Nicolae Vălăreanu Sârbu

Toamnă de patimi

risipă de bucurie sub ochii morții
nu te preface
există șansa împlinirii

între noi stau posibilități palpabile
le protejăm tăcerea
eu nu știu în iubire să tot aștept
tu nu știi să te grăbești

socotesc că trebuie să vină impulsul
patima pe care o stăpânesc în trup
tu îmbrâncești zilele pe scară
și cazi fără să te lovești la nimic
eu am genunchii juliți.

frunzișul toamnei se scutură de vânt
e un joc de culori prin aer
mă pierd în ochii tăi cu brumă pe sprâncene
nu le simt nici căldura nici frigul

tu mă cerți pentru cumințenia pământului
eu rup îndemnul în bucăți
și împuns de gânduri
mă eliberez de inhibiții
și calc peste orice opreliști străine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Felinarul inimii

Trec prin zile necunoscut de semeni,
vorbele le rostesc în gând,
să nu-mi simt dinții cum mușcă din cuvinte.
Nicio zi nu-mi fură ochii,
nu-mi atinge privirea,
unele sunt blânde ca un câine bătrân,
altele, nărăvașe ca un armăsar scăpat din pripon.
Fiecare are un perete de tristețe și unul de bucurie
pe care-i înghit rănile pământului.
Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci
sub care nici o umbră nu e de-ajuns
pentru tandrețea cu care-mi acoperi visul.
Poate o să vină noaptea
cu zvârcoliri fără durere, fără lacrimi,
doar cu brațele tale înlănțuind
un trup cu aura iubirii
rămasă de veghe,
ca un felinar al inimii
cu flacăra mică.

poezie de (16 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu ochii supuși

nu mă mai cred ocolit de cuvinte
țin aproape
mă joc în tăcerea lor plină de înțeles

tu mă simți abătut
mă lași să privesc departe
cu ochii supuși

îmi adun gândurile și le las liber zborul
îmi aniversez plăcerile de care îmi aduc aminte
și mă bucur ca un copil

port în trup durerile acumulate cu anii
încerc să nu mă plâng
rup din ele cu dinții strânși
mă conving singur că nu există
și deschid larg ușa să scape în lume

angoasele vremii sunt peste tot
nici nu știu cum să mă feresc
acum sunt mai aproape de tine
și nu mă vezi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Totul se întâmplă în interior

Nu văd bucăți sfârtecate din trup,
dar simt bucățile sfârtecate din suflet
într-un orizont de neliniște
care circulă grăbite prin sânge și nervi
ce nu pot fi controlate,
erup și curg ca o lavă fierbinte
de care nu știi încotro să fugi mai repede
sau să rămâi pe loc.

Totul se întâmplă în interior
între anumite puncte de interferență
încât se dezvoltă forțe puternice
care schimbă drumul și aspirațiile
spre alte ținte nebănuite.

Învingi teama și timiditatea comode
și te ridici pe oasele timpului
în clipele acelea de intuiție
pentru a deveni altul din tine
cu multiple posibilități de iubire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Stele ard lemnul cosmic

Se face noapte în gânduri și tu nu adormi,
se țes pânze ce acoperă somnul așteptat,
râuri străine străbat întunericul
pietrele stau de veghe cu ochii spre cer.

Stele ard lemnul cosmic fără flacără.

Ursitele stau în jilț cu nervii întinși
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,

tot ce se naște este ursit.

Urcă prin mine izvoarele moștenite
în inima cui nu vor fi limpezi?

În suflet înfloresc mugurii speranței,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri,
privesc cum se urcă pe scară norocul.

Întotdeauna lumina se răzbună
pe cei cu ochelari de cal.

Din timp în timp soarele-și ridică ochii
și sărută cu dragoste pământul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

De când mă tot cauți

Am cântărit vorbele nefericiților lumii
și sunt foarte grele,
te simt nedumerită și goală.

Tot mai cred în minunile creației
înaintează cu lumina prin întuneric,
pentru îndoielile care mă stăpânesc
îmi cer iertare.

Sunt dependent de legile societății
și le accept din teama de ceilalți,
nu mă mai înșală aparențele,
dar mă înșală cei ce știu să o facă,
nu-i arăt cu degetul,
dar dacă pot îi ocolesc.

De când mă tot cauți
am încercat să te privesc în ochi,
ochii știu multe și trebuie atent citiți
de fiecare dată până-n adâncul tăcerii.

Nopțile și zilele mă scot din umbră
și te acoperă cu lumină,
cerul odihnește pe un nor alb
sub care mă iubești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mă-ntunec, Doamne

Mă-ntunec, Doamne, iar mă-ntunec,
de atâtea ploi și vânt
nici umbre nu mai sunt, nici bucurie,
rostogoliri dușmane de ape peste case,
dar nu vreau să mă înec
ci să trăiesc în lume pe pământ
fără de teama plumburie
ce mi-a intrat în carne și în oase,
de încep de-acum s-alunec.

