Femeia-anotimp

călătoream
am întâlnit femeia-ploaie
din anotimpul ploilor de maci
născuse un întreg univers
prin candoarea-i din vis

pentru el era femeia-infinit
sacrificiul ei era o primăvara roz
al misterului de nepovestit
o iubire a florilor lui de cireş

apoi am găsit femeia-mamă
ce cu blândeţe dezmierda
râul viu ce-i izvora din trup
şi aripi de cer ea dăruia
măiastrei sale păsări

la final de timp
am găsit bunica cu păru-i nins
şi vocea-i blândă
ea încheia frumos
povestea femeii-anotimp
şi o cânta nemărginirii...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea ploii

copila buimacă alerga prin cerul cu stele,
avea ochii roşii
de limbile focului ce pârjoliseră o lume -
lumea ei albastră,
râul curgea cu perle şi lacrimi;
pasărea roşie-şi uitase zborul -
copacii respirau cenuşă,
oamenii tăiau oxigenul
în felii infinit de subţiri
pentru următoarea existenţă -

la capătul iluziei dinspre miazănoapte
a găsit drumul ploii şi s-a întors acasă
sfâşiată de lupii ceţurilor din nord,
asculta melancolică reflecţia oglinzii
ce-i povestea cu vorbe cărunte
şi epitete-n riduri
despre liniştea absolutului
născut din moarte
şi despre noi
umbrele fiinţelor ce-am fost...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbi de dragon

pasărea a fost dată afară din cer
pe motiv de incompatibilitate
de-atunci cântă
o sole mio

primăvara a deschis din nou
porţile edenului
mierlele grădinii rătăcind prin lumile roşii
construiesc cuibul cu aştri
sunt bolnave de risipa dragostei
şi nasc pui fără aripi
izolaţi în colivie
de limbile acelui dragon

la capătul lumii
un bărbat iubeşte o femeie
eu iubesc o stea
mierlele au tăcut pentru eternitate
şi pământul respiră a moarte

dincolo de timp
fluturii polenizează
cenuşa florilor
pentru următorul răsărit

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi, Cioran, Ionesco, Eliade. Creatoare păsări călătoare. Şi-au găsit, la timp, locul potrivit şi anotimpul.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireş aş fi

Sufletul meu e vinovat
Că n-a iubit cât a uitat
Şi-a mers mai mult decât a stat
Şi ce-a găsit n-a căutat.

Sufletul meu de n-ar mai fi
Când anotimpul mi-ar veni
Cu trupul tot aş înflori
Cireş aş fi de n-aş iubi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalcada iubirii înspre moarte

e iarnă!
nu vreau să te iubesc, deşi te iubesc...
şi pictez banchetul târziu al sorţii.
este doar vina ta.
totul este incolor şi totul îmi lipseşte
şi tu vrei să anulezi totul...
în melancolii, în albastrul strugurilor,
în mine şi-n timpul amintirilor.

am recreat anotimpul iubirii.
tu, plictisit, îmi şopteşti că nu mai e timp...
pentru un vis, un foc, o pasiune,
o magie ori pentru dragoste!
şi totuşi, într-o dimineaţă, am renăscut -
o viţă de vie sălbatică!
am răsărit dintr-o realitate
ori dintr-o stea şi-am răsturnat
pe drumul şerpuit al feminităţii, lumea.

în această călătorie ancestrală
am învăţat, timid,
că răstimpul tuturor oamenilor
a fost creat doar pentru iubire
sau pentru moarte!

şi-atunci iubim neviaţa
ori poate nemoartea orologiului
şi jelim
după o ultimă dragoste infernală...

şi-ntr-un târziu, strig cerului -
dă-mi, te rog, de la tine şi dintr-o iluzie -
iubirea ultimului arhistratig!

e noapte!
râul meu curge spre nord,
iar lebăda construieşte
doua morminte din aripi albe...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul renaşterii

anotimpul renaşterii crează perspective
fiecare celulă se înnoieşte în trup
în suflet se petrec reacţii afective
mă agăţ de iubire de tristeţe mă rup.

bucuriile zilei sunt daruri emotive
în lumea fascinantă un loc frumos ocup
anotimpul renaşterii crează perspective
fiecare celulă se înnoieşte în trup.

raze mângâietoare-s zămisliri evolutive
preced extazul cu o foame de lup
rotunjesc prezentul cu stări creative
e freamăt în mine dulce ca în stup.

anotimpul renaşterii crează perspective
fiecare celulă se înnoieşte în trup.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 105

Nu, dragostea nu-mi e idolatrie,
Cel ce mi-e drag nu-i idol nicidecum,
La fel mi-e cântecul şi-i dat să fie
Doar unuia-nchinat, oricând, oricum!
Iubirea-i blândă azi şi mâine-i blândă
Mereu statornică-i lumina ei,
De-aceea versul cântecul şi-l cântă
Şi pune, doar pe-un singur gând, temei.
Frumos, blândeţe, adevăr – rezumă,
Frumos, blândeţe, adevăr, spun tot.
Cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă,
Cu altele să le mai schimb nu pot.
Frumos, blândeţe, adevăr, răzleţe,
Un singur loc să-l umple or să-nveţe.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea ţie dau bice ploilor şi te implor

azi sunt cuminte dau bice ploilor ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braţ cămaşa
eşti trup din trupul nordului nefericit
iar seceta ţi-o stinge de un timp
doar vinul şi apoi cârciumăreasa

dau bice ploilor ce dintr-un bici ar vrea să muşte
poate din carnea ploilor mustind de dor
iar eu sunt biciul care zvântă toată răceala rea din tine
şi sângele ce curge din nou din iad înspre obor

dau totuşi bice (ploilor ) ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braţ cămaşa

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea risipită

Unde este dragoste, acolo sunt eu
S-a sfârşit prea devreme vara târzie din maci
Se închid cărările şi volburile apei
Prin mâna mea trec păsări şi uneori copaci,
Ce singuri stau de veghe
Doar cerul e senin.
Zâmbeşte aurora a poartă către toamna
Mirosul de gutui te poartă în două glastre
Ce miros a iubire în amintirea ploilor cu nuferii cei albi
S-a prins să ningă iară pe caldarâmuri
Plopii se scutură spre a naşte visuri
Poveştile sfârşitului de primăvară, dezbrăcată de aripi
Dăm sărutul galben de aur când zâmbeşte
Şi pune în atmosfera ghiocul şi tipsia
Şi verdele şi albul şi păsări, ciripind îmbătate cu mine
Cu must din trei izvoare când treci prin trecători
Eu oi fi murit de atâta plâns în zare.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hatsumomo: De ce, Sayuri?... Uite ce am găsit. Ţi-ai ascuns sentimentele atâta timp. Sacrificiul pe care orice gheişă trebuie să îl facă!

replică din filmul artistic Memoriile unei gheişe, scenariu de Robin Swicord, după Arthur Golden
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctor Benjamin Salt: Când vei fi găsit lucrul de care un om se teme cel mai mult, vei fi găsit cheia nebuniei sale.

replică din filmul artistic Eliza Graves, scenariu de Joseph Gangemi, după Edgar Allan Poe (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă să fii un «om frumos»? Un om frumos a cunoscut greutăţile, suferinţa, înfrângerea, pierderea şi a trecut prin aceste momente cu ochii în lacrimi şi cu sufletul îndurerat, însă a găsit în interiorul lui curajul şi puterea să meargă mai departe. Un om frumos a învăţat lecţiile pe care viaţa i le-a dat şi nu a lăsat ca greutăţile să-i înnegrească mintea şi sufletul. Trecerea prin toate momentele neprielnice l-au făcut să aducă la lumină, din interiorul lui, cele mai minunate atribute umane: sensibilitate, blândeţe, înţelegerea existenţei în toate formele ei care-l face să privească viaţa cu compasiune şi cu o preocupare plină de iubire. Oamenii frumoşi nu apar pur şi simplu... ei devin frumoşi pentru că permit vieţii să-i şlefuiască în diamante care reflectă Lumina.

Ursula Yvonne Sandner în Iubire, relaţii şi viaţă. Reflecţii
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără final - partea a II-a

Şi s-a stins apoi moşneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' şi,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiţă abandonată
Crescută de-aceşti bătrâni, fără mamă, fără tată...

Mai târziu şi-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o şi-a dorit-o pentru viitor prezentă.
Şi-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''

Trecuse prin şcoala vieţii şi acum era studentă.
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Şi-a pornit aşa într-o doară într-o bună dimineaţă
Să-şi caute rădăcina într-un sat pierdut în ceaţă...

Cu emoţie şi teamă a bătut uşor la uşă
Fata cu ochii albaştri şi cu faţa de păpuşă...
I-a deschis atunci bunica şi-a-mbrăţişat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată.

Printre lacrimi şi suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvăşită şi-a îmbrăţişat nepoata
N-ar fi vrut ca ea să ştie că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-şi ia grijile pe umăr,

Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Şi-o privea cu remuşcare şi cu drag pe biata faţă...
Parcă ar fi vrut să-ntoarcă înapoi timpul şi viaţa
Să-şi aducă-napoi fiul la fetiţa lui, la,, soaţa''.

Era însă aşa târziu şi o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaştri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult să zică....

Şi-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar ştia acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
În sfârşit ştie răspunsul la dramatica-ntrebare
L-a găsit printre morminte.... şi-a aprins o lumânare...

Este clar o eroină din romanul vieţii sale
C-un parcurs întortocheat şi.... puţin noroc în cale....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria iubirii

pierdusem ultimul tren al amurgului
ce era colorat în iluzii deşarte
l-ai ancorat în gara anotimpului tău
iar eu strigam!
eşti fântâna ce ninge fulgii infernului
ce mă vor spânzura cu o pâclă noroioasă
de zorii propriului anotimp

între timp
peronul era un furnicar de trăiri
se auzea prin portavocea vieţii
o pianină
cu sunete lungi şi buiestre
ce-mi atingeau cu tandreţe timpanul sângelui

degeaba!
era târziu şi era iarnă
copilul din tine uitase jocul
odată cu pierderea memoriei iubirii
dincolo de anotimpul verdelui...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger bălai

(Mariei-Izabella)

Eram atât de copilă
o copilă singură rătăcită prin lume
iubită a vânturilor cu flori
din miazăzi
și a furtunilor cu lăcuste
din miazănoapte

am vrut să cresc
să fiu cea mai mare umbră
să îmbătrânesc
să-mi crească aripi cu riduri
m-am rugat mult
Lui i s-a făcut milă
de copila răpusă de un val
și i-a dăruit un înger bălai
într-un zece cireșar
să-i fie candelă
să-i fie far
lumină prin noaptea vieții

mi te-a dăruit pe tine copilă
și de-atunci îmbătrânesc frumos
în fiecare floare
în fiecare răsărit
în fiecare toamnă...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torţa cu cărbuni

Mi-am găsit torţa cu cărbuni
Dosită în sărutul tău nesecat,
Hrana cuvintelor tămăduitoare
Iubirilor intrării în păcat.

Mi-am găsit torţa cu cărbuni
În arderea prelinsă-n gemănare,
Unindu-ne în cercul de iubire
Cu centrul pironit în soare.

Mi-am găsit torţa sufletului
În curcubeul tău de-arcade,
Acoperind cu pietre preţioase,
Jarul iubirii care în noi arde.

Ardem împreună şi-i frumos,
Clipa se transformată-n veşnicie,
Diamante suntem noi, cărbunii,
Statorniciţi cu torţa-n poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vânt de dor

Azi m-a purtat pe aripi de iubire
Înspre nisipul mării.
Cu mers mărunt, cu chipul trist
Cu capul aplecat, privind în gol...
O scoică am găsit.
Adusă pe nisip de-un val învolburat
N'ăuntrul ei era o perlă
Diversă de toate cele!
Un roşu aprins... culoarea iubirii.
Mi-ascund nerăbdarea sub voalul candorii.
Dar sunt fericit că te-am găsit,
Comoară nestemată a fericirii!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Înainte merge fata,
După ea vine bunica.
-Hai bunico! Hai că-i gata.
Uite-ajungem acuşica.

-Ehei! Nu mai sunt eu zdravănă.
Vai de picioarele mele!
Viaţa firu-şi deapănă
Şi mă îndoaie de şele.

Bunica stă şi socoteşte
Anii ce i-a adunat.
Vede cum îmbătrâneşte,
Apoi, în casă au intrat.

La gura sobei înşiră-acum,
Poveşti cu zâne frumoase.
În vatră, lemne se fac scrum,
Afară-i iarnă peste case..

Pe focul care abia mocneşte,
Bunica lemne mai aruncă,
Apoi poala-şi pregăteşte
Unde nepoata se culcă.

Bunica duios îi cântă,
Zăpada cade-n troiene,
Fata aţipind ascultă,
Moşul vine pe la gene.

În mintea mea o văd mereu
Cu ochii obosiţi de viaţă.
O văd veghind la capul meu
Când mă sculam în dimineaţă.

Îmi punea mâna pe frunte
Să vadă dacă sunt bine.
M-alinta cu vorbe multe
Şi-mi zicea: Scoală copile!

Mă ridica uşor din pat,
Pe frunte mă săruta,
Eu mă duceam la spălat
În timp ce ea îmi cânta.

.......................

În sobă nu mai este jar,
Dar tot mai e cald în odaie.
Bunica mi-a lăsat în dar
Căldura ei de mamaie.

În vatră flăcări dansează
Un dans al zânelor, frumos.
În jocul lor, fata visează
Că-l vede pe Făt Frumos.

poezie de Dumitru Delcă (2 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Viorella

Eu, trandafir,
Tu viorea,
Frumoase flori În casa ta...
Tu udĂ-le În fiecare dimineaţă,
Ca dragostea lor să-nflorească!
Şi ai să vezi cum fluturi coloraţi
Pe cerul privirii tale vor zbura.
Cu visele pe aripi vor purta
În iarna, primăvara din grădina ta...
Iar sub fereastră curcubeu şi cânt de păsări,
Vei avea mereu,
Deja prin numele predestinat,
Frumoasă Viorella - Regina florilor,
Tu, înger de lumină
Din blând anonimat...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Too much... maci

un mac... doi maci... trei maci...
un câmp de maci...
prea frumos în natură,
prea mult în poezie...
de atâţia maci, văd roşu
şi nu mai raţionez,
că tot sunt Taur!

când "lălăim" macii,
ei se răzbună,
se demonetizează,
se depreciază,
se devitalizează,
se ofilesc,
fiind
şi-aşa foarte fragili...

piere magia...
tot ce e mult strică
sau... se strică, nu?

dar când, pe lângă maci sângerii,
adăugăm în verdele ierbii
sau al grâului
câteva albăstrele,
câteva margarete
şi o mare IUBIRE...
se naşte ceva sublim,
numit şi simţit
POEZIE...

mac... mac... mac...
un mac... doi maci... trei maci...
prea mulţi maci!
ce de maci!!!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!