Secvențe

Degeaba dormim în biserici,
căci nunta se-amână din nou
și grupul acesta de clerici
se duce să bea în cavou.

Orașul rămâne în urmă,
calicii sunt sus, pe statui,
prin sufletul meu trece-o turmă
de porci milenari și sătui.

Și plouă splendid în subsoluri,
pe îndrăgostiți și pe cărți,
dar noi să-notăm spre atoluri
ce nu sunt trecute pe hărți.

Să-nceapă, deci, corul de îngeri
sosiți cu-ntârziere prin gări,
iar tu să-i asculți și să sângeri
pe urma cuvioasei răbdări.

Ne urlă iar lupii prin vise,
în somnul parșiv dintre sâni,
pe cioturi de trunchiuri ucise,
ce plâng zile-ntregi, săptămâni.

O cană cu vin e destulă
să redevenim cum am fost,
când cotrobăiam prin pendulă
și-apoi fluieram fără rost.

E-o lume confuză în toate,
pe frunze dorm sfinți de pământ
și vulturii zboară pe spate
și eu nu mai sunt cel ce sunt.

Acum e momentul s-o ștergem
în munții nerevendicați
și să respirăm, să ne dregem,
ozon fără preț, de Carpați.

Dă-mi mâna, se lasă-nserarea,
prin poduri, pe cergi, dorm ocnași,
la matcă se-ntoarce și sarea,
se pune cearșaf pe oraș.

Sunt scări de serviciu curate,
cu brazi morți, de anul trecut,
cu boxe cam slab luminate,
cu căni de cafea sau năut.

Pe-acolo, iubito, e drumul,
și nu te uita înapoi,
căci plouă amarnic pe fumul
cenușii rămasă din noi.

poezie de din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cine Sunt

Sunt înger rănit al speranței ucise,
Sunt demon iubit de femei interzise,
Sunt copilul de ieri, rebelul de azi,
Sunt comoara ascunsă-n pădurea de brazi.

Sunt mierla pierdută în lanul de grâu,
Sunt izvorul din munte ce curge spre râu,
Sunt doina de jale, haiducii o știu,
Sunt șaua de roib lăsată-n pustiu.

Sunt nimicul de om, sunt nimicul de lut,
Sunt ziua de ieri... deci, timpul trecut,
Ce scurtă e viața aici pe pământ...
Doamne prin tine am aflat cine sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Crina Cosoabă

Ploaia

Îmi lipesc fruntea
De geamul rece,
Afară plouă
Și s-a lăsat amurgul
Mă simt atât de singur...
Cu mine,
Nu mai e decât Bacovia,
Cu plumbul
Aripilor reci,
Sunt singur
În această lume...
Mă tot întreb,
Cine mai sunt
Și ce rost
Am avut în lume,
Afară plouă
Și sunt singur...
Un ultim pescăruș,
Pierdut pe cer,
Ce caută
Cu disperare
Un țărm,
El zboară
Prin furtună...
Un simplu scriitor,
Fără talent
Ce scrie poezii
Fără înțeles,
Doar ploaie
Și singurătate...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Plouă în mine

Plouă în mine, mai mult decât știi,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Evadare din trecut

Prezentul mi-e praf, trecutul cenușă,
Pereții de cretă au nuanțe de gri,
Pe cărți sunt păianjeni care vin pe sub ușă
Afară nu-i noapte, dar nu este nici zi,

Igrasiile desenează hărți pe perete,
Mucegaiuri albastre pe zid se preling,
Am scrisori cenușii prin sertare secrete,
Iar ziua de noapte nu mai pot s-o disting,

Mă târăsc să ajung mai aproape de ușă,
Vreau să ies din cavoul acesta morbid,
Las în urmă un oraș din fum și cenușă,
Iar pașii îmi scrâșnesc prin cenușă arid.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Bacoviană

Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Iuliana Dinte

Să uit că fără tine nu mai pot

Chiar dacă altuia îi sunt mireasă,
Cu-al tău sarut, eu veșnic mă voi îmbrăca,
Și-atunci, când dorul, pe suflet mă apasă
Eu, pe sub piele port, iubirea ta.

Mereu absentă, când viața-ți pare fantezie,
Purtându-ți frigu-n ochii verzi,
Căci calea către răsărit imi e pustie,
Trăgându-mi soarta în zăpezi.

