Tu, iubește-mă, ca pe-un ultim amănunt!
Eu nu mă cunosc, iubite, nici nu știu de unde vin-
Poate, m-ai cioplit în frunza sau achena de pelin,
Ori, m-ai adunat din vise, înspre zori, pe-un val pribeag,
Să nu-ți fie solitară noaptea și să-ți țin de drag.
Poate, m-ai găsit pe buze când de sete fremătai
Și m-ai așezat în floarea de salcâm din luna mai.
Sau m-ai întâlnit în lanul de secară, printre maci,
Ori, în gustul căpșunincii, ce zâmbea printre araci.
Sau pădure-n vârf de munte, ți-am crescut, când ți-era cald,
Când te-ai scufundat în valuri, printre valuri ți-am fost fald,
Să-ți îmbrac singurătatea și la mal să te aduc
Și-n tăcerea de sirenă să te-agăț, să te seduc.
Poate că ți-am fost amurgul amăgindu-te candid,
Când reginele de noapte cupele și le deschid,
Sau zoreaua dimineții ce te-a smuls dintr-un coșmar,
Ori o gențiană-albastră pe-o cărare de hoinar.
Numai tu mă știi pe-afară și-năuntru, pe de rost-
Fără tine-s o morgană, doar în tine, adăpost
Mai găsesc, să-mi prind de umeri, aripă de albatros,
Ca să zbor deasupra lumii și să nu mă uit în jos.
Eu nu mă cunosc, iubite, și nu știu dacă mai sunt-
Tu, iubește-mă ''cu teamă'', ca pe-un ultim amănunt!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.