Secvențe
Degeaba dormim în biserici,
căci nunta se-amână din nou
și grupul acesta de clerici
se duce să bea în cavou.
Orașul rămâne în urmă,
calicii sunt sus, pe statui,
prin sufletul meu trece-o turmă
de porci milenari și sătui.
Și plouă splendid în subsoluri,
pe îndrăgostiți și pe cărți,
dar noi să-notăm spre atoluri
ce nu sunt trecute pe hărți.
Să-nceapă, deci, corul de îngeri
sosiți cu-ntârziere prin gări,
iar tu să-i asculți și să sângeri
pe urma cuvioasei răbdări.
Ne urlă iar lupii prin vise,
în somnul parșiv dintre sâni,
pe cioturi de trunchiuri ucise,
ce plâng zile-ntregi, săptămâni.
O cană cu vin e destulă
să redevenim cum am fost,
când cotrobăiam prin pendulă
și-apoi fluieram fără rost.
E-o lume confuză în toate,
pe frunze dorm sfinți de pământ
și vulturii zboară pe spate
și eu nu mai sunt cel ce sunt.
Acum e momentul s-o ștergem
în munții nerevendicați
și să respirăm, să ne dregem,
ozon fără preț, de Carpați.
Dă-mi mâna, se lasă-nserarea,
prin poduri, pe cergi, dorm ocnași,
la matcă se-ntoarce și sarea,
se pune cearșaf pe oraș.
Sunt scări de serviciu curate,
cu brazi morți, de anul trecut,
cu boxe cam slab luminate,
cu căni de cafea sau năut.
Pe-acolo, iubito, e drumul,
și nu te uita înapoi,
căci plouă amarnic pe fumul
cenușii rămasă din noi.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre timp
- poezii despre oraș
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre vulturi
- poezii despre visare
- poezii despre săptămâni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cine Sunt
Sunt înger rănit al speranței ucise,
Sunt demon iubit de femei interzise,
Sunt copilul de ieri, rebelul de azi,
Sunt comoara ascunsă-n pădurea de brazi.
Sunt mierla pierdută în lanul de grâu,
Sunt izvorul din munte ce curge spre râu,
Sunt doina de jale, haiducii o știu,
Sunt șaua de roib lăsată-n pustiu.
Sunt nimicul de om, sunt nimicul de lut,
Sunt ziua de ieri... deci, timpul trecut,
Ce scurtă e viața aici pe pământ...
Doamne prin tine am aflat cine sunt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre păduri, poezii despre munți, poezii despre interdicții, poezii despre haiducie sau poezii despre femei

Ploaia
Îmi lipesc fruntea
De geamul rece,
Afară plouă
Și s-a lăsat amurgul
Mă simt atât de singur...
Cu mine,
Nu mai e decât Bacovia,
Cu plumbul
Aripilor reci,
Sunt singur
În această lume...
Mă tot întreb,
Cine mai sunt
Și ce rost
Am avut în lume,
Afară plouă
Și sunt singur...
Un ultim pescăruș,
Pierdut pe cer,
Ce caută
Cu disperare
Un țărm,
El zboară
Prin furtună...
Un simplu scriitor,
Fără talent
Ce scrie poezii
Fără înțeles,
Doar ploaie
Și singurătate...
poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre talent
- poezii despre singurătate
- poezii despre scriitori
- poezii despre poezie
- poezii despre plumb
- poezii despre aripi
- poezii despre George Bacovia
Plouă în mine
Plouă în mine, mai mult decât știi,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre tăcere sau poezii despre sculptură
Evadare din trecut
Prezentul mi-e praf, trecutul cenușă,
Pereții de cretă au nuanțe de gri,
Pe cărți sunt păianjeni care vin pe sub ușă
Afară nu-i noapte, dar nu este nici zi,
Igrasiile desenează hărți pe perete,
Mucegaiuri albastre pe zid se preling,
Am scrisori cenușii prin sertare secrete,
Iar ziua de noapte nu mai pot s-o disting,
Mă târăsc să ajung mai aproape de ușă,
Vreau să ies din cavoul acesta morbid,
Las în urmă un oraș din fum și cenușă,
Iar pașii îmi scrâșnesc prin cenușă arid.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre secrete, poezii despre scrisori, poezii despre păianjeni, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre hărți, poezii despre desen sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Bacoviană
Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci
De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut
Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre suflet, poezii despre struguri, poezii despre rouă, poezii despre plâns sau poezii despre mâini

