Un fel de testament
întotdeauna vor fi primăveri
pe care unii nu le vom mai prinde
voi cei rămași
mângâiați mugurii cu mâinile
mângâiați iarba cu tălpile picioarelor
suflați puful păpădiilor
puneți cărăbușul să vă gâdile în căușul palmelor
lăsați buburuza să urce pe un vârf de deget
și apoi să zboare încotro vă va duce destinul
îmbrățișați pomii
și promiteți-le un aer mai curat
rămâneți în viață
să puteți privi macii
este neapărată nevoie
să priviți macii
dar de la distanță
altfel există pericolul să fie
contaminați...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Macii durerii
De ce dor macii dintre spice,
Sânge din inimă curgând,
Și sufletul îl fac arșice,
IUBIREA din el, alungând?!
Apoi, cu fragile petale
Îl amăgesc în mângâieri
Și sufletul se-ntoarce-agale,
Dar se întoarce 'n Nicăieri!
În focul macilor IUBIRII,
Rupe logodna albăstricii,
Intrând în marea negăsirii,
Printre talazurile fricii.
Căzut în somnul picurat,
Separă grâul de neghină
Și-un mic dejun din bob curat
I-aduce Liniștea Divină!...
Iar macii roșii, dintre spice,
Dispar din vise, rând pe rând,
În loc, răsar albe-angelice,
Păcatul lumii ridicând...
Așa pier macii dintre spice...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor care-l contestă pe premierul desemnat
Lăsați tot felul de proteste
Și puneți lacăt clanțelor,
Doar știți c-acest Tudose este
Un Hagi al finanțelor.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da: am crescut cu macii...
Da: am crescut cu macii și strugurii pe câmp.
Da: mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape rouă.
Da: m-am scăldat în râul cu cânepi la topit,
Da: mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Macii
Grâul e-n floare
Macii
Se chinuiau să îl țină-n picioare
Gemeau
Trăgeau de umeri
Mustățile din spic
Înc-un pic
Înc-un pic.
Și n-au crezut strămoșii
Cum nu credeți nici voi
Dar truda lor se vede și astăzi printre noi
Macii sunt roșii!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul covorului învechit
Între ele nu-i distanță,
De la covoraș la preș...
Unul are o prestanță,
Te ștergi pe altul, nu dai greș.
Ele creează ambianță
În domesticul decor,
Dar nu apare distanță
Între preșuri și covor.
Dacă ar face alianță
Între ele, ca niște frați,
Până nu ajung o zdreanță,
Ca să fie mângâiați...
Între ele nu-i distanță.
rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cruce să-mi puneți o poză selfie. Să vadă urmașii că am făcut și eu ceva în viață.
aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Există copii care nu au fost mângâiați decât înainte de a se naște.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Lăsați speranța să vă inspire, dar nu dați voie idealismului să vă orbească. Nu priviți înapoi, nu puteți să priviți niciodată în urmă.
citat din Don Henley
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
rafală de vânt -
puful păpădiilor
în croazieră
haiku de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșiră macii în poiană
Roșiră macii în poiană,
Când printre ei s-a furișat,
Zâmbind sfios, o fetișcană
Cu sufletul neîntinat.
E zâna lor, fără prihană,
Veghind la efemerul pas,
Ce semn le face, a dojană
Și gândul îl răsfrânge-n glas.
Toți macii răsfirați pe-aiurea,
Ca străbătuți de reci fiori,
Așteaptă-n poala ei securea,
Ce curmă viața lor de flori.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi e târgul tradițional anual al Cătinii - Păunesciană (Fișă personală)
La târgul Cătinii mă duce osârda,
Dar nu să mă vând pe treizeci de arginți,
Că numele meu de familie-i Gârda,
Iar Petru, Ioan sunt prenume de sfinți.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
poeții
sunt triști
în van îi mângâiați
pe mâinile străvezii
care se agață de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenței lor
la fel de iluzorii
ca și bunăstarea
voastră
poeții
sunt triști
și singuri
cu foaia de hârtie
în față
ca o poliță de asigurare
pentru riscul
de a înnebuni
trădați neîmpăcați
neștiuți
proscriși învinși
nealinați
uitați mințiți
umiliți
așadar
lăsați poeții
să facă
ce știu ei mai bine
să moară
pe limba lor
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași împleticiți
Nu am mărșăluit pe aleile POESIEI,
Am văzut îngeri mergând pe jos, unii în baston,
Meduze ieșite la plimbare, transparente vitralii,
Mângâiați păianjenii, sunt delicați,
Lăsați greierii să cânte, mai învață ceva și furnicile,
Cineva l-a decapitat pe Narcis, n-am fost de acord,
Un frumos învins cu aripi roase, dar cine nu a pornit
Pe drumul rătăcirii nu știe.
Omenirea este veșnicul rătăcitor.
Creatorul cel harnic, devotat, iar noi niște aiuriți.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Ce fac?
Amestec picăturile de rouă,
cu iubirea ascunsă
în căușul palmelor mele!
Deasupra aștern trandafiri
veștezi si petale rupte
semn că iubirea a murit!
Apoi îmi schimb veșmintele negre
ca totul să pară, Ok..
Doar inima tresare plângând...
Nu o las... e prea inocentă,
pentru o lume perversă si nesigură...
Destul!... adun picăturile de
rouă cu iubirea rece,
în căușul palmelor si totul
este gheată!
Așa devin insensibilă...
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 martie - ZIUA PLANIFICĂRII VACANȚELOR SOLITARE - GREU...
Eu planuri fac, dar nu prea ține:
Se prinde soața și apoi,
Nu doar că vine ea cu mine,
O ia pe mamă-sa cu noi!
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polei (lui Petru Ioan Gârda)
Pe drumuri gheață, e prăpăd
Și pomii parcă-s dați cu lac:
Acum pe Gârda vreau să-l văd
Cum urcă vesel în copac!*
(Valabil și:
Cum se coboară din copac!)
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea și macii
Hai să lăsăm iubirea în pace!
Un porumbel cu inima albă
Nu mai privi la noapte stelele!
Ochii lor sunt o salbă
Puțin adevăr și prea multă lumină
Uneori și vântul se tot asmute la lupi
Crucea urcă pe cer
Rugăciuni se ridică din ger
Și vine o zi la ferestre cu maci
Precum toaca-n iubire începe să plângă
Și tainică apa ascunde cuvinte,
Săpându-ți culorile iernii
Când macii sunt domni peste ceruri.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buburuza colorată (poezie pentru copii)
Buburuza colorată, rămasă îngândurată
Sus spre soare s-a suit, și la soare s-a-ncălzit.
Acum încearcă să zboare: își întinde aripioare,
Uite... o, că a zburat: lucru foarte minunat.
Buburuza colorată, zboară și este distrată:
Se înalță către soare, fluturând, din aripioare.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă n-aș fi crescut...
Dacă n-aș fi crescut
aș fi rămas acea copilă
veselă și zburdalnică
în ochii căreia râdea
toată bucuria copilăriei
aș fi alergat încă
la fel de neobosită
pe toate coclaurile
și prin podgoriile dragi
aș fi admirat și acum macii
ce creșteau de nebuni
care înroșeau tot câmpul
și obrajii mei de copil zvăpaiat
ce nu stătea o clipă locului
ce departe-mi pare
drumul spre acea fetiță
de parca iarba a crescut
atât de deasă
între mine și ea
și nu pot răzbate
din spatele casei
Milcovul mă strigă
cu nostalgie ca atunci
când alergam desculță prin prundiș
chiar dacă mă mai răneam
rănile parcă nu erau
la fel de dureroase
ca acum
eram mai curajoasă
decât băieții
și nu plângeam
acum când mă privesc
în oglinda copilăriei
mă văd cu alți ochi
ce departe e lumea aceea
când oamenii se iubeau unii pe alții
parcă și iarba era mai verde
sub tălpile mele mereu goale
cerul era și el mai albastru
mai curat
iar apa băută din căușul palmelor
atât de pură
încât mă puteam oglindi în ea
ca-ntr-o oglindă fermecată
oamenii parcă nu alergau ca astăzi
atât de debusolați
în toate părțile
doar copiii alergau atunci
prin copilăria mea
ca-ntr-un joc de-a prinselea
azi când privesc în jur
oamenii aleargă continuu
nu se mai opresc
nu își vorbesc
și nu mai zâmbesc...
din trecut mă strigă ea
fetița care dacă n-ar fi crescut
astăzi eu n-aș fi fost mamă
o privesc atent și văd cum
îmi face cu mâna
șoptindu-mi să n-o uit...
și ca să n-o uit
am închis-o într-o cămăruță
a sufletului meu
deși știu că
din când în când
mai iese de-acolo
să alerge prin copilăria ei
trag perdeaua timpului
și zâmbesc melancolic
la peisajul unde doi copii
se joacă fericiți în iarbă
conștiința mea mereu trează
mă scutură de mânecă
(dacă n-ai fi crescut...)
... și din ochi mi se preling
picături de ploaie...
poezie de Alina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macii
Ardeau ca niște facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Își înălțau râzând zglobii
obrazul roșu dintre spini.
I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi brațele de floare
învăpăiată și plăpândă.
Și m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur și pustiu
în urma mea.
Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toți macii mei s-au scuturat
ca niște lacrimi pe parchet.
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.