Esenţialul

Să nu cădem în amănunte
şi să uităm esenţialul,
din râu în râu,
din munte-n munte,
cum valul
face trup cu malul,
în Ziua Sfântă,
Ziua – Punte,
acasă s-a întors Ardealul.
A fost atunci o ţară-ntreagă
a fost o ţară ca o roată,
Românii şi acum se roagă
s-o vadă aşa
încă o dată,
şi plâng în harta lor beteagă
copiii mei,
băiat şi fată,
şi jurăminte noi se leagă.
Luăm de la Râmeţi putere
şi ultima cuminecare
fiinţei noastre spre a-i cere
să ştie bine ce o doare,
ca să venim la Înviere,
să fie gata fiecare,
cu buze-amare să mai spere
Trăiască România Mare!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam: Fetei cu părul de foc

Fată dragă, fată dragă,
Ai uimit o ţară-ntreagă
Cu al tău gest necugetat,
Ai făcut mare păcat.
Ce-o fi fost în sufleţelul tău
Ştie numai Bunul Dumnezeu
De ţi-a fost bine sau rău.
Ai lăsat în urmă un sufleţel
Nu ţi-a fost milă de el?!
Doi părinţi fără putere
Şi pe noi muţi de durere.
Dumnezeu să te primească,
Îngerii să te-ocrotească,
Şi să-ţi cânte la ureche
Cântece fără pereche,
Aşa cu şi tu ai cântat
Şi dureri ne-ai alinat,
Cât pe lume-ai existat.

poezie de Mariana Simionescu (15 iulie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iancu la Ţebea

Ce veşti mai aveţi voi români despre Iancu
Să spună ce ştiu toţi acei care ştiu,
Ce veşti să avem, suntem oastea lui Iancu
La Ţebea, la Ţebea, eroul e viu.

Eroul ne cheamă, ne cheamă la Ţebea
Al nostru frumos, pătimit crăişor,
Aici ne rugăm pentru Iancu, la Ţebea,
Roş, galben, albastru – altar tricolor.

Popor românesc, nu uita niciodată
Că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi,
La tine acasă cât faci ochii roată
De dragul eroilor veşnic să arzi.

La Ţebea foşnesc româneşte gorunii
Şi-ntreg calendarul se-aude pe drum
Şi clopote fierb untdelemnul furtunii
La Ţebea, la Ţebea, la Ţebea acum.

Şi nu e român omul care în viaţă
O dată măcar, într-un ceas minunat,
Pe sine privindu-se parcă în faţă
Lui Iancu Avram nu i s-a închinat.

Tu, Iancule sfânt, ne-ai purtat idealul
La Ţebea venim, fiii tăi te cinstesc,
Lui Iancu-nchinare, trăiască Ardealul,
Trăiască întregul popor românesc.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Întâi Decembrie

Încununează-te cu flori, frumoasă ţară,
Şi-nveşmântează-te în mândrul tricolor,
Astăzi e ziua ta, cu marşuri şi fanfară,
Şi-a celor ce te-au apărat cu pieptul lor.

E ziua sfântă a binecuvântării tale,
Când buciumul doineşte-n faţa stânii,
Iar la Oituz, la monument, în vale,
Descoperiţi, îngenunchează toţi românii.

E ziua ta, e zi de sărbătoare-n care,
Bunici cu răni spun pruncilor poveşti,
Despre eroi ce au căzut spre înălţare,
Despre morminte ce plâng la Mărăşeşti.

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România Pitorească

România-i ţara noastră
A celor, ce sunt Români
Şi în veci va fi a voastră
Dragii noşti', Dacoromâni.

Astăzi, este ziua ta
Slavă ţie! ţară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să ştie o lumea întreagă.

Eşti ţara cea mai bogată
De aceea eşti râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.

O ţară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, ţara mea de dor
Arată-ne, că eşti,, unionistă,,
Să fim cu toţi românii, un singur popor.

Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată ţară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.

Parveniţi făr' de origini
Aciuaţi, pe-aici vremelnic
Hrăpereţi far'de ruşine
Ne-au furat în mod sistemic.

Ţara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai staţi duşmani la pândă!

Bate vântul de unire
Dinspre Bucureşti spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toţi românii, acum cerut.

Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniţi şi patrioţi
Din cele două ţări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poţi.

Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideţi acum! Să ne urmăm acest traseu.

Români!, prin noi acelaşi sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniţi, putem rămâne veşnici.

Din Chişinău şi Bucureşti
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te uneşti
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.

Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să ştii că toţi românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.

La mulţi ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din împrejurările de azi, România trebuie să iasă întreagă şi mare! România nu poate fi întreagă fără Ardeal; România nu poate fi mare fără jertfă!
Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa. Ardealul e scânteia care aprinde energia, e mutilarea care striga răzbunare, e făţărnicia care cheamă pedeapsa, e sugrumarea care cere libertatea! Ardealul e românismul în restrişte, e întărirea care depărtează vrăjmaşul, e viaţa care cheamă viaţa!
Ne trebuie Ardealul! Nu putem fără el! Vom şti să-l luăm şi, mai ales, să-l merităm!

Nicolae Titulescu în Inima României – discurs din 1915
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua învierii credinţei

Semaforizaţi labirintul
Şi cereţi un ghid pentru toţi,
Să ştie copilul şi prinţul,
Că încă e viu printre morţi.
Aduceţi mirosuri mai fine
Şi lanţuri în multe culori,
Ca lumea să spere că-i bine
In viaţa răpusă sub nori.
Luaţi doar nuiele de paie
Cu spicul şi bobul mărunt,
Să facem buchete-n copaie,
Craciunul să zburde prin gând.
Acum, la-nvierea cerută
Şi orbul şi numele mort,
Zâmbeşte, petrece şi uită,
Ca visul deasupra de tort.
Azi, sfânta-nviere ne leagă,
Cu chinga-i de veacuri trăite
Şi nimeni nu şti-va s-aleagă,
O cale făr' de jurăminte.

poezie de Liