Reflecţii albastre

aspiraţii se dilată pe sfera albastră
gânduri cristalizate le transpun poeme
zori prietenoşi pătrund pe fereastră
la radio se-anunţă minunată vreme.

mi-am aţintit privirea spre zbor
corpul vibrează ca struna de vioară
aş vrea să am şi eu aripi de condor
să plutesc pe ceruri din zori până-n seară.

mă bucur de avânturi de libertate
pot să-mi imaginez farmecul vieţii
sentimente se desfată în seninătate
cuprind şi noaptea albastre reflecţii.

anotimpuri mă seduc prin vastă claritate
poeţii visători ştiu să-mi ofere lecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri paradisiace

seva vieţii mele creşte în lumină
obsesii, viziuni vânează fericirea
iubirea absolută se scurge-n albumină
senina ca cerul, cum este privirea.

o lume de extazuri de avânturi supreme
se înrădăcinează din fragedă pruncie
pulsaţiile vieţii cu clarităţi boeme
desfată inima îi dau trăinicie.

gânduri se rătăcesc prin lumea largă
timpul le conduce pe drumul către vis
armonii de suflet învaţă să culeagă,
libertate este sub cerul larg deschis.

spre împliniri de vrajă secundele aleargă
oriunde-arunc privirea mă simt în Paradis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe târzii

uneori m-aş vrea un vesel arlechin
să scot din buzunare zâmbitoare figurine
să nu simt că tristeaţea produce şi chin
în joben să port magia pentru mâine.

de când mă ştiu melancolia mă conduce
prin locuri bizare între lumini şi umbre
libertatea cuvântului doar mirări îmi aduce
n-am să transpun poeme cu eşecuri sumbre.

în lumina reflectoarelor să mai zâmbesc
alături de poeţii visurilor calde
gânduri plumburii în raze să topesc
o ploaie de iubire tâmplele să-mi scalde.

spre apogeul vieţii neliniştită păşesc
mă aşteaptă universul cu vise- smaralde.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş uita

Vreau să te uit şi să mă uit
Aş vrea să dorm fără să ştiu
Aş vrea ca cerul plumburiu
Să-l spargă soarele topit

Aş vrea ca luna strălucind
Să se ascundă după nori
Să fie negrul până-n zori
Cu întunericul tăcând

Să dorm aş vrea şi să nu dorm
Să-mi fii în gând, să-mi fii în vis
Să nu-mi mai fii de nepermis
Să pot să-ţi spun ceva în somn

Să pot să-ţi spun ceva verbal
Să pot să-ţi dau un câmp de flori
Albastre, roşii, mii culori
Dar să nu-ţi par a fi banal

Vreau să te uit şi să mă uit
În noaptea mea să mă cufund
Să nu mai ştiu cât de profund
Îmi eşti în gândul chinuit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri albastre

doruri, speranţe, amintiri plăcute
fac din toamna mea magie de scris
înfloresc pe buze zâmbete tăcute
în braţele luminii mă simt în Paradis.

în oceanul de vise mă scufund adânc
trăiesc ca un miracol dragostea mea
din farmec în farmec fericită m-arunc
în drumul meu mă însoţeşte o stea.

reflectez în lumină la minunile vieţii
anotimpuri se succed cu claritate
smulg din rădăcina sufletului scaieţii
nutrind la armonia printre nestemate.

gânduri albastre de la marginea ceţii
se-avântă în spaţii spre eternitate.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Ca un condor mă înalţ spre ceruri,
să ajung la tine fiică şi la Dumnezeu...
flautul mă urcă pe sunetul lui
ce vibrează-n suflet, stins de durere
şi iar zbor şi iar zbor, acolo sus să mângâie norii,
alintând Lumina eternei vieţi,
fluturând bătăile clopotelor
în sunetul flautului ce mă face să zbor,
cu inima-mi de condor şi cu al meu suflet,
e zborul muzicii izvorâtă din flautul sufletului divin,
e zborul condorului şi al sufletului meu plin de durere
ca să ajung la tine, înger al Luminii.
Aripile au vrut să-mi smulgă furtunile,
eu, fiind condorul fermecat, mi-am luat zborul,
pe ritm de muzică celestă,
să-mi vindec aripa-mi lovită,
mi-am luat zborul şi vântul m-a vindecat,
Soarele m-a iubit, norii mi-au fost aşternut
stelele surorii în noapţile-mi reci,
Luna m-a privit şi mi-a trimis o floare să o sărut în noapte.
În zori eşti Lumina
care străluceşte în braţele Soarelui
şi cu ale vostre braţe mă îmbrăţişaţi în zborul meu de condor,
mă alintaţi, mă ridicaţi şi mă aruncaţi
printre licuricii ce zboară-n vis,
alături de eternitatea timpului
ce se plimbă-n aşternutul sufletului,
ca pe o cărare care îi aparţine.
Zorile apar şi eu încă mai sunt pe Pământ,
dar sufletul se ţine de mână cu cerul!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire albastră

iubirea pluteşte în aer iubire respir
şi visele au înfrunzit cu frunze albastre
de fericire plutesc pe aripi de zefir
şi captez din raze clipele măiastre.

secunde euforice aleargă prin mine
frumuseţea naturii mă înduioşează
doar ea poate să schimbe lumea în bine
doar ea îmi poate ţine raţiunea trează.

am crescut ca pomul în braţe cereşti
anii trec în grabă toţi ca unul
credinţa sporeşte cu gânduri îngereşti
cu romantismul meu bucur Tribunul.

fericiri albastre mă ning din lumină
energii solare curg în adrenalină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să plângă în zori lăcrămioare...

Cu lacrimi am plâns pe mormânt,
Cu boabe de rouă la soare
Şi-apoi am sădit în pământ,
Să plângă în zori... lăcrămioare...

Eu ştiu cât de mult m-ai iubit
Şi poate am dat cu măsură,
Apusul cu noi s-a grăbit...
Mi-am pus peste suflet armură!

Şi viaţa-mi s-a scurs printre valuri
Cu pierderi dar şi cu-mpliniri...
Au vrut să mă înece talazuri
Mi-au pus doar triteţe-n priviri!...

O ancoră mi-a-ntins Cel de Sus
Corabia de ea să-mi agăţ,
E Ana,... dar parcă ţi-am spus,
E darul din Cer făr' de preţ!

În inimă-mi cântă-o vioară
Şi simt uneori că mă-nalţ
De n-ar năvăli ca la moară
Gânduri... să macin în valţ!

Mă-ntreb de-or mai fi lăcrămioare
Să-mi plângă şi mie în zori
Când sufletul meu va fi boare
Să-l suie deasupra de nori!....

poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul la tine

Şi dacă nu-mi vii, primăvară
Cu soare cald la primii zori
Te tot aştept prin curtea de la ţară
Cum mai aştept şi berze şi cocori.

De-mi eşti o prizonieră de război
Şi multe nu vor fi cum au mai fost
Te mai aştept pe valea de la noi
Să ne mai scoţi din fadul adăpost.

Şi dacă nu-mi apari pe zare
Cu oi şi miei pe luncă pe răzor
Mai am speranţă şi răbdare
Şi-ţi scriu poeme noi de dor.

Şi dacă-n jocul unor iele
Încă nu-mi cazi din ceruri sparte
Te mai aştept prin stihurile mele
Să-mi vii de-acolo de departe...

Si dacă iarba verde de acasă
Din rădăcini n-a înverzit
Te mai aştept să-mi fii mireasă
Din zori şi până-n asfinţit.

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni lucide

gânduri albastre, violete, maro
le propulsez spre cer semn că exist
le împart în lume în formă angro
culori să nuanţeze spiritul altruist.

maeştrii de cuvinte farmecă viitorul
porniri pasionale iubiri alimentează
în scenarii de viaţă eu sunt autorul
o lume virtuală mă emancipează.

vorbesc cu poeţii câte-n lună şi stele
poeme cu picioare aleargă prin lume
prind aripi de zbor sentimentele mele
mi-au adus faimă mi-au creat un nume.

clipele golaşe se îmbracă în sunet
animându-mi ecoul rănit de un tunet.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt nocturn

luna îmbrăcată-n chimono de mătase
veghează lumea mea până în zori de zi
e noapte-mi aştept visul în orele rămase
din insomnia mea se nasc iar poezii

trec orele grăbite prin acele de ceas
pe strune de vioară vibrează o romanţă
o lumină magică face-n mine popas
lăsându-mă uimită plină de speranţă

ştiu că existenţa nu-i floare la ureche
ea implică trudă freamăt şi sudoare
trece prin transformare cu dorinţă veche
cerul să-l cucerească- infinită splendoare

sunt ca un satelit captez gânduri lucide
lumea mea se umple cu principii solide

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare albastră

sunt o conştiinţă împăcată cu vaste reflecţii
asupra existenţei cu voaluri de mistere
elanul demiurgic cu nesfârşitele proiecţii
a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere.

duhul sfânt îmi pare geniul pur al vieţii
se pogoare în suflet la albastră chemare
atunci când se destramă tenebrele nopţii
şi iubitorul soare răsare iar din mare.

prin credinţă sacră îmi izbăvesc destinul
cu iubiri boeme mut muntele din loc
la cina cea de taină savurez festinul
Isus mântuitorul a pus în mine foc.

să ard întunecimea tot răul tot veninul
sufletul să-mi rămână structură de proroc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolero

ascult intens Ravel- sublim bolero
fericiri dansante vibrează sub piele
în cruciada vieţii "voglio vincero"
sorbind setoasă lumina de la stele.

trăiesc emoţii intense, măreţe
simt că zbor cu aripi măiastre
poezia timpului are acurateţe
cu chipul spălat de izvoare albastre.

cerul îşi descarcă tolba cu poveţe
acum ştiu ce să fac cu menirea mea
nu port mască şi cu naturaleţe
voi răspândi prin versuri dragostea.

îngerii mă inspiră cu aleasă fineţe
la colierul vieţii să montez o stea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broderie poetică

fire de mătase timpul meu toarce
îmbrăcat în raze şi fine petale
din călătorie visul se întoarce
însoţit de stele vestit de vestale.

am primit înţelepciune de la sfinţi
vibrează în suflet ca o melodie
topeşte cu raze zăpezile din minţi
şi face din tristeţe frumoasă parodie.

prind aripi de zbor sentimentele mele
poeme cu picioare aleargă prin cord
vorbesc cu poeţii câte-n lună şi stele
nestemate de lumină vieţii îi acord.

brodez beatitudini cu iubirea adâncă
tăcerea cenuşie am închis-o în stâncă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele timpului

am strâns înţelepciune- infinită avere
cuvintele mi-au fost mângâiere, alean
şi o credinţă mare care mi-a dat putere
să pătrund în lumină an după an.

consoane şi vocale se scurg din condei
mirabile compuneri pe coală plutesc
drumuri albastre lărgite de idei
mă poartă la cerul divin părintesc.

mi-am însemnat destinul cu poeme
că un curcubeu boltă în zenit
tezaur de culori că un aspect de vreme
care îmbogăţeşte timpul la infinit.

aştept universul la el să mă cheme
ploi de lumină mereu m-au primenit

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Drăgaicelor

Noaptea Sânzienelor,
Între cer şi pământ...
Iubite de Lună şi vânt,
Plutesc peste plaiuri...
Alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc...
... din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese...
Din roua de seară...
Cunune-mpletite.
Soarele şi Luna... de-or purta cununa...
Fi-vor numai Una
Apoi..., în pădurea bătrână...
Zâne la fântână
Aşează pe ape,
Iubiri arzătoare, din raze de floare.
În noaptea minunată...
Se-arată atunci... odată...
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat...
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Şi zânele-i ţeasă
Din lumina-aleasă.
La rădăcina lui te-aştept,
Zburător purtat de vise.
În miez de noapte un sărut,
Pe buze îţi voi pune.
În braţe să mă ţii...
În ochii-ţi să mă pierd...
... până-n zori de zi...
Şi zâne să ne cânte,
Pe aripi să ne poarte,
De mână să ne ţinem,
Iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată.

folclor românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zori când mă trezesc...

În zori de zi când mă trezesc
Şi un nou răsărit se-arată
Îţi caut faţa Părinte ceresc
Îţi închin viaţa mea toată.

Te rog să-mi dai Tu noi puteri
O nouă zi îmi stă în Faţă
Şi aş vrea şi astăzi ca şi ieri
Să ocroteşti a mea viaţă.

Nu ştiu de astăzi voi avea,
Un cer senin şi plin de soare,
Ori vânt şi ploaie, vreme rea,
Dar Tu cunoşti a mea cărare.

Din cerul'nalt privirea Ta
Paşii să mi-i vegheze,
Iar mâinile-mi neobosite
Ca pentru Tine să lucreze.

Şi lasă Tu ca această zi
Să fie o zi binecuvântată,
Prin tot ce fac şi tot ce sunt
Să-ţi fie adusă lauda toată.

poezie de Viorica Graf
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flux de armonii

iubirea umple golul gândurilor mele
ca o erupţie vulcanică vertiginoasă
este mânia când nu ajung la stele
să respir lumina sacră savuroasă.

corpul vibrează ca o coardă de liră
ascunse melodii să scot la suprafaţă
în actul creativ tâmplele transpiră
infinite doruri transpuse-n prefaţă.

un flux de armonii nutresc de la viaţă
avânturi tumultuoase propulsez spre cer
nu e nici o taină timpul mă învaţă
să trăiesc frumos, să iubesc, să sper.

ies mereu la lumină din negură şi ceaţă
cu aspiraţii mari din sufletul prosper.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare târzie

marea vorbeşte sub zbor de pescăruşi
corăbieri se-avântă pe întinderi albastre
de lumini stelare ochii sunt pătrunşi
ne cheamă universul cu avânturi măiastre.

hai cu mine amice să visam frumos
splendorile vieţii filigranate-n aur
valul fericirii e dulce şi spumos
timpul creaţiei poartă cunună de laur.

fii şi tu amice remarcabil faur
poţi din cuvinte să ctitoreşti un templu
cu boltă de stele noi să-i fim tezaur
farmecul nopţii cu tine să-l contemplu.

trec de răspântii mă-ndrept spre ideal
printre zeci de miraje mă păstrez pe val.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări mirabile

cresc în anvergură fericitele memorii
cuprind cerul şi pământul din creaţia divină
am pătruns temeinicia nesfârşitelor istorii
din spiritualitate mari comori o să-mi parvină.

mă închin la Dumnezeu mă închin şi la natură
din credinţa minunată fac un turn de veghe
urmăresc cu romantismul fără de măsură
ritmul vieţii cu povaţa cea sfântă străveche.

inspiraţii în lumină i-am cerut lui Dumnezeu
azi mă simt înconjurată de miracolul din raze
dincolo de nori si ploaie s-a născut un curcubeu
policrome sentimente stau mirabil peste fraze.

voi sfârşi între poeme dar voi renaşte mereu
ca un zeu între cuvinte neatinse de emfaze.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de vară

soarele aşterne o poveste de vară
se strecoară adânc în sufletul meu
un cântec magic pe strune de vioară
răsună pe ceruri îl fredonez şi eu.

prin slove de aur timpul trece grabnic
poeţi seceră lanuri de gânduri pe ogoare
mi-s dragi cuvintele cu sensul paşnic
sunt purtate de vânt din floare în floare.

mi-s dragi slovele ce devin bucurii
să vibreze în piept tandre, cordiale
în flux de credinţă cu tente azurii
ca să estompeze momente abisale.

nu vreau să ştiu nicicum de nebune furii
să-mi răvăşească visul din sfere astrale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!