Halloween
Medievală frumusețe, palidă și brună
Intersectând un ciclic vis de vârcolac
În noaptea când sălbatic vânt răsună,
Amor păgân va cere sub uscat copac.
Iar galben spectru sub groteștii nori,
Luna tăcută își trimite vraja sumbră
Peste ai ciudatei dame nărăvași fiori
Stârnind a lui Rasputin tristă umbră.
Și-un visător zări-va frivolul monițoi
Exorcizând bruna strigoaică adulteră
Apoi în zorile ce alungă răposații goi
Din luminat bostan țâșni-va o himeră.
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Tarita. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vârcolaci
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.