Lasă-mă să-mi revin, să cred în tine
cu tot ce am în mine mai de preț,
știu că mă pot risipi ori pierde
în repetatele încercări
pe care nu le știe nimeni când mai vin,
dar poate și aici e loc de bine,
iar din îndemnul tău măreț
voi construi o altă casă verde
de se vor naște blânde vindecări
și iar va curge-n mine har divin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Chiar cred că nimic nu se pierde

Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le știu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.

Nici necazul nu-mi lipsește, vine și pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,

de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere și voință,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.

Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
și uit să iau norocul cu mine,
Aș vrea să-l împart când este
cu cei ce-mi deschid porțile împărătești
în acea desfătare care seamănă bucurie.

Chiar cred că nimic nu se pierde
când crește-n mine miracolul iubirii
și-n el se ascunde nașterea pruncului.

Între lume și mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.

Totul se năruie și se zidește la loc
când în inimi locuim amândoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Chiar cred că nimic nu se pierde

Se umple în mine golul care n-a fost
cu multe plinuri pe care nu le știu,
de-mi dau câteodată sentimentul împlinirii.

Nici necazul nu-mi lipsește, vine și pleacă
ca o umbră când se face seară-n gânduri,

de mă încovoi, de mă îndrept,
se-ntâmplă să capăt putere și voință,
am rădăcini ce nu pot fi găsite.

Nici cunoscut, nici necunoscut mă zbat
și uit să iau norocul cu mine,
Aș vrea să-l împart, când este,
cu cei ce-mi deschid porțile împărătești
în acea desfătare care seamănă bucurie.

Chiar cred că nimic nu se pierde,
când crește-n mine miracolul iubirii
și-n el se ascunde nașterea pruncului.

Între lume și mine nimic nu-i de prisos
până ce focul arde ce-i de ars.

Totul se năruie și se zidește la loc,
când în inimi locuim amândoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Iubirea mea-i într-o rază

Iubirea mea-i într-o rază pe buzele tale
și tu n-o vezi,
îi simți doar căldura ademenitoare
cum îți urcă prin sânge.

Palmele noastre cuprind lumina
ca pe o sferă de bucurie în ochii
ce privesc în suflet întruparea întregului
din care curge unduind viața.

Când mă vrei, desprinde-ți sentimentele
ce așteaptă-n odăile inimii dezlegarea
limbii de foc din cuvintele nespuse
aflate dincolo de zăbrele.

Tu știi, fără mine lacrimile cristalizează
pe obrajii tăi de piersică coaptă,
eu te simt cum respiri în fiecare femeie
și te aduc pătimaș în trup.

Sarea îngheață sub tălpile tale
pe urechea pământului,
în aerul tău mă îmbrac în dragoste
și dragostea se îmbracă cu mine.

Prin mâneci îmi zboară liber păsările
în pieptul meu sunt cuiburile lor
la care întotdeauna se întorc repede
să-și crească nestingherite puii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Socotesc cum bat visele

Stau și aștept pe o bancă
pe lângă care amintirile trec pe lângă mine
din timp în timp gândurile fug și ele
se depun în memorie ca într-un sertar
pe care nu-l deschide nimeni
fără cheie

oamenii își măsoară fiecare pașii
până unde trebuie să ajungă
nu se lasă înduplecați
de cei care-i privesc mirați

nu mă zoresc să plec mai repede
am răbdare cu mine
mai bine îmi găsesc să repet un poem
care m-a prins cu inima desfăcută

viața decurge normal

îmi doresc o libertate reală
care nu se prea întâmplă
mai degrabă sper
oricum speranța nu moare


socotesc cum bat visele

am o teamă de neprevăzut
care se vântură prin gânduri și vise
nu mă îneacă apa tulbure
mă feresc de angoase

plec și mă pierd în mulțimea insipidă
caut ce nu găsesc
iar gândurile rămase-n memorie
nu mă lasă liber

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Coloana fără sfârșit

Oul e infinitul care se multiplică,
își păstrează forma perfectă.
Păsările sunt ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecția de zbor în aripi.

Tăcerea rămâne un gest
de împărtășire a gândurilor;
nu stă la masă,
caută un scaun de timp,
să-și mărturisească taina-n sărut
înflorind stâlpii porții.
O bucurie dăltuită-n durere
rugăciunea
spusă de cumințenia pământului,
domnișoarei Pogany
înainte de a se ridica la cer.

Pe urmele recunoștinței,
Brâncuși înduioșat a zidit
mineralele pământului
într-o coloană fără sfârșit,
să-și sprijine cerul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Tot ce se naște este ursit

Se face noapte în gânduri și tu nu adormi,
se țes pânze care acoperă somnul așteptat,
râuri cu ape străinestrăbat întunericul
pieterele stau de veghe cu ochii spre cer.

Stelele ard lemnul cosmic fără flacără.

Ursitele stau în jilț cu nervii întinși
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,

tot ce se naște este ursit.

Urcă prin mine izvoarele moștenite
în inima cui nu vor fi limpezi?

În suflet înfloresc mugurii speranței,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri
care privesc de se urcă pe scară norocul,

dar întotdeauna lumina se va răzbuna
pe cei care folosesc ochelari de cal.