Fatomă sunt, cand viața mea prin viață-ți umblă,
Si nu mai știu, ce să-ți mai spun că sunt,
Căci fără tine-s fără umbră,
Și nu îmi gasesc locul pe pământ.

Cu-n ochi te văd, și totuși esti departe,
Când teama-mi face noaptea-n zi,
Tinându-mă legată, de viață si de moarte,
Crezând, că fără tine voi muri.

Când mă privești, imi sare inima din piept,
Iar ochii-mi verzi te caută prin casă,
Amintindu-mi, ce lung e drumul unde-aștept
Să-ti spun doar tie da, și să îți fiu mireasă.

Mai trece-o iarnă, apoi o vară,
Și-n lume moare aproape tot,
De când, in inimă mi-am pus, tot frigul de afară,
Să uit de noi, să uit că fără tine nu mai pot!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poarta Raiului

Motto:
Nu aurul, ci moaștele sfinte sunt avuția unei țări.

Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome și Gomore de-amar,
Pe Samsoni și Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coșmar.

Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeață, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
și Iisus Hristos e cel înviat.

Căci eu sunt din țara de brazi și de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.

Eu sunt din țara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credința,
de-a pururi pașii mei rămân aici,
căci am gustat din miere-n suferință.

Eu sunt din țara de neuitate datini,
cu sfinți sihaștri în posturi priveghind,
cu icoane biruind balauri
și Brâncoveni în moarte ațipind.

Eu sunt din țara fără de hotare,
fără opreliști către infinit,
sunt pravoslavnic, căci la altare,
cu foc pe buze m-am spovedit.

Eu sunt din țara de holde și minuni,
cu ploi sfințite și rouă miruind,
eu i-am văzut pe Îngeri în furtuni,
pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.

Poate am ostenit să plâng un iad,
Sodome și Gomore de amar,
eu știu un loc mai verde ca un jad…
Eu sunt din țara de brazi și de har.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Cristian Neagu

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna iubito prin valurile reci
Să naufragiem alături spre țărmul anonim;
Nici eu nu știu, nici tu nu înțelegi,
Unde-i rămasă lumea din care noi venim.

Avântă-ți trupul ud în bezna vieșii mele
Însuflețind speranța ce stă să se stingă,
Cu-n pătimaș sărut sub căzătoare stele
Lăsându-le mirific să ne ningă.

Sprijină-ți fruntea pe umărul meu
Și lasă șoapta iubirii să se strecoare,
În obositu-mi suflet plebeu
Ce ți se-nchină smerit, la picioare.

Dă-mi mâna iubito prin furtună,
Urgia să ne poarte pe-amândoi
Într-un Paradis cu vegetație nocturnă,
Și-o altă lume să-nceapă cu noi...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Sorin George Vidoe

Despre statui

Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă și vise
Prin fruct de gutui.

Din munții semeți
Idei și statui,
Prin apă și foc
Trupul cerului.

Dincolo de noi
Prin dălți de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.

Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.

poezie de din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Divertisment prin existență

În lacrimi scriu confesiune către dezamăgitul om din viitor,
Că tot ce punem în iubire e teama unui muritor.

Mă leg de spirit prin speranță, căci prin speranță
voi putea să mor,
Azi sunt o pasăre măiastră, și mâine sunt un vierme în ogor.
Un torturat pe veci, în necredință, căci în credință sigur am să mor,
M-am aruncat în propria ființă, ca să rezist prin simplul abandon.

Mă las purtat de valul gândurilor rele ce sap în mine șanțuri ce mă dor,
Triumf mârșav asupra vieții mele, căci mi-e sortit să sufăr ca și muritor.
Sunt blestemat să simt orice durere, căci prin durere omul nu va piere,
Dar lasă răni din ce în ce mai grele ce naște-n în mine un alt om.

Sunt suspendat de voi prin suferință ca să mă sinucid apoi de dor,
Și incapabil să rămân în lume mă retrăiesc într-un minut minor.
În toate cele ce-au să vie și-n toate cele câte-au fost
Supremul adevăr rămâne... eu sunt un simplu muritor.

Suntem sortiți prin existență la joc murdar... de creator,
Ruleta vieții se termină când moartea-i vine-n ajutor.
Un fel de cacealma a vieții, capriciul unui ziditor...
Divertisment prin existență e planul lui de viitor.

poezie de din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile ȘerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Sunt un copil

Sunt un copil!
Nu-mi distrugeți copilăria!
În lumea mea sunt îngeri cu aripi de catifea
Și stelele au culoarea curcubeului...
E drept că dorm cu ursulețul de pluș
Pe care bunica mi l-a dăruit
Să mă protejeze de lacrimi.
E drept că dorm cu broscoiul fermecat
Și maimuțica de blană,
Dar ele sunt parte a copilăriei
De care nu mă voi despărți în veci.
În lumea mea, florile au nectar de vise
Și fluturii se înalță spre Dumnezeu,
Aducându-ne pe pământ, Duhul Sfânt.
Copiii îl au pe Dumnezeu în sufletul lor!
De aceea sunt și voi rămâne copil!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Frugal

Inc-o dată sunt în noapte
În gânduri clare, ce mă duc departe
Nu vreau să dorm călătorind
Așa că-s treaz, în vis, uimit

În acest Univers cugetător
Îmi pare că sunt eu, dar eu nu-s, deloc
Sunt în derivă printre Zei
Astre, Comsos și Idei

Acum și Timpul, cel viclean
Fără formă, gol, umil, rănit
Se tarăste prin neant
Invizibil, în sfârșit, trece neobservat

Da, eu știu, Totul e Mental,
Dintr-Unul, singur, și-n toate exprimat
Și noi în El ne confundăm
Cu minte, spirit și... un corp

Ce e vis, ce e real?
Ce-i iluzie, e confuzie, și duce la deziluzie
Dar acum nu am vreun dubiu
Sunt aici, și știu, e sigur..., sunt frugal

Trecător, lejer, neînsemnat
Poate trist, dar totuși... nu sunt resemnat
Cert, o existentă printre alte miliarde
Dar cu sperantă-n suflet, și în toate

Mă voi duce mai departe
Și prin a mea experientă, dulce acră sau acidă
Voi crea o lume nouă, sau măcar... O legendă
Cu parfum de nemurire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plouă infernal

în orașul atrofiat de galben
și ruginiu lăsat de toamnă
balta din fața blocului
se întărește din sfert în sfert
de oră și rânjește la trecătoare
privește parșiv pe sub fuste
sau rochii într-o nebunie ludică
plouă cu picături murdare
prin orașul obosit de atâta vară
și mașinile scrâșnesc din pneuri
când simt carosabilul umed
plouă pisici și câini și trecători
fără discernământ curge apa
aproape rece vine pe pământ

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alan Watts

Deci bodhisattva salvează toate ființele, nu prin a le predica slujbe, ci prin a le arăta că sunt deja izbăviți, ei sunt eliberați, prin faptul că ei nu sunt capabili să se oprească din a se schimba.

citat din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cosmologia voioasa" de Alan Watts este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.00- 24.70 lei.

Sunt vinovat

Da, sunt vinovat că iubesc florile arzând pe câmpuri,
că iubesc caii nechezând sălbatic în bătaia vântului,
apele dulci și sărate, cu mirosul lor suav, de iasomie,
colinele și dealurile, și munții, și spicele, și bulgării din brazdă.

Da, sunt vinovat că îmi pasă de cățelușul șchiop,
de copacul tânăr ori bătrân culcat cu fierul la pământ,
de măcelul de miei și de porcul înjunghiat în cotineață,
de câte o statuie dărâmată și de copilul născut fără noroc.

Da, sunt vinovat că respir cu plămânii înspre trecut,
că mă mișc mecanic și forțat prin prezentul meu și al altora,
că plâng după o împărăție a ierbii înalte și a râului cu umbre și susur,
că îmi vine să arunc în aer civilizația mizerabilă și năucitoare.

Da, sunt vinovat, și vinovăția mea mă pârjolește ca o rană vie,
cu fiecare zi care trece mă simt tot mai bătrân, mai uscat și mai condamnat
la drumul ăsta silnic și fățarnic, la sărăcia definitivă a lumii,
cu fiecare nouă adormire mă bântuie coșmarul trezirii la suprafața albă.

Da, sunt vinovat, și știu că mă va condamna instanța,
dar la proces cei fără de vină nu vor putea ajunge,
căci ceasurile de la mână le vor plesni pe rând, la aceeași oră,
și toți vor pierde noțiunea timpului, a spațiului, a bucuriei.

