
Privind pe fereastră
Dintre toate bucurile ce m-au însoțit
tu mi-ai făcut cele mai multe
și nici măcar nu știi,
tot ce împărțim împreună
sunt anotimpurile povestite frumos.
Nopțile pierd coroane albastre
se va schimba timpul fără să observăm,
mă închid în cuvinte și respir
toată dragostea din noi,
oricum tu știi de fiecare dată ce simt
și mă aștepți să vin
privind de după perdele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cuvinte
- poezii despre coroană
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Tu mă știi
Dintre lumile pe care le cunosc
tu ai lumea ta
în care crezi că ești însemnat,
dar nu văd nicio deosebire de nuanță.
După modul cum uiți cine suntem cu toții
trăitori ai anotimpurilor anonime,
ieși afară din rândul împătimiților
și nu recunoști nimic
decât faptul că ești mai deștept.
Nopțile albastre se vor acoperi de întuneric
vor aluneca pe pantele obișnuite
pa care se pierd și muritorii,
tu mă știi,
dacă diminețile vor fi senine,
neiubirea din mine va fugi
și voi rămâne cu brațele întinse spre lumină,
să-mi înfășor cuvintele
în flamuri de crepuscul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre lumină, poezii despre inteligență, poezii despre dimineață sau poezii despre cunoaștere

Tu încă mai crezi în ea
Dintre toate nenorocirile care se ivesc
Tu treci nepăsător peste ele
Deși te lovesc ca pe fiecare
Aproape nu mai știu în ce stare sunt
În anotimpul acesta destructiv.
Nopțile se vor stinge de teamă
Se va mai schimba câte ceva
Cred că vechea iubirea dintre noi
Nu se lasă
Tu încă mai crezi în ea
Când totul devine normal eu voi fi ca mai înainte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frică sau poezii despre devenire

Într-un poem fără cuvinte
Nu mă surprinde că încerci să forezi necunoscutul
poate că nu vei zidi fântâni,
dar vei scoate la suprafață o parte din adânc,
nu te temi de nereușită,
eu îmi caut îndeletniciri ciudate.
Liniștea mea plânge după forme de înțelegere,
a ta nu suportă timpul de așteptare
ce nu trebuie să fie lung.
Fără îndoială ard nerăbdarea ca pe o căpiță de fân
și lumina îmi curge prin oase,
mă las purtat de gândul care se scrie singur
într-un poem fără cuvinte.
Nu-mi plac sentimentele ce se schimbă ca anotimpurile,
eu le conserv și le rămân dator
și când le pierd
nu mă vindec ușor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre plâns sau poezii despre gânduri

Sunt prezent
De la naștere m-au lăsat să aștept
m-au învățat să mă lupt cu timpul,
porțile la care bat se deschid greu,
dar trebuie să intru.
Sunt prezent
în toate întâmplările și ele mă încearcă
și chiar dacă mă rănesc
lupt până la epuizare.
Strig cu revoltă,
nimic nu mă oprește în loc
și nici nu mă tem
când îmi topesc seva
în fiecare cuvânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre revoltă, poezii despre prezent sau poezii despre naștere

Nopțile scurte, de veghe
Ca o masă de lumină asfințește pământul
sub cer lipsește apa dătătoare de viață,
cântecul armonios al ciocârliei.
Nopțile scurte, de veghe,
timpul așezat pe talerele în echilibru
va trece nepăsător peste ramele lumii
uitând că Dumnezeu există.
Sunt prea albastre de catifea simțurile
ce mă cuprind prin sângele răcoros,
voi înnopta în cuvinte cu sensul în bucle
argintii și bogate.
Între cer și pământ norii-s albi și goi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre simțuri, poezii despre religie, poezii despre muzică sau poezii despre existență

Dragostea care mă înfășoară
Îmi trec multe gânduri prin minte,
puține sunt cele care-mi dau repere imediate
și doresc să le rețin.
Mă îmbrac în poezia lor și aștept,
să înțeleg sensul pentru care mă lupt,
să capăt bucuria fiecărei zile și nopți
pe care timpul mi-o împrumută.
Dragostea care mă înfășoară în fibre nevăzute
mă face să cânt ori să sufăr,
mă întoarce pe toate părțile cu gura arsă,
vine vara cireșelor amare și a vișinelor acrișoare
și alerg să le strâng
astfel contopesc vorbele în gesturi fără cuvinte
în dulcea iubire
pictată pe zidurile inimii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vișine, poezii despre pictură sau poezii despre inimă

Nimeni nu ne desparte
adun cuvinte alese în memorie
ca pe flori într-un buchet de ziua ta
și tu aștepți în tăcere
umăr la umăr ne mișcăm
nimeni nu ne desparte
eu simt că am nevoie de sprijin
tu-mi spui că trăiești pentru mine
atunci când sunt îndrăgostit
întreprind orice acțiune fără efort
te privesc cum surâzi uneori
iar când te încrunți
pari ruptă dintr-o altă realitate
întoarcem împreună lumea pe fiecare parte
deseori nu se dezvăluie
îți torn în cuvinte înțelegerea mea
care nu te surprinde deloc
chiar dacă mai intervin dispute
ele sunt susținute de orgolii
nimic nu se stinge
tu te aprinzi repede și rar
eu foarte încet și bine
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre realitate sau poezii despre flori

Altfel era atunci
Altfel era atunci
când întunericul nu mă despărțea de iubire
și nopțile le lăsam în taina lor
iar în depărtare îmi fluierau mierlele
când să vin la tine-n gând
eram în euforia atingerii
îmi înfloreau sub piele plăceri noi
ca o răzbunare pe lipsa de aventuri
în ochii mei timpul capătă alt sens
încep să simt cum se scurge viața
cum se trăiește clipa din plin
fără să mă tem de cele care vin și trec
mîinile mele de tine se leagă
când dragostea o urc în cuvinte
și nimic nu mă împiedică azi
să caut răsuflarea casei de piatră
sunetele-s cântate pe note înalte
în diminețile sângerând rubin
la un crepuscul atât de minunat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre plăcere sau poezii despre ochi

Stare normală
printre picături
timpul fuge
fără să se ude
pe drumul dintre anotimpuri
dragostea și ura
se fluieră
moartea intâmplătoare și viața
trec printre degete
sunt trist
de-mi lăcrimează norii
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 octombrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre nori, poezii despre moarte sau poezii despre degete

În scăldătoarea cu miresme
În scăldătoarea cu miresme
ursitoarele mi-au pus bani și flori,
m-au lăsat să respir aburul apei calde,
viitorul să capete-n trup, un nume
la fel cu cel de la botez.
Am crescut cu fiecare clipă fără să respect niciun canon,
am devenit o ființă cu judecată liberă
lăsată-n drum cu Dumnezeul propriu,
l-am străbătut alături de oameni prefăcuți,
plini de nepăsare.
Nici eu nu m-am bucurat de ei
mai mult m-am ascuns sub piele
de unde am ieșit târziu
îmbărbătat de voință
cu gânduri de mărire.
Din parcursul trecut
îmi extrag izvorul fântânii din suflet,
trec peste fiecare obstacol
cu sânge proaspăt
și cuvinte înmiresmate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre respect, poezii despre obstacole sau poezii despre libertate
O lume minunată
Scrie multe sfaturi, pentru cei dragi ție!
Să le scrii de toate și nu doar ca să fie!
De dragul vostru sunt, acum, cu voi la masă!
Și vă iubesc pe toți, vă iau la mine acasă!
Ochiul nu mă înșală, eu vă simt privirea!
Nici inima nu-mi minte, ea simte bucuria!
Cu puterea mea, puțină, prea puțină
Aș vrea să vă mai scot cuvinte din rugină!
Să fiți atât de veseli, și plini de bucurie!
De fericirea voastră, nimeni să nu știe!
Doar sufletul să vadă cum se unește cerul,
Cerul cu pământul, căldura cu gerul.
Fumul lumânării ce frumos se stinge!
Și stratul de zăpadă, când afară ninge
Minunate-s toate și toate sunt frumoase!
Și iarna bradu-n case ce frumos miroase!
Totu e perfect și totul merge bine!
Niciun lucru rău la oameni nu mai vine!
O lume minunată, făcută chiar din rouă!
O stare așa de caldă și o viață atât de nouă!
Ce frumos e totul, în culori aprinse!
Cu flori de argint, pictate, pe pajiștile întinse
Nu are vreme timpul acum să le măsoare
Bucuria toată, neîncăpătoare.
Sunt stele mari și albe ce frumos lucesc!
Sunt fluturi care zboară și flori ce înfloresc
Ce repede se înalță, soarele pe cer!
În depărtări albastre, cu raze de oțel.
Pătrunde-n astă lume, ce nu a mai pătruns!
S-arată cerul tot, tot ce-a fost ascuns
Și ni se spune totul, tot ce-am vrut să știm!
Fără de întrebări, ce am putea să fim?
De bucurie mare, ar fi chiar mulți surprinși
Ar fi chiar sărbătoare, ar fi de nedesprinși
Să știi ce vrei e una, să știi chiar toate, toate!
Cred că-n astă lume, și moartea are moarte!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre bucurie, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor sau poezii despre sărbători

În aura luminii
Am ascultat firele de iarbă cum cresc
glasul florilor în diminețile de mai,
și-mi place să-ți văd ochii înrourați de bucurie.
Simt cum se așează-n memorie fiecare gând
cu câte o dorință ascunsă,
vreau să arunc pe geam întunericul
să rămân în aura luminii din interior.
M-am petrecut în cuvinte,
sunt mulți care o fac bine,
păsările cântă frumos și nu se opresc,
doar când își pierd cerul
și cad la pământ.
am învățat să cobor
în adâncul sufletului,
să urc treptele iubirii în fiecare zi
și să aștept partea de privire
cu răbdarea tăcerii din surâsul tău
ce mă cheamă,
să deschid aripile și să zburăm împrteună.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări

Mă aștepți
simt mare suferință, tu, iubita mea viață
cred că mă simt atârnat, ca de un fir de ață
simt cum inima sufletul și gândul mă doar
cred că nu știi, eu nu mai am mult timp și zbor
simt așa mai demult de un timp încoace
că iubesc și inima nu-mi mai stă cu pace
simt că tu ești acolo, în tramvai, în parc sau pe-o bancă
cred că stai cu o carte-n mână și gându-ți citește-n viață
simt că mă astepți, așa senină, că voi veni la tine
cred că timpul a fost deajuns și va face o minune
simt că voi veni și mă voi așeza, liniștit și cuminte lângă tine
și cred că împreună cartea vieții vom citi-o fără cuvinte
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie, poezii despre suferință, poezii despre parcuri sau poezii despre pace

Toamnă de patimi
risipă de bucurie sub ochii morții
nu te preface
există șansa împlinirii
între noi stau posibilități palpabile
le protejăm tăcerea
eu nu știu în iubire să tot aștept
tu nu știi să te grăbești
socotesc că trebuie să vină impulsul
patima pe care o stăpânesc în trup
tu îmbrâncești zilele pe scară
și cazi fără să te lovești la nimic
eu am genunchii juliți.
frunzișul toamnei se scutură de vânt
e un joc de culori prin aer
mă pierd în ochii tăi cu brumă pe sprâncene
nu le simt nici căldura nici frigul
tu mă cerți pentru cumințenia pământului
eu rup îndemnul în bucăți
și împuns de gânduri
mă eliberez de inhibiții
și calc peste orice opreliști străine
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre sprâncene, poezii despre protejare sau poezii despre protecție

Chemare la vatră
Nu mă culc pe nicio ureche,
nici nu aștept pe la colțuri,
fiindcă n-am astâmpărul necesar,
tu mă chemi întotdeauna la vatră
unde totul arde, nu așteaptă tergiversări.
Simt ce și cum trebuie să mă mișc
chiar și-n încurcători stupide
în care m-au vârât alții.
Sunt surprins de mijloacele folosite
fără să-mi stăpânesc voința
și nu aștept să mă răcoresc,
să devin rece
când sufletele sunt pe jeratic
și se frig.
Doresc să-mi câștig liniștea,
să dorm
în fiecare noapte de somn.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre urechi sau poezii despre dorințe

Nopți și zile violente
nopțile mele sunt cu femei de ploaie
cu femei de vânt și chiar cu fulgere
fără nimic normal
zilele la fel
nu mai recunosc timpul răzbunător
setos de distrugeri
s-a instalat în viața noastră pe nepregătite
și nu pleacă cu una cu două
rupe cu violență
ucide fără să vrea oameni
lumea se teme
nici nu știe ce să facă
așteaptă și chiar plânge
se crede nevinovată
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență, poezii despre ploaie sau poezii despre nevinovăție

Împreună
Sorb
vraja chipului luminos
ca pe o pictură dintr-un tablou vechi
de pe fața inimii,
nu-mi întorc ochii
ci-n zăbavă
îi fac să odihnească.
Împreună
cuib de viespi
ne dorim timpului
loc de popas mântuit,
fără să-i cer luminii
limbă de foc
cuvintele să-mi ard.
Simt cum sunt absorbit în dorințe
de nașterea din mine urcă
în univers paralel.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire

De când mă tot cauți
Am cântărit vorbele nefericiților lumii
și sunt foarte grele,
te simt nedumerită și goală.
Tot mai cred în minunile creației
înaintează cu lumina prin întuneric,
pentru îndoielile care mă stăpânesc
îmi cer iertare.
Sunt dependent de legile societății
și le accept din teama de ceilalți,
nu mă mai înșală aparențele,
dar mă înșală cei ce știu să o facă,
nu-i arăt cu degetul,
dar dacă pot îi ocolesc.
De când mă tot cauți
am încercat să te privesc în ochi,
ochii știu multe și trebuie atent citiți
de fiecare dată până-n adâncul tăcerii.
Nopțile și zilele mă scot din umbră
și te acoperă cu lumină,
cerul odihnește pe un nor alb
sub care mă iubești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre legi sau poezii despre lectură

Dragostea curioasă
noaptea se rostogolește în hăul cu întunericul zdrențuit
de cârtițele neobosite ale lumii
ziua nu mai are amiezele somnoroase de altădată
cu soarele deasupra capului odihnind
dragostea o simt la fel de curioasă
nu se întâmplă aproape nimic
ierburile cresc la fel
pomii înfloresc
și eu mă simt cuprins de întreg frumosul
pentru care te iubesc
privește-mă cu ochii de verde
nu-mi văd umbra și o caut cu pașii
gândurile nu mă lasă să stau locului
dar trăiesc închis în cuvinte
dacă vii să mă vezi
ascultăți în fiecare clipă inima
și nu vor mai trece nefructificate
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre prăpăstii

Doamnă
Doamnă, cât de străină vreți să-mi păreți, atât
de pur și inocentă vă simt, cât de străină vreți
să îmi fiți, Eu atât de mult vă simt și mă pierd
doar la gândul că totuși îmi veți răspunde în
scris ori verbal într-o zi spre sfârșit de timp ori de Noi!
Doamnă, îmi imaginez regăsirea dintre Doi
oameni pierduți în timpuri trecute, îmi imaginez
regăsirea pe ultima clipă sau pe un ultim
anotimp ruginiu cu frunze uscate, căzute,
precum suntem și Noi amândoi, în clipa de față!
Doamnă, sunt sigur că ochii dumneavoastră
sunt ca întâia oară, pătrunzători și la fel de
,, necopți", mai bine zis, verzi, iar zâmbetul... cu
câteva riduri, cu ceva toamnă venită cu trecerea
timpului, iar vocea, să-mi mai vorbiți o dată!
Doamnă, să-mi mai vorbiți o ultimă dată și
să-mi mai trăiți o ultimă clipă și promit că îmi
va fi îndeajuns să iert și să accept trecerea
timpului în care a lipsit dimineața și toamna,
zilele toate și toate anotimpurile dintr-o dată!
Doamnă, să nu știu acea dată, nu vreau și nici
să vreau a ști, să nu-mi spuneți, oricum, sunteți
tăcută, retrasă, într-un fel ascunsă de lume... de
mine, cine mai știe de cine, oricum, așteptarea
mă domină într-un fel de neexplicat și acum!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire sau poezii despre voce