Să uit că fără tine nu mai pot
Chiar dacă altuia îi sunt mireasă,
Cu-al tău sarut, eu veșnic mă voi îmbrăca,
Și-atunci, când dorul, pe suflet mă apasă
Eu, pe sub piele port, iubirea ta.
Mereu absentă, când viața-ți pare fantezie,
Purtându-ți frigu-n ochii verzi,
Căci calea către răsărit imi e pustie,
Trăgându-mi soarta în zăpezi.
Fatomă sunt, cand viața mea prin viață-ți umblă,
Si nu mai știu, ce să-ți mai spun că sunt,
Căci fără tine-s fără umbră,
Și nu îmi gasesc locul pe pământ.
Cu-n ochi te văd, și totuși esti departe,
Când teama-mi face noaptea-n zi,
Tinându-mă legată, de viață si de moarte,
Crezând, că fără tine voi muri.
Când mă privești, imi sare inima din piept,
Iar ochii-mi verzi te caută prin casă,
Amintindu-mi, ce lung e drumul unde-aștept
Să-ti spun doar tie da, și să îți fiu mireasă.
Mai trece-o iarnă, apoi o vară,
Și-n lume moare aproape tot,
De când, in inimă mi-am pus, tot frigul de afară,
Să uit de noi, să uit că fără tine nu mai pot!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre ochi verzi, poezii despre nuntă sau poezii despre iarnă
Poarta Raiului
Motto:
Nu aurul, ci moaștele sfinte sunt avuția unei țări.
Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome și Gomore de-amar,
Pe Samsoni și Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coșmar.
Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeață, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
și Iisus Hristos e cel înviat.
Căci eu sunt din țara de brazi și de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.
Eu sunt din țara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credința,
de-a pururi pașii mei rămân aici,
căci am gustat din miere-n suferință.
Eu sunt din țara de neuitate datini,
cu sfinți sihaștri în posturi priveghind,
cu icoane biruind balauri
și Brâncoveni în moarte ațipind.
Eu sunt din țara fără de hotare,
fără opreliști către infinit,
sunt pravoslavnic, căci la altare,
cu foc pe buze m-am spovedit.
Eu sunt din țara de holde și minuni,
cu ploi sfințite și rouă miruind,
eu i-am văzut pe Îngeri în furtuni,
pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.
Poate am ostenit să plâng un iad,
Sodome și Gomore de amar,
eu știu un loc mai verde ca un jad
Eu sunt din țara de brazi și de har.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre creștinism, poezii despre țări, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre suferință

Dă-mi mâna
Dă-mi mâna iubito prin valurile reci
Să naufragiem alături spre țărmul anonim;
Nici eu nu știu, nici tu nu înțelegi,
Unde-i rămasă lumea din care noi venim.
Avântă-ți trupul ud în bezna vieșii mele
Însuflețind speranța ce stă să se stingă,
Cu-n pătimaș sărut sub căzătoare stele
Lăsându-le mirific să ne ningă.
Sprijină-ți fruntea pe umărul meu
Și lasă șoapta iubirii să se strecoare,
În obositu-mi suflet plebeu
Ce ți se-nchină smerit, la picioare.
Dă-mi mâna iubito prin furtună,
Urgia să ne poarte pe-amândoi
Într-un Paradis cu vegetație nocturnă,
Și-o altă lume să-nceapă cu noi...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre smerenie, poezii despre rai sau poezii despre picioare

Despre statui
Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă și vise
Prin fruct de gutui.
Din munții semeți
Idei și statui,
Prin apă și foc
Trupul cerului.
Dincolo de noi
Prin dălți de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.
Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre idei, poezii despre gutui sau poezii despre fructe
Divertisment prin existență
În lacrimi scriu confesiune către dezamăgitul om din viitor,
Că tot ce punem în iubire e teama unui muritor.
Mă leg de spirit prin speranță, căci prin speranță
voi putea să mor,
Azi sunt o pasăre măiastră, și mâine sunt un vierme în ogor.
Un torturat pe veci, în necredință, căci în credință sigur am să mor,
M-am aruncat în propria ființă, ca să rezist prin simplul abandon.
Mă las purtat de valul gândurilor rele ce sap în mine șanțuri ce mă dor,
Triumf mârșav asupra vieții mele, căci mi-e sortit să sufăr ca și muritor.
Sunt blestemat să simt orice durere, căci prin durere omul nu va piere,
Dar lasă răni din ce în ce mai grele ce naște-n în mine un alt om.
Sunt suspendat de voi prin suferință ca să mă sinucid apoi de dor,
Și incapabil să rămân în lume mă retrăiesc într-un minut minor.
În toate cele ce-au să vie și-n toate cele câte-au fost
Supremul adevăr rămâne... eu sunt un simplu muritor.
Suntem sortiți prin existență la joc murdar... de creator,
Ruleta vieții se termină când moartea-i vine-n ajutor.
Un fel de cacealma a vieții, capriciul unui ziditor...
Divertisment prin existență e planul lui de viitor.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre viermi, poezii despre minute sau poezii despre gânduri