Sunt vinovat, sunt vinovatul de serviciu al întregului pământ,
starea de culpă mi-a devenit o a doua natură, o obligație,
sunt vinovatul unei dureri nevinovate,
o biserică de epurare a tuturor păcatelor și nevoințelor lumii.

Mă rog ca judecătorul să țină cont în sentință de aceasta.

poezie de din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Adevăr cu lacrimă

Ce crud adevăr și ce mare povară,
Destinul se-ntoarce cu liber permis...
Părinții nu sunt pregătiți să ne moară
Și-n jur este toamnă, e doliu și-i trist.

Trec frunze prin ploaia de lacrimi, amară,
Căci gustul de nucă la sân a-ncolțit,
Părinții ne sunt pentru mulți o povară,
Am uitat cât de mult pentru noi au trudit.

Norii trec și rămâne doar o lume pustie
Ploi de lacrimi... și vise. Repetabil destin...
O minciună e lumea, o minciună e viața,
Fericirea și lupta pentru care trăim.

Învățați să-i iubiți! Ei sunt rugă și pace,
Învățați că în ei e lumina de-a fi!
Îi veți pierde cândva... Vor veni să-i atace
Îngeri negri, în noapte. Și atunci vor pieri.

Vor fii umbre plutind pe un cer de tăcere,
Doar un nume și-o cruce, un destin trecător,
Fiecare din ei o povară va duce,
Amintiri și trecut și speranță și dor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugene Ionesco

Elegie

Lumea este o mansardă,
urâtă, goală.

Florile sunt butuci,
stelele greu le urci.

Rătăcesc prin mărăcini,
fără aripi, fără lumini.

Îngerii dorm în șanț,
beți ca niște dorobanți.

Semenii mei
nu sunt zmei.

O, sunt blegi,
să-i legi.

poezie clasică de din Discobolul (martie 1933)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
cumpărăturiCartea "Teatru III: Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.00- 37.05 lei.

A mai trecut un an iubito

A mai trecut un an, iubito,
și am fost mereu uniți în tot,
cu-n zâmbet tist și lacrimi mute,
luptarăm zilnic prin noroi,
sătui de tot, plutind în vise,
am vrut să ajungem până-n cer,
și-am tot fugit, prin nori și stele
scăldați în infinitul gol.

A mai trecut un an iubito...
copacii iar vor înverzi,
și tot sătui de chipuri triste,
de păsări care trec în zbor,
vor amuți, scăldați de umbre,
și vom pieri și noi cu ei.

A mai trecut un an, iubito,
și vor mai trece atâtea veri,
și vom rămâne mereu singuri
bătuți de vânt, de ploi, de ger,
până când totul se va stinge,
doar noi, mereu, doar amândoi...

poezie de
Adăugat de Bogdan Marcel HirjaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Niciun bărbat, nicio problemă

am să scap de tot ce-mi amintește de tine

când dorm, în orașul virtual plouă,
aș ieși să ne mai certăm sau să-ți dau cu tifla,
să te caut prin autobuse,
în panourile luminoase de reclamă

aproape că nu mai am probleme
și mi s-a făcut dor de obsesia noastră comună
pentru locuri întunecoase și reci

prin ploaia ursuză care-mi strică machiajul
și gestul, te caut să vezi
ce urâtă sunt când mă gândesc la tine

și ce mare a crescut nasul tău
după ce mi-ai spus că în oraș plouă
și că nasul tău nu există

eu dormeam liniștită,
aproape că nu mai aveam probleme,
doar fantoma ta care se întinde lângă mine
în pat

și de asta, mâine dimineață, angajez ucigaș

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camelia Radulian

Trec poteci cu bunici

Sus, în patria mea, sunt icoane bătrâne;
Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne.
În biserici sunt gări de uitări și de silă
Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă.

Pe la porțile vechi, numai dorul mai vine
Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine
Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă
Și un ochi ostenind într-un lan de lucernă.

Pe la porți de tăceri, numai ploaia ne bate,
Ni se surpă în vis și ne mistuie-n noapte
Umbra maicii cântând liturghia cea mare
Când dormim în genunchi, pe sub ger, și ne doare...

Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate
Se așterne omăt peste crucile toate,
Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare,
Tăvălind un bazar de blazări sub picioare.

Și mi-e bine cu ea, mi-e urât, mi-e rușine...
Trec căruțe cu cai prin tocitele vine
Ale sângelui meu, ale patriei mele
Trec poteci cu bunici prin odăi și prin stele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook