Credința
Cristos s-a retras în
umbra lumânărilor
să taie bilete de acces insomniilor,
în tăcere între speranțe și regrete
la malul mării farurile s-au stins,
valurile au continuat să bată în pereții bisericilor
năruite de suflete palide
ca două candele stinse.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Piticul
în casa noastră când cineva moare
orizontul devine mic,
un punct negru,
din el iese piticul ce va duce în spinare
sufletul celui mort
ca pe un trofeu ce-l va da nopții,
lumina stinsă va acoperi aripile îngerului
retras ca dintr-o armată trecută brusc
în rezervă,
o armata reală în care îngerul a adunat speranțe
citind ziare la umbra gândurilor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iarna vine
ninge trist
într-o viețuire ce nu se lasă dusă,
apăsătoare gândurile vin
peste copaci, peste oraș,
îngerii învinși de timp
știu că în scorburi copacii
adună răni,
tac îngerii
ei încă văd soarele
ce s-a retras ca dintr-un destin amar,
a rămas iubirea singură să aștepte valurile
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
aripa păsării deasupra pietrei
ascunde tăcerea,
în linistea nopții se strâng speranțe,
apa devine ochiul
iertări
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
aripa păsării deasupra pietrei
ascunde tăcerea,
în linistea nopții se strâng speranțe,
apa devine ochiul
iertării
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte umedă
astă noapte s-au desfăcut pereții
ca într-un film
pășeam pe iarbă printre craniile
pădurii
oase albe asemeni
unor margini de toaletă
pe care așezat cu picioarele
ascultam tăcerea rece
simțeam spatele tremurând
până ce greierii s-au alarmat
de gestul meu de gardian
ritmic respiram în fumul unui vis destrămat
umbră
și glas
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să mă ascund?
îngerul cel bun și îngerul negru
petrec amândoi la o masă,
ca un botez pentru timp,
să-l sacrifice
nu s-au hotărât
doar beau,
în oglindă privesc absenți
lumea aprinde candele,
în parcuri trec amenzici,
își știu statuile
dar uită cum îi cheamă,
în adunări rostesc iertări
nu-s vinovați de umbre,
gândul le umple cupele cuvintelor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetele
în fața mea două fete
s-au oprit să-și adune gândurile
din cerul înnourat
s-au așezat pe bancă să-și strângă în brațe singurătatea
una dintre ele zâmbind se întoarse către mine
zâmbetul său îngheță inclusiv aerul înghețat
îsi leagă șireturile de la patine
să alunece până în sufletul meu flămând
inima mare le-a înghițit ca pe două mere roșii
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceste nopți
teama măsoară toamna tăcerea
când frunzele sugrumate de frig
se adună, li se taie emoția
devin insule scorojite,
trec nepăsător pe lângă moartea
scufundată în silogism,
întodeauna mai există o șansă
îmi reiau supraviețuirea cu alfabetul,
primele litere le aflu din gura mamei,
următoarele ca niste gloanțe
pătrund creierul încarcă gândurile în cuvinte
ca în niște vehicule cu farurile aprinse
să împraștie întunericul,
seara tata îmi aplică corecția
am uitat să iubesc,
costă o viață,
restul se repetă noapte de noapte
cu acribia sfârșitului.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
cu sufletul frânt
de aisberguri
învăț umilința
timpului lovit
de tăcere,
devin imun
orelor,
cu teamă mă rog
ploii să acopere ritmul
alert al străzii,
traversez
poemele ce-mi vorbesc despre
iarba veștedă a
cerului, nu-i locul meu aici
voi merge să întâlnesc
martorii trecerii, ei
îmi vor ridica inima
din umbra cuvintelor
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf
orizontul pângărit sub cupola toamnei
se acoperă de tăcere,
egoistă este zarea,
din mormane de moloz
se ridică praful,
pompierii nu mai sunt
s-au înecat să-și ceară nemurirea,
strada este învăluită în armonia
dezechilibrului,
moartea suverană domină așteptarea,
ironic și cinic mușc din culoarea gri a armistițiului.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teama
după amiezile
în care poți scăpa de teamă
sunt cele în care-ți antrenezi gândurile
să sară peste ștacheta fixată cât mai sus
aproape de cer,
poetul se împlineste
în aplauzele
pieții,
corupte de poezie
străzile pariază cu propriile speranțe
pe jertfa sa.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul
astă noapte
elevul din mine trecuse la tablă
într-un coșmar
punctul, dreapta, sfera, dreptunghiul
integrale, grafice, șiruri, mă asaltau
cu voci distincte,
mă amenințau cu examene,
abstracte desigur, le cădeam victimă,
între pereții dreptunghiulari ai camerei
spațiu real
calculam limita infinitului
ca un prizonier conștient,
suma semnelor mă sugruma cu reliefuri evoluate
într-un peisaj avangardist,
din care poți evada iubind.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am venit
când am venit
singur
atât de singur încât cuvintele
se regăseau în rețete
de tratat melancolia,
am descălecat umil timpul,
de atunci multe s-au întâmplat
ploaia a umplut cupele palmelor,
amintirile au croit biblioteci,
gândurile însă strigă după tăcere
mă las pătruns de cer,
voi lua cu mine câte ceva
cum ar fi iubirea, uitarea, durerea
le voi avea până la următoarea
reeditare a ființei.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cobor la malul mării
Dimineața cobor la malul mării
unde, după un anumit orar, valurile
se rostogolesc spre țărm sau spre larg.
Spun, oh, sunt atât de nefericită,
ce trebuie
ce-ar trebui să fac? Iar marea-mi răspunde
cu glasul ei fermecător:
Iartă-mă, am mulțime de treburi de făcut.
poezie de Mary Oliver din O mie de dimineți, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Morții cuminți
morții se urcă unii
în spinarea altora
fără regrete
până la sonerie
anunță stăpânul
că viața nu s-a sfârșit
în livingul cu trandafiri
vocile
tremură în fața
uitării
nu pot să-și scoată
etichetele de pe frontispiciu
pot doar să se rupă
în bucăți mici
tot mai mici
asemeni
unor moaște
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Poposesc
la umbra stranie
a unui copac,
pe zid proictându-se
și răsucindu-se
ca pe un uriaș ecran...
Deodată
o pasăre
ca un pumnal ascuțit,
se împlântă în frunze...
Apoi
un vânt nebun
începe să bată
și copacul se apleacă
să-și bea umbra...
Iar vântul
în delir,
continuă
să bată,
să bată,
să bată...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alergare
mama din conul ei de umbră strigă,
eu nu aud,
merg pe malul râului
în care luna se ascunde
la mine ajung cuvintele tatei urmate de liniște,
scăpate din cleștele nopții
au nume, se aleargă unele pe altele
într-o fugă în care timpul
rămâne în urmă, se adună și plânge
ca un copil stingher
părăsit de speranță.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
călătoria
din stradă se poate intra urcând
ușa grea apără ascunzătoarea,
doar două opțiuni să urc sau să cobor alte scări,
din holul unde pașii nu mi se aud
vreau să găsesc camerele unde gândurile sunt în așteptare
arhivate după cuvinte cheie,
geamurile mici nu permit luminii
nici să între nici să iese,
pare fixată precum ilustratele aduse de un poștaș temerar,
pe pereții goi timpul se exfoliază,
bibelourile cu capete de copii sunt sparte,
mileuri sunt îngălbenite,
tapiseria cu ieslea si nașterea
îmi fură privirea,
pisici, câini doar în amintiri,
la capăt curtea exterioară plină cu cruci de lemn mă îndeamnă să evadez,
respir aerul proaspăt aproape de cer.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cu pânzele în vânt
pe mări agitate
poeții nu se tem
să aducă lumina
pe cer nu au rău de înălțime
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste la malul mării
Din bezna nopții fără stele care mă-acoperă deplin,
(O, suferință-a vântului trudind sub cer încercănat de nori!)
Întunecată ca un suflet chinuit de negre presimțiri,
Murmurul mării care se aude, suspin după suspin,
Sună ca șoapta-îndurerată-a două suflete surori
Prinse-n flăcările-înalte-ale unei iminente despărțiri.
Dorințelor care m-au încercat cu întreită forță, pe deplin,
(O, melancolie-a vântului trudind sub cer încercănat de nori!)
Viselor, care păreau să prevadă viitorul, cu-înseninate presimțiri,
Speranțelor înălțate ca valurile mării, neatinse încă de suspin,
Tuturor lucrurilor gingașe și dulci dăruite unor suflete surori,
Nu pot să le-adresez decât un mut adio, în ziua solemnei despărțiri.
Iar acelei fetei de la care-am înțeles ce-i dragostea, deplin,
(O, plâns al vântului trudind sub cer încercănat de nori!)
Acum când sunt un străin în viața ei, când iubirea se desface în iubiri,
Din bezna nopții, de lângă marea slobozind suspin după suspin,
Îi trimit, cu toată dragostea simțită de două suflete surori,
Un ultim, lung și trist adio-n clipa definitivei despărțiri.
poezie de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!