Tu primul nostru vis...

Braţele-mi de catifea
Tu dormi atât de liniştit
În braţele-mi de catifea
Pielea ta şi-a mea se-mbrăţişau
Când tu erai un om iubit frumos
Acum suntem acele flori
Ce se pot pune-n geam
Şi pietrele ne cheamă-n ultima privire
Ne cheamă când tu nu vei sta
E iarnă-n inimile noastre şi noi vom fi iubiţii tăi
E iarna unui artist ce strigă când tu eşti indiferent şi vrei
Să schimbi fotografia noastră cu a unui cerşetor
Tu primul nostru vis... ce vei fi oare?

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţele-mi de catifea

Tu dormi atât de liniştit
În braţele-mi de catifea
Pielea ta şi-a mea se-mbrăţişau
Când tu erai un om iubit frumos
Acum suntem acele flori
Ce se pot pune-n geam
Şi pietrele ne cheamă-n ultima privire
Ne cheamă când tu nu vei sta
E iarnă-n inimile noastre şi noi vom fi iubiţii tăi
E iarna unui artist ce strigă când tu eşti indiferent şi vrei
Să schimbi fotografia noastră cu a unui cerşetor
Tu primul nostru vis... ce vei fi oare?

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicat marelui poet M. Eminescu si fiului meu iubit, Sebi

Bună dimineaţa farmecul meu, zâmbetul frumos de copil inocent,
Primeşte-mă în sufletul tău, cu flori şi suspine
Lacrimile ne lasă cu inimile deschise
Suntem aici pentru a ne comemora un geniu, " Luceafărul" poeziei româneşti
Îmbrăţişează-mi visul şi vino mai aproape
Mângâie-mi inima cu un cuvânt frumos
Purifica-mi iubirea cu un declin
Spiritele noastre comunică într-un tango sideral
Pupici, pe-alocuri, printre sfinţi, statui şi flori imortela
Impresii artistice, teatru fin.... Un vis nestins.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catifea ciocolatie

Ieri mi te-am găsit senină,
Blânda şi iubita mea,
Îmbrăcată în lumină,
Bruna mea de catifea...

Mă pierdusem în iubire
Când priveam spre gura ta,
Miroseai a fericire,
Bruna mea de catifea...

Rătăceam într-o visare
Şi doream aşa, cumva,
Să te strâng în braţe tare,
Bruna mea de catifea...

Te-aş fi strâns, dar mi-era frică
Ca să nu îţi frâng ceva,
Draga mea iubită mică,
Bruna mea de catifea...

Erai gureşă, zglobie,
Erai ca o rândunea!
Îmi erai atât de vie,
Bruna mea de catifea...

Însă astăzi dimineaţă
Mi te-a întristat ceva!
Eşti lipsită de viaţă,
Bruna mea de catifea...

Ochii tăi, odată vii,
Ah, cum străluceau odată,
Azi sunt trişti, reci şi pustii,
Bruna mea de ciocolată...

Ştiu că eu sunt vinovatul!
Iarăşi te-am făcut să plângi,
C-am dat mâna cu păcatul,
Bruna mea, azi mi te frângi...

Ca o salcie în vânt,
Peste ape aplecată,
Apoi pusă la pământ,
Bruna mea de ciocolată...

Rătăcirea mea de-o clipă
Ţi-a luat speranţa toată,
Ţi-am frânt visul şi-o aripă
Înger bun de ciocolată...

Am greşit de multe ori
Azi din nou şi încă o dată!
Ţi-am frânt vise şi fiori,
Bruna mea de ciocolată...

Ştiu că merit să mă cerţi,
Recunosc în sinea mea!
Oare poţi să mă mai ierţi,
Bruna mea de catifea?

poezie de Florentina Mitrică (9 octombrie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritor

Afară plouă aşa cum în sufletul nostru se-ascund
Lacrimi şi multe vise realizabile sau nu
De vei pleca în ziua regăsirii
Atinge-mă pe prispa nemuririi
Şi nu-mi lăsa albastrul din privire
Să se închidă când tu nu mai eşti,
Iubeşte-mă prin fiecare sărutare!
Şi nu uita c-atunci când nu mai eşti,
Eu te voi aduce-n inima mea
Pentru a fi nemuritor, chiar de tu nu ai vrea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mama

Prin replici duioase, o mamă te strigă
Îţi cântă să dormi, te veghează în noapte,
Te cheamă la ea, căci ţi-e cânt şi verigă
Ţi-e cântec de jale şi strună de şoapte.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din fiecare zori de zi

Cred încă în marea iubire, chiar şi atunci
Când plopii sunt grăbiţi să-şi scuture podoaba
Mai cred în sufletul tău curat ce mă atinge în fiecare dimineaţă Pe genele umede de sărutările tale
Cred în lumea mea frumoasă
Unde cântă păsările în stil macedonean
Şi noi ne sărutăm adesea sub clar de lună
În strigătul pădurii ne confundăm cu timpul
Şi ne luptăm să credem în lungi călătorii pe Marte
Suntem altare fine ale unui suflet prea deschis
Sau poate vom ajunge flori în mâna stânga a unei mirese triste
Uitate-n pridvorul casei fumegând
Geamul odăii este atât de aburit şi noi ne prindem mâna
Şi ne atingem faţa cu ochii umeziţi
Afară-i ger şi casa-i primitoare
Noi ne sărutăm aievea
Luminile se-aprind întâia oară
Cum se aprind călcâiele de ale dragostei văpăi
Suntem atât de singuri... în frumoasa noastră dragoste
Căci vom erupe sigur ca un vulcan
Ce stinge cu iubire văpaia tinereţii şi strigă cu putere
Noi suntem liberi să credem, să trăim frumos
Să ne atingem odată cu zilele pierdute.
Să ne luminăm frumos în fiecare zori de zi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpurile de azi

Vremelnice timpuri şi ani îndepărtaţi
Acum ne sunt furaţi şi puşi pe aţă,
Strigăm că suntem puternici şi vom reuşi,
Dar ne minţim cu fiecare şoaptă când viaţa ni-i furată,
Minţim şi ne-amăgim adesea,
Fără să vrem suntem haini
Şi apoi strigăm la cel din faţa noastră,
El este vinovat de ce ni se întâmplă?
Dar nu facem decât să aprofundăm acele traumatice amintiri
Din copilărie sau adolescenţa noastră
Acum doar un strop de iubire ne-mbie
Şi ne aduce calm în casă.
Visăm şi credem în iubire, dar stresul lasă loc nebuniei
Manifestării acide a inimii noastre.
Ţi-am oferit totul şi tu n-ai apreciat
Mă voi închide ca o floare şi voi zâmbi din fereastră,
Sunt tot mai singură în casă,
Sunt tot mai singură în doi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus şi nici speranţa învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înţelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Şi voi învia când voi muri definitiv
Şi inima nu va mai pulsa pasiune şi iubire
Când ochii nu vor fi surprinşi şi cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viaţă
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans din note muzicale

Dansul nostru din pânze se desprinde,
Se proiectează-n spaţiu, lumina ne pătrunde
Suntem atingeri diafane pe ochii strălucind,
Suntem al vostru cântec din inimă şoptit
Suntem balanţa primilor paşi, suntem adieri de vânt
Pe pajisti ne pierdem în sărut,
Iar inimile construiesc vise spumoase,
Redeshizând lumina.
Sufletele cântă în paşi de suspin,
Cântă pe un câmp de flori imortela.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă

Când tu cânţi, alintată,
Pe braţele-mi, la sân,
Auzi cum câteodată
Gându-mi răspunde lin;
Cântul tău resuscită
O zi din traiul meu;
O, cânt-a mea iubită,
O, cântă dar mereu!

Când râzi, pe a ta gură
Amorul a descins,
Orice prepuitură
Deodată s-a şi stins;
Zâmbirea ta-i ferită
De orice cuget rău;
O, râzi, o, râzi iubită,
O, râzi, o, râzi mereu!

Când tu dormi lină, pură
Sub ochiul meu umbros,
Suflarea ta murmură
Cuvânt armonios,
Pe corp neacoperită
Lipsindu-ţi vălul tău...
O, dormi, o, dormi iubită,
O, dormi, o, dormi mereu!

poezie celebră de Victor Hugo din Marie Tudor (1833), traducere de Mihai Eminescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Războiul e în noi, dar sigur se va termina,
Nu e un vis al unui om bolnav, ci doar
Un scenariu nereuşit, dintr-un film neregizat.
Uităm cum să pierdem, lacrimile noastre se scurg,
Sau să pătrundem în esenţă vii, într-o lumină fără sfârşit.
Vom izbăvi în orice mod, cu lumina dragostei divine
Şi vom atinge norii într-un alt decor.

Nu ne mai distrugeţi inimile în zadar,
Noi suntem liberi şi nu suntem sinucigaşi,
Vom lumina ca un far în noapte,
Iar aripile vor zbura spre alte orizonturi,
Evoluăm, ne mântuim, dispunem de vis,
De emoţie, de lumină, de paradisul trist.
Vom izbăvi oriunde, oricând,
În orice mod, de orice mijloace dispunem.

Dominaţia rusească ne ascunde lumina
Sub predicţia unui vis uitat al copilăriei sumbre,
Suntem mai atinşi de vină, sau uităm să luminăm,
Ne pierdem în ale lumii măşti,
Suntem ca un pian dezacordat,
Ce nu mai poate schimba inimile oamenilor,
Nici minţile nu le vor mai relaxa.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Inep-Ins)

Ne deranjează inepţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e inept...
Ne deranjează inepţiile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează infamia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează infantilismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează infatuarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează inferioritatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează infidelitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează infractorii, când le suntem victime, dar pe niciunul când el e infractor...
Ne deranjează ingratitudinea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează injuriile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează injusteţea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează insatisfacţia noastră, dar pe niciunul a altuia...
Ne deranjează insensibilitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează insolenţa altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează insuccesul nostru, dar pe niciunul al altuia...
Ne deranjează insultele altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii insuportabili, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e insuportabil...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de catifea

Pe-o aripă în zare, pe-o aripă de dor
Când lacrima din vise mă face ca să mor
Pe cerul luminat şi ochii mei de foc
Eşti o iubire amară, eşti cel mai simplu joc.

M-ascund în visul meu ca să trăiesc în doi
În amintirea vie să fim doar printre ploi
Cocorii să plutească în ale noastre sfere
Să contopim cu drag duioase atmosfere.

Pe cerul meu albastru şi plin de bucurie
Gingaşe gânduri zboară spre zarea aurie
Şi umbre din trecut să le lăsăm de vrei
Pe crestele abrupte din munţi înalţi şi grei.

Să ne îmbrăţişăm, să fim două speranţe
Pe buzele de stele, himere rezonanţe
Cu braţul te cuprind, eşti ca un nor vremelnic
Hoinar ajung acum, cu pasul şovăielnic.

Căci nu mai ştiu cum e iubirea cea suavă
Risipa mea de-o viaţă o simt ca o otravă
Am încetat să cred în mica noastră lume
Şi n-am mai dat acum iubirii niciun nume.

În suflete noastre veşnic îndrăgostite
Sunt adevăruri mute ce nu pot fi rostite
Te voi porta mereu în suflet ca pe-o stea
Să străluceşti etern pe-un cer de catifea.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cataplasme

Dimineaţa adrenalina,
La iubit pe el îl cheamă
Şi nevasta... şi vecina
S-a dat startul la alarmă.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (V-X)

Ne deranjează vagabonzii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e vagabond...
Ne deranjează lipsa de valoare a altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vandalii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e vandal...
Ne deranjează vanitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează văicărelile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează veleitarismul altora; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii venali, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e venal...
Ne deranjează versatilitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează viciile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Ne deranjează vicioşii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e vicios...
Ne deranjează viclenia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vinovăţia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează violatorii, când e vorba de alţii, dar pe niciunul dacă el e violator...
Ne deranjează violenţa altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vorbăria altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vrăjmăşia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează vulgaritatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează xenofobia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de albastru

De-mi eşti seninul zilelor de vară,
Te-mbrăţişez cu braţele-mi de cer
Şi c-o privire ca întâia oară
Când ochii-au fost iubirii mesager.

Iar dacă-mi vii ca mângâierea apei
Şi mă cuprinzi în valuri de sărut,
Mi te voi scrie-n amintirea pleoapei
Ca un poem al clipei ce-a trecut.

Cu ochii-nchişi, te voi putea privi
Şi-ţi voi fi cer de-albastru şi de rouă
În clipele când tu mă vei iubi
Şi orice timp va fi o vară nouă

Iar de va fi, sub pleoapa mea să dori,
Ne vom topi-n albastrul unei flori.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem creaţia umilă a Ta, Doamne. Nu ezita să ne previi!

Cum ai putea tu să renunţi acum?
Când te cunoaşte-o lume-ntreagă
Noi doi suntem aici perzenţi
La o-ntâlnire mult prea vagă.

Cum am putea noi să risipim acea fărămă de iubire?
Când toţi din jur sunt doar nişte spini
În cale noastră prinsă de eternul gând-suspin
Cum am putea să risipim iubirea dintre noi, mândru destin?!

De ce să renunţi tocmai acum?
Când lumea-ţi stă întinsă la picioare?
Nici visele nu sunt trecute,
Ele sunt prezent şi viitor
Cum am putea risipi dragostea ce ne poartă pe cele mai înalte culmi?
Suntem creaţia umilă a Ta, Doamne
Nu ezita să ne previi!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Crăciun în doi

O nefericire atât de mare, deşi e Naşterea ta, Doamne.
Un Crin uitat într-un glob de sticlă...
Suntem mai singuri ca oricând, suntem mai trişti,
Deşi sărbătorile se fac în familie, noi suntem aparent fericiţi.
Ca un Crăciun în doi, nimic nu poate fi.
E bucurie-n casă când copii sunt la masă,
E bucurie-n suflet când sunt ei cu suflet mare,
Dar poate fii nemărginitătristeţe
Când sufletul doare.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

Flori din gheaţă îţi voi dărui
Prin semne îţi voi vorbi
Tu, stea-lumină, stea-veghe,
Tu eşti albastrul din univers
Mă strigi şi mă ierţi
Tu eşti nesecatul cer şi neaprinsa lumină
Tu eşti nepotrivita pornire
Sau doar un ghem de vise, mereu închis
Te iert dacă-mi vei abandona visul
Sunt ocupată cu trăirea intensă a poeziei
Şi de mâine sunt un alt om, deschis, frumos
Precum un trandafir veşnic frumos.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpurile de azi

Vremelnice timpuri şi ani îndepărtaţi
Acum ne sunt furaţi şi puşi pe aţă
Strigăm că suntem puternici şi vom reuşi
Dar ne minţim cu fiecare şoaptă, căci viaţa ni-i furată
Minţim şi ne-amăgim adesea
Fără să vrem suntem haini
Şi apoi strigăm la cel din faţa noastră
El este vinovat de ce ni se întâmplă?
Dar nu facem decât să aprofundăm acele traumatice amintiri Din copilărie sau adolescenţa noastră
Acum doar un strop de iubire ne-mbie
Şi ne aduce calm în casă.
Visăm şi credem în iubire, dar stresul lasă loc nebuniei Manifestării acide a inimii noastre.
Ţi-am oferit totul şi tu n-ai apreciat
Mă voi închide ca o floare şi voi zâmbi din fereastră,
Sunt tot mai singură în casă
Sunt tot mai singură în doi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!