Femeia-anotimp
călătoream
am întâlnit femeia-ploaie
din anotimpul ploilor de maci
născuse un întreg univers
prin candoarea-i din vis
pentru el era femeia-infinit
sacrificiul ei era o primăvara roz
al misterului de nepovestit
o iubire a florilor lui de cireș
apoi am găsit femeia-mamă
ce cu blândețe dezmierda
râul viu ce-i izvora din trup
și aripi de cer ea dăruia
măiastrei sale păsări
la final de timp
am găsit bunica cu păru-i nins
și vocea-i blândă
ea încheia frumos
povestea femeii-anotimp
și o cânta nemărginirii...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.