
alte haine vor primi
şi la cer vor fi răpiţi

ei mireasa Lui Hristos
cu acei ce-au ascultat
nu vor mai rămâne jos
căci Fiul de Împărat

de aici îi va lua
şi în ceruri îi va duce
împlinind atunci Scriptura
prin izvorul de pe cruce

Mirele cu-a Lui mireasă
în cer se vor bucura
căci Isus cu-a Lui aleasă
sus în cer s-or aşeza

însă vremea va veni
când Ei — iar se vor întoarce
Mirele spre a domni
pe pământ Însuşi în pace

după ce Ierusalimul
va fi iar eliberat
la luptă porni-va Domnul
cu pământul răsculat

cea mai mare bătălie
va fi la Armaghedon
Mirele din veşnicie
urât de al morţii domn

atunci El va trebui
cu-a pământului oştiri
să lupte spre-a birui
toate aceste rătăciri

iar armatele planetei
atunci vor fi nimicite
de-Mpăratul veşniciei
—şi lucrurile-noite

după ce va birui
oştile de pe pământ
Domnul iar va răsplăti
pe cei care a Lui Cuvânt

l-au iubit şi-au ascultat
trăind în neprihănire
şi morţii au înviat
pentru marea răsplătire

cei ucişi aici de fiară
pentru Mirele Hristos
la viaţă atunci iară
vor fi aduşi aicea jos

va fi întâia înviere
a martirilor ce-au fost
morţii daţi spre-njunghiere
pentru Isus — a lor rost

pe scaune de domnie
din mireasă cei aleşi
îi vor judeca să ştie
cum de moarte au fost culeşi

ce răsplată să primească
de Hristos c-au ascultat
pentru patria cerască
ei ce vieţile şi-au dat

şi morţii aceştia iată
de la-ntâia înviere
vor primi întâia dată
dreptul de-a fi la vedere

de a fi la-mpărăţie
împreună cu Hristos
şi în anii cei o mie
vor domni aicea jos

glorie dar Celui Sfânt
Mirelui din veşnicie
ce-a schimba acest pământ
ca un rai întreg să fie

şi mireasa cu martirii
împreună cu Hristos
despărţiţi de jugul firii
vor trăi aici frumos

iar cei care în viaţă
vor rămâne pe pământ
vor avea o altă faţă
dup-al Domnului Cuvânt

şi ei se vor înmulţi
viaţa lor fiind schimbată
ani cu sutele-or trăi
dintr-o inimă curată

raiul va fi pe pământ
cu Hristos şi-a Lui domnie
sub puterea Celui Sfânt
Împărat ce o să fie

fericirea abia atunci
omenirea o să trăiască
nu-n păcatele adânci
ci-n lumina cea cerească

căci Hristos va stăpâni
tot pământul de sub soare
şi-Mpărat doar El va fi
fie-i slavă şi onoare
duminică balcon mănăştur 22 iulie 2018

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aşteptăm Isus venirea

Ţi-aşteptăm Isus venirea

Doamne jos pe acest pământ

Iarăşi să ne dai iubirea

Să trăim neprihănirea

Mire drag şi Mire Sfânt

.

Te aşteptăm Isus să vii

Să schimbi viaţa asta-n care

Noi privim spre veşnicii

Căci noi Domn te verm să fii

Îmbrăcat în sărbătoare

.

Te aşteptăm Tu să domneşti

Aici Doamne oripeunde

Pământul să-l stăpâneşti

Să faci din el ce doreşti

Dragostea spre-a ne pătrunde

.

Vino te rugăm Mesia

Şi ia-l Tu dar în primire

Să aşezi iar bucuria

Peste-ntreagă omenirea

Să trăiască-n fericire

.

Tu Isuse totul ştii

Căci doar Tu eşti Creatorul

Vino Tu Domn să ne fii

Pe pământul celor vii

Pentru veci — Mântuitorul

.

Fă din noi dar slujitori

Şi Tu Doamne-mpărăţeşte

Să îţi fim ascultători

De Cuvânt împlinitori

Viaţă Tu ne dăruieşte

.

Cât de minunat va fi

În a Ta Împărăţie

Isuse când vei domni

Şi omul te va slăvi

Cântându-ţi cu bucurie

.

Căci Tu Doamne vei schimba

Viaţa-ntreagă pe pământ

Altă faţă îi vei da

Şi-o vei binecuvânta

Isuse o Mire Sfânt

.

Omul în neprihănire

Aici viaţa va trăi

Şi cu atâta fericire

Înspre Domnu a lui privire

Atunci îşi va aţinti

.

Va fi a Ta Împărăţie

Pe mare şi pe uscat

Şi atâţi cu bucurie

Îţi vor da ascultare Ţie

Căci o Doamne i-ai salvat

.

Şi va fi doar o cântare

Munţi şi ape văi şi dealuri

Ploaia va veni din zare

Şi-şi va face a ei lucrare

În a vieţii idealuri

.

Căci Tu Doamne Împărat

Vei fi pe întreg pământul

Omul binecuvântat

Va trăi tot mai curat

Împlinind aici Cuvântul

.

Va trăi în ascultare

De Isus Hristos Mesia

Pe-a vieţii vii cărare

Vor umbla dar fiecare

Trăind harul — bucuria

08-01-2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pământul are viaţă

Cât pământul se-învârteşte
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrăneşte
Cu roadele din câmpii.

El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.

În Universul infinit
Doar pământul are viaţă.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeaţă.

Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găseşti în Univers.

În fiecare an, pământul
Are sărbătoarea lui.
Omul, ţinând-şi cuvântul,
Se-închină pământului.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut eu cu tine prin biserici?

Ce caut eu cu tine, Ana, prin biserici,
Printre sfinţi afumaţi care ne privesc cu ochi goi
Şi feţe supte? Ce căutăm pe treptele de piatră,
Sub bolţi, în faţa altarelor,
Lângă clopotniţe, unde trage de vecernie?
Ce căutăm printre feţe plânse,
Printre chipuri în extaz, printre cerşetori şi muribunzi,
Printre paralitici care cred că se vor vindeca dintr-odată?
Ce căutăm în cântecul care urcă sub cupole
Şi apoi mai sus, cine ştie unde?
Ce căutăm în privirea celorlalţi; crezi că Îi vom zări chipul?
Ce caut eu cu tine, Ana, prin biserici,
În această larmă cu vitralii, în aceste blânde liturghii?
Pentru că El nu se află acolo,
Ci a coborât de astăzi între noi,
Îl simt în această încăpere,
Ca un fum viu, de la mine la tine.
Să stăm cu frică, să stăm smeriţi,
Pentru că El ne cunoaşte
Şi într-o bună zi cu siguranţă ne va vorbi,
Apoi va pleca şi din nou Îl vom căuta
Rătăcind în neştire prin biserici.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!