Sunt un copil
Sunt un copil!
Nu-mi distrugeți copilăria!
În lumea mea sunt îngeri cu aripi de catifea
Și stelele au culoarea curcubeului...
E drept că dorm cu ursulețul de pluș
Pe care bunica mi l-a dăruit
Să mă protejeze de lacrimi.
E drept că dorm cu broscoiul fermecat
Și maimuțica de blană,
Dar ele sunt parte a copilăriei
De care nu mă voi despărți în veci.
În lumea mea, florile au nectar de vise
Și fluturii se înalță spre Dumnezeu,
Aducându-ne pe pământ, Duhul Sfânt.
Copiii îl au pe Dumnezeu în sufletul lor!
De aceea sunt și voi rămâne copil!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre urși sau poezii despre stele
Frugal
Inc-o dată sunt în noapte
În gânduri clare, ce mă duc departe
Nu vreau să dorm călătorind
Așa că-s treaz, în vis, uimit
În acest Univers cugetător
Îmi pare că sunt eu, dar eu nu-s, deloc
Sunt în derivă printre Zei
Astre, Comsos și Idei
Acum și Timpul, cel viclean
Fără formă, gol, umil, rănit
Se tarăste prin neant
Invizibil, în sfârșit, trece neobservat
Da, eu știu, Totul e Mental,
Dintr-Unul, singur, și-n toate exprimat
Și noi în El ne confundăm
Cu minte, spirit și... un corp
Ce e vis, ce e real?
Ce-i iluzie, e confuzie, și duce la deziluzie
Dar acum nu am vreun dubiu
Sunt aici, și știu, e sigur..., sunt frugal
Trecător, lejer, neînsemnat
Poate trist, dar totuși... nu sunt resemnat
Cert, o existentă printre alte miliarde
Dar cu sperantă-n suflet, și în toate
Mă voi duce mai departe
Și prin a mea experientă, dulce acră sau acidă
Voi crea o lume nouă, sau măcar... O legendă
Cu parfum de nemurire
poezie de George Alfort
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit sau poezii despre corp
Plouă infernal
în orașul atrofiat de galben
și ruginiu lăsat de toamnă
balta din fața blocului
se întărește din sfert în sfert
de oră și rânjește la trecătoare
privește parșiv pe sub fuste
sau rochii într-o nebunie ludică
plouă cu picături murdare
prin orașul obosit de atâta vară
și mașinile scrâșnesc din pneuri
când simt carosabilul umed
plouă pisici și câini și trecători
fără discernământ curge apa
aproape rece vine pe pământ
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre rochii, poezii despre pisici, poezii despre nebunie, poezii despre iad, poezii despre galben sau poezii despre fuste

Deci bodhisattva salvează toate ființele, nu prin a le predica slujbe, ci prin a le arăta că sunt deja izbăviți, ei sunt eliberați, prin faptul că ei nu sunt capabili să se oprească din a se schimba.
citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre salvare sau citate despre mântuire
Sunt vinovat
Da, sunt vinovat că iubesc florile arzând pe câmpuri,
că iubesc caii nechezând sălbatic în bătaia vântului,
apele dulci și sărate, cu mirosul lor suav, de iasomie,
colinele și dealurile, și munții, și spicele, și bulgării din brazdă.
Da, sunt vinovat că îmi pasă de cățelușul șchiop,
de copacul tânăr ori bătrân culcat cu fierul la pământ,
de măcelul de miei și de porcul înjunghiat în cotineață,
de câte o statuie dărâmată și de copilul născut fără noroc.
Da, sunt vinovat că respir cu plămânii înspre trecut,
că mă mișc mecanic și forțat prin prezentul meu și al altora,
că plâng după o împărăție a ierbii înalte și a râului cu umbre și susur,
că îmi vine să arunc în aer civilizația mizerabilă și năucitoare.
Da, sunt vinovat, și vinovăția mea mă pârjolește ca o rană vie,
cu fiecare zi care trece mă simt tot mai bătrân, mai uscat și mai condamnat
la drumul ăsta silnic și fățarnic, la sărăcia definitivă a lumii,
cu fiecare nouă adormire mă bântuie coșmarul trezirii la suprafața albă.
Da, sunt vinovat, și știu că mă va condamna instanța,
dar la proces cei fără de vină nu vor putea ajunge,
căci ceasurile de la mână le vor plesni pe rând, la aceeași oră,
și toți vor pierde noțiunea timpului, a spațiului, a bucuriei.
Sunt vinovat, sunt vinovatul de serviciu al întregului pământ,
starea de culpă mi-a devenit o a doua natură, o obligație,
sunt vinovatul unei dureri nevinovate,
o biserică de epurare a tuturor păcatelor și nevoințelor lumii.
Mă rog ca judecătorul să țină cont în sentință de aceasta.
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre înălțime, poezii despre tinerețe, poezii despre sărăcie, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre serviciu

Adevăr cu lacrimă
Ce crud adevăr și ce mare povară,
Destinul se-ntoarce cu liber permis...
Părinții nu sunt pregătiți să ne moară
Și-n jur este toamnă, e doliu și-i trist.
Trec frunze prin ploaia de lacrimi, amară,
Căci gustul de nucă la sân a-ncolțit,
Părinții ne sunt pentru mulți o povară,
Am uitat cât de mult pentru noi au trudit.
Norii trec și rămâne doar o lume pustie
Ploi de lacrimi... și vise. Repetabil destin...
O minciună e lumea, o minciună e viața,
Fericirea și lupta pentru care trăim.
Învățați să-i iubiți! Ei sunt rugă și pace,
Învățați că în ei e lumina de-a fi!
Îi veți pierde cândva... Vor veni să-i atace
Îngeri negri, în noapte. Și atunci vor pieri.
Vor fii umbre plutind pe un cer de tăcere,
Doar un nume și-o cruce, un destin trecător,
Fiecare din ei o povară va duce,
Amintiri și trecut și speranță și dor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre învățătură

Elegie
Lumea este o mansardă,
urâtă, goală.
Florile sunt butuci,
stelele greu le urci.
Rătăcesc prin mărăcini,
fără aripi, fără lumini.
Îngerii dorm în șanț,
beți ca niște dorobanți.
Semenii mei
nu sunt zmei.
O, sunt blegi,
să-i legi.
poezie clasică de Eugene Ionesco din Discobolul (martie 1933)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi sau poezii despre flori
A mai trecut un an iubito
A mai trecut un an, iubito,
și am fost mereu uniți în tot,
cu-n zâmbet tist și lacrimi mute,
luptarăm zilnic prin noroi,
sătui de tot, plutind în vise,
am vrut să ajungem până-n cer,
și-am tot fugit, prin nori și stele
scăldați în infinitul gol.
A mai trecut un an iubito...
copacii iar vor înverzi,
și tot sătui de chipuri triste,
de păsări care trec în zbor,
vor amuți, scăldați de umbre,
și vom pieri și noi cu ei.
A mai trecut un an, iubito,
și vor mai trece atâtea veri,
și vom rămâne mereu singuri
bătuți de vânt, de ploi, de ger,
până când totul se va stinge,
doar noi, mereu, doar amândoi...
poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre vară

Niciun bărbat, nicio problemă
am să scap de tot ce-mi amintește de tine
când dorm, în orașul virtual plouă,
aș ieși să ne mai certăm sau să-ți dau cu tifla,
să te caut prin autobuse,
în panourile luminoase de reclamă
aproape că nu mai am probleme
și mi s-a făcut dor de obsesia noastră comună
pentru locuri întunecoase și reci
prin ploaia ursuză care-mi strică machiajul
și gestul, te caut să vezi
ce urâtă sunt când mă gândesc la tine
și ce mare a crescut nasul tău
după ce mi-ai spus că în oraș plouă
și că nasul tău nu există
eu dormeam liniștită,
aproape că nu mai aveam probleme,
doar fantoma ta care se întinde lângă mine
în pat
și de asta, mâine dimineață, angajez ucigaș
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre publicitate, poezii despre nas sau poezii despre machiaj

Trec poteci cu bunici
Sus, în patria mea, sunt icoane bătrâne;
Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne.
În biserici sunt gări de uitări și de silă
Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă.
Pe la porțile vechi, numai dorul mai vine
Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine
Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă
Și un ochi ostenind într-un lan de lucernă.
Pe la porți de tăceri, numai ploaia ne bate,
Ni se surpă în vis și ne mistuie-n noapte
Umbra maicii cântând liturghia cea mare
Când dormim în genunchi, pe sub ger, și ne doare...
Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate
Se așterne omăt peste crucile toate,
Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare,
Tăvălind un bazar de blazări sub picioare.
Și mi-e bine cu ea, mi-e urât, mi-e rușine...
Trec căruțe cu cai prin tocitele vine
Ale sângelui meu, ale patriei mele
Trec poteci cu bunici prin odăi și prin stele...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre sânge, poezii despre sat sau poezii despre rușine