Din timp în timp soarele-și ridică ochii
și sărută cu dragoste pământul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mi-au rămas ochii pe geam

Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelități
cineva le strânge și le dă mai departe.

N-am nicio măsură-n iubire,
s-a dovedit nici în durere la fel,
nimicul din mine se-înfiripă-n pofte.

Ultima dată am cules fructele,
căzuse bruma peste livadă și eram grăbit,
noaptea am poposit în patul imprudenței
și n-am simțit nicio umbră.

Prin alunecarea zilelor în colivia iernii
mi-au rămas ochii pe geam
de parcă eram într-o altă lume
fără să știu cum am venit
și de ce?

poezie de (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Chemare la vatră

Nu mă culc pe nicio ureche,
nici nu aștept pe la colțuri,
fiindcă n-am astâmpărul necesar,
tu mă chemi întotdeauna la vatră
unde totul arde, nu așteaptă tergiversări.
Simt ce și cum trebuie să mă mișc
chiar și-n încurcători stupide
în care m-au vârât alții.

Sunt surprins de mijloacele folosite
fără să-mi stăpânesc voința
și nu aștept să mă răcoresc,
să devin rece
când sufletele sunt pe jeratic
și se frig.

Doresc să-mi câștig liniștea,
să dorm
în fiecare noapte de somn.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Impulsul din trup

Așteaptă la porți nevăzute
marile înțelegeri din umbră
ocolind calea luminii din timp.

Se așează cu platoșa șarpelui
la trecătorile de cumpănă
prin muntele nebuniei ce stoarce voința
cu paharul să o arunci.

De la o vreme se iscă-n auz
sunetul durerii în creștere
care-mi respiră dulceața cuvintelor
și risipește arome care înrobesc.

Prin piele se scaldă înserarea,
o simt după asfințitul de pajură
cum pune o monedă pe suflet
ca un scut de ochiul viperei.

Impulsul din trup trece-n uitare,
închide cu zăvorul ușa
în care nemernicii dau cu pietre
până-și pierd cu totul puterea.

Apare din ape un răpitor
ce șterge sudoarea din oglinzi
și se duce-n adânc
de tulburele devine limpede.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Răspunsul

aștept un răspuns care nu o să vină
pentru că nici întrebarea nu s-a prea pus
o inimă behăie ca o mioară suspină
sub colții lupului interpus
între inima mea și inima ta - gri gri gri
cu blana zbârlită,-n pădurile toamnei
de la care aștept un răspuns
pe care, tu știi, nu dau nici doi bani

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Privirea de sub piele

nopțile mele scurte
îmi lasă verile să-mi mângâie visele
uitate în diminețile de purpură

lumina nu mă lasă-n risipă
căldura ei îmi topește zilele
și-mi înalță sufletul în gânduri
care nu se lasă înfrânte
până la final

îmi apăr cu tărie adevărul
care e pândit de răufăcători
dar el nu așteaptă, se ascunde sub piele
și privește lumea confuză
nu mă las cu clopotele trase prea devreme
sforile sunt la mine și le înnod

îndrăgesc cu ardoare orice schimbare
mișcarea nu se poate opri
anotimpurile mele au alte culori
tabloul este unul în ulei pe pânză

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Păsările

Sub o geană de lumină
ochiul tău albastru
prins în mirajul iubirii
caută-n zare curcubeul.

Umbrele se joacă cu privirea
răspândindu-se pe sub arbori
ce-și tremură frunzele-n aer.

Tăcerea se-nfășoară-n tristețe
sub semnele unor zodii străine
fără nerv.

Cu oase albe, subțiri păsările
fluieră seara-n vânt
venirea toamnei

trasă de care de foc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ochii se scaldă

Se dă zvon de înverzire ierburilor și frunzelor,
seva învierii vine pe raze calde de soare,
înfloresc toți copacii, îmbobocesc florile,
văd ademenite albinele de nectarul din corole,
ochii se scaldă-n miracolul
ale cărui taine-s greu de pătruns.

Mă simt alături de păsări un virtuos
al frumosului magic.

Asemeni lumii
sufletul meu se înalță
și flutură.

Pun în acord trăirile intense cu natura,
nu trebuie să pierd nimic
din mișcare lăuntrică a clipelor grăbite
care sorb din mine câte o bucurie
și mi-o lasă fragedă,
să se înfiripe.

Dacă voi rupe prea multe file din calendar
salvati-mi primăvara în buzunare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Nimicul din umbră

nu cere ajutorul umbrei
te va privi ca pe un nimic
și asta pentru că
nu încerci să faci ceea
ce știi mai bine

nu există ierburi de leac
pentru lene
iubire
blesteme și nici pentru moarte
nu există
nici alte posibilități
când dorința devine
un cuib părăsit
de vrăbii
și
ambele brațe îți sunt amputate
de frică în interiorul tău crește o umbră
singura cu ochii de piatră
ce crește
tot crește...

nu-i cere ajutorul
te va privi ca pe un nimic

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook