Cavalcada iubirii înspre moarte
e iarnă!
nu vreau să te iubesc, deși te iubesc...
și pictez banchetul târziu al sorții.
este doar vina ta.
totul este incolor și totul îmi lipsește
și tu vrei să anulezi totul...
în melancolii, în albastrul strugurilor,
în mine și-n timpul amintirilor.
am recreat anotimpul iubirii.
tu, plictisit, îmi șoptești că nu mai e timp...
pentru un vis, un foc, o pasiune,
o magie ori pentru dragoste!
și totuși, într-o dimineață, am renăscut -
o viță de vie sălbatică!
am răsărit dintr-o realitate
ori dintr-o stea și-am răsturnat
pe drumul șerpuit al feminității, lumea.
în această călătorie ancestrală
am învățat, timid,
că răstimpul tuturor oamenilor
a fost creat doar pentru iubire
sau pentru moarte!
și-atunci iubim neviața
ori poate nemoartea orologiului
și jelim
după o ultimă dragoste infernală...
și-ntr-un târziu, strig cerului -
dă-mi, te rog, de la tine și dintr-o iluzie -
iubirea ultimului arhistratig!
e noapte!
râul meu curge spre nord,
iar lebăda construiește
doua morminte din aripi albe...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicole Sere. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.