Catifea ciocolatie

Ieri mi te-am găsit senină,
Blânda şi iubita mea,
Îmbrăcată în lumină,
Bruna mea de catifea...

Mă pierdusem în iubire
Când priveam spre gura ta,
Miroseai a fericire,
Bruna mea de catifea...

Rătăceam într-o visare
Şi doream aşa, cumva,
Să te strâng în braţe tare,
Bruna mea de catifea...

Te-aş fi strâns, dar mi-era frică
Ca să nu îţi frâng ceva,
Draga mea iubită mică,
Bruna mea de catifea...

Erai gureşă, zglobie,
Erai ca o rândunea!
Îmi erai atât de vie,
Bruna mea de catifea...

Însă astăzi dimineaţă
Mi te-a întristat ceva!
Eşti lipsită de viaţă,
Bruna mea de catifea...

Ochii tăi, odată vii,
Ah, cum străluceau odată,
Azi sunt trişti, reci şi pustii,
Bruna mea de ciocolată...

Ştiu că eu sunt vinovatul!
Iarăşi te-am făcut să plângi,
C-am dat mâna cu păcatul,
Bruna mea, azi mi te frângi...

Ca o salcie în vânt,
Peste ape aplecată,
Apoi pusă la pământ,
Bruna mea de ciocolată...

Rătăcirea mea de-o clipă
Ţi-a luat speranţa toată,
Ţi-am frânt visul şi-o aripă
Înger bun de ciocolată...

Am greşit de multe ori
Azi din nou şi încă o dată!
Ţi-am frânt vise şi fiori,
Bruna mea de ciocolată...

Ştiu că merit să mă cerţi,
Recunosc în sinea mea!
Oare poţi să mă mai ierţi,
Bruna mea de catifea?

poezie de Florentina Mitrică (9 octombrie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice carte începe cu o mică idee.

citat din Dick Bruna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec Gotic

Mireasă dulce,
Te-ador când plângi,
Cum roua curge
Pe flori adânci!

Cu-o primavară
Ce-i bun s-a scurs,
Dar roze-apară
Pe-al Vremii curs!

Bălaia, bruna
De-ales e greu?
Plăcere-ntruna
E-al lumii Zeu.

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia actorului

- Bărbate! îi zise bruna
În turneu mă uiţi vreodată?
De atunci el poartă-ntr-una
O batistă înnodată.

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satir ce nu ştii...

Satir ce nu ştii să dezmierzi
Şi urmăreşti pe lângă bruna
Şi Nimfa aprigă, le pierzi.
Extaz există doar cu una.

poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Eu, ca PROFESIONALIST (sic!) al dreptului..." (Maria Gabriela Zoană, europarlamentar PSD)

Ca atâţia PSD-işti
Ce-s inculţi şi tupeişti,
Bruna asta agramată,
E-absolventă de "privată".
Deci, nu este de mirare
Că această arătare
Calcă limba în picioare.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (6 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena Băsescu este campioană incontestabilă la producţia de perle a politichiei româneşti

Monument de incultură,
De ridicol, impostură,
Fata tatii – bruna "zână",
Chinuie limba română:
Zilnic, cu dezinvoltură,
Scoate "perle" pe-a ei gură.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi Politicieni (17 martie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Medievală frumuseţe, palidă şi brună
Intersectând un ciclic vis de vârcolac
În noaptea când sălbatic vânt răsună,
Amor păgân va cere sub uscat copac.

Iar galben spectru sub groteştii nori,
Luna tăcută îşi trimite vraja sumbră
Peste ai ciudatei dame nărăvaşi fiori
Stârnind a lui Rasputin tristă umbră.

Şi-un visător zări-va frivolul moniţoi
Exorcizând bruna strigoaică adulteră
Apoi în zorile ce alungă răposaţii goi
Din luminat bostan ţâşni-va o himeră.

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă cu tine

Fereastra larg deschisă
îmbrăţişează zâmbetul dimineţii
în mireasmă de cafea aburindă...
Dans suav într-un alb pur se ridică
dintre palmele unor mâini pline de dragoste.

Este chiar ea, bruna mea iubită,
sunt mâinile ei, m-au surprins din nou.
Azi, măcar azi, aş fi vrut să fie invers... păcat!
Prima rază aurie străpunge orizontul,
speriate, lacrimi de rouă se ascund prin iarbă.

Dragul nostru, soarele, tocmai s-a trezit.
Albastrul cerului curge pretutindeni...
O cameră întreagă ascultă în surdină
bucuria buzelor noastre încinse.
Ai gust bun, draga mea!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţele-mi de catifea

Tu dormi atât de liniştit
În braţele-mi de catifea
Pielea ta şi-a mea se-mbrăţişau
Când tu erai un om iubit frumos
Acum suntem acele flori
Ce se pot pune-n geam
Şi pietrele ne cheamă-n ultima privire
Ne cheamă când tu nu vei sta
E iarnă-n inimile noastre şi noi vom fi iubiţii tăi
E iarna unui artist ce strigă când tu eşti indiferent şi vrei
Să schimbi fotografia noastră cu a unui cerşetor
Tu primul nostru vis... ce vei fi oare?

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia de catifea

mama lui nu era
în oraş când el s-a născut
era o altă
revoluţie în rochie lungă
de catifea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu primul nostru vis...

Braţele-mi de catifea
Tu dormi atât de liniştit
În braţele-mi de catifea
Pielea ta şi-a mea se-mbrăţişau
Când tu erai un om iubit frumos
Acum suntem acele flori
Ce se pot pune-n geam
Şi pietrele ne cheamă-n ultima privire
Ne cheamă când tu nu vei sta
E iarnă-n inimile noastre şi noi vom fi iubiţii tăi
E iarna unui artist ce strigă când tu eşti indiferent şi vrei
Să schimbi fotografia noastră cu a unui cerşetor
Tu primul nostru vis... ce vei fi oare?

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc femeia

Femei sunt multe-n lumea asta mare
Frumoase ca seninul înstelat
Găseşti plăceri nebune-n fiecare
Şi-s dulci ca o clipită de păcat

De-mi place-o brună cu-ochii de jăratec
În focul căror inima-mi topesc
Apare-o blonda cu surâs sălbatec
Şi nu mai ştiu pe care s-o iubesc

Iubesc femeia
De dor nebună
Femeia brună
Cu ochi negri de foc
Dar şi pe-aceea
Cu-ochi verzi ca marea
Îmbrăţişarea
Ei mă-mbată pe loc

Blonda sau bruna
Îmi e totuna
Deopotrivă le iubesc
Deopotrivă le doresc
Iubesc femeia
Când e femeie
A vieţii cheie
Doar prin ea o dezleg.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiaza maura

În aer e lene… Amiază de vară.
pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste!
Biulbiul este blondă, Fatme este brună;
O patimă oarbă şi alta nebună.
Ahmet simte bine că fierbe în ele
O ură cumplită, o ură de-acele

Ce lasă din treacăt în neagra lor cale
Ruine şi sânge şi moarte şi jale.
Sunt două extreme, sunt două-antiteze…
Pornirea vrăjmaşe, el vrea s-o calmeze:
“Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet!
Pe stele şi lună! (răcneşte Ahmet
Ş-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc!
Mergi!”
“Nu vreau!!”
«Zic: du-te!!»
“Stăpâne… mă duc!”
…Fatme se supune şi pleacă fierbând,
Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând…
Fatme e departe… Emirul Ahmet
Cu blonda Biulbiula vorbeşte-n secret!
*
În aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară.
Biulbiul doarme-acuma deplin liniştită.
Fatme se întoarce… Figura-i, pălită
De focul ce-o arde, cu jale zâmbeşte.
Ahmet ia ciubucul şi ţintă-o priveşte.
“… Nebuno - el zice - te-apropie bine:
Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine…”
“Ştiu… Doarme acuma potrivnica mea:
Stăpâne, vorbeşte-mi şi mie de ea!”

Biulbiul doarme dusă… Emirul Ahmet
Cu bruna Fatmea vorbeşte-n secret…
Şi bruna, la rându-i, de vorbă sătulă,
Adoarme alături cu blonda Biulbiulă.
Emirul de vorbă şi dânsu-i sătul –
De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale
Ce dorm obosite, zdrobite de şale,
Adoarme-ntre două domoale neveste:
Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste…
… Şi-n aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea pe o bârnă

Priviţi cum merge lumea pe o bârnă
Între doi poli: abis şi absolut
Şi bravând, ea nu s-a mai temut
În care parte soarta îi atârnă;

În orice bătălie ai un scut
Dansează în echilibru bruna cârnă
Că-i iese sau nu-i iese totul zbârnă,
Aplauzele coşul i-au umplut

Accept sau nu accept să o urmez,
Cine ar putea din cale s-o întoarcă
Îndemnul unui demon sau o parcă
Ori poate săritorul la trapez?
A fi sau a nu fi, a zis Hamlet
Lovind prin draperie cu un stilet.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de catifea

Pe-o aripă în zare, pe-o aripă de dor
Când lacrima din vise mă face ca să mor
Pe cerul luminat şi ochii mei de foc
Eşti o iubire amară, eşti cel mai simplu joc.

M-ascund în visul meu ca să trăiesc în doi
În amintirea vie să fim doar printre ploi
Cocorii să plutească în ale noastre sfere
Să contopim cu drag duioase atmosfere.

Pe cerul meu albastru şi plin de bucurie
Gingaşe gânduri zboară spre zarea aurie
Şi umbre din trecut să le lăsăm de vrei
Pe crestele abrupte din munţi înalţi şi grei.

Să ne îmbrăţişăm, să fim două speranţe
Pe buzele de stele, himere rezonanţe
Cu braţul te cuprind, eşti ca un nor vremelnic
Hoinar ajung acum, cu pasul şovăielnic.

Căci nu mai ştiu cum e iubirea cea suavă
Risipa mea de-o viaţă o simt ca o otravă
Am încetat să cred în mica noastră lume
Şi n-am mai dat acum iubirii niciun nume.

În suflete noastre veşnic îndrăgostite
Sunt adevăruri mute ce nu pot fi rostite
Te voi porta mereu în suflet ca pe-o stea
Să străluceşti etern pe-un cer de catifea.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul crud de catifea

Sub cerul crud, de catifea,
Mă mângâie un vis de nea
Şi dulce-cald şi-ades calin,
Ca vorba plină de venin.

Dar sper că, doar în visul meu,
E cald mereu, e frigul greu,
Şi chiar mai cred ca ea există,
Iubirea aia dulce-tristă!

poezie de Cristina Lila (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei creole

În ţara cu miresme şi mângâieri de soare
Am cunoscut sub leasă de arbori purpurii,
De unde pică lenea pe gene-n tremurare,
O nobilă creolă cu nuri ce nu-i poţi ştii.

E cald şi pal obrazul ei; bruna vrăjitoare
Păstrează-n port mărire şi mlădieri domneşti;
Şi mândră ca Diana păşind la vânătoare,
Zâmbeşte cu ochi siguri şi calmi când o priveşti.

Dacă ai merge, Doamnă, în ţările slăvite,
Pe ţărmurile Senei şi Loarei înverzite,
Frumoasă, demnă numai de feudali pereţi,

Ai face ca, în taină de tânără umbrire,
Sonete să-ncolţească în inimi de poeţi,
Ce s-ar târâ ca negrii, robiţi de-a ta privire.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire de catifea

Undeva, în văzduh,
plutea
o iubire de catifea
şi pe aripa ei,
soarele răsărea.
Privirea se lumina
de dragostea ei,
de dragostea ta.

Şi toate ce sunt
ei se închinau
şi toate ce sunt
iubiri emanau.

Privirea se lumina
de dragostea ei,
de dragostea ta.
Undeva, în văzduh,
plutea
o iubire de catifea
şi pe aripa ei,
soarele răsărea.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie

Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună!
Plinului pântec aşa îi cânta într-o noapte cu lună.
Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună.
Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Ea mai vedea cum în şa voi sălta împreună
Cu îndrăzneaţa fecioară-a pământului, brună,
Şi-n goana nebună vedea de pe-atunci cum răsună
Tropotul lung şi mereu al galopului meu.
Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Şi că-s menit să înving veşnicii şi genună,
Dar nu ştia de pe-atunci că în mine-o să pună
Suflet prea grav şi răsunet prea slab, că adună
Abur de vis şi de boală ce-ar fi să răpună
Tropotul lung şi mereu al galopului meu.

Iată-mă azi înarmat cu acele credinţi,
Cu îndârjirea păstrată - cuţit între dinţi -,
Dar cu prea multă dorinţă să vii, să-mi alinţi,
Bruna fecioară a păcii adânci şi cuminţi,
Tropotul lung şi mereu al galopului meu.

poezie celebră de Nicolae Labiş (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scriu despre nimic

Acum ar fi să scriu anume despre iarnă
Şi despre reni la sănii şi moşii cu desagi
Venind în noaptea-n care o stea îndrumă magi,
Lumina strecurându-mi subţire prin lucarnă.

Ar fi să scriu de pluguri ce gâfâie când ară
Cea brazdă mai adâncă să fie an mănos,
Ignatul cu cârnaţii de porc şi cabanos
Şi-atâtea-n tihna sfântă ce dăinuie-n cămară.

Nu vreau să scriu nimic acum despre iubire,
Despre trădări, dueluri sau dor nemărginit
Ori cum întâiaşi dată m-aş fi îndrăgostit
De bruna mea colegă ce nu mă vroia mire,

Nici despre vreo angoasă haină sau ispită
Ori gânduri germinânde tăcut sub cozoroc;
Nu scriu despre nimica şi nu e nenoroc,
Atât numai că mintea un pic e obosită.

Îmi iau răgaz de pace rupându-mă de toate,
Trosneşte-un lemn în focul ce arde magistral...
Când Bachus îmi vesteşte rubinul în pocal
Închin în cinstea voastră: "Mulţi Ani cu sănătate!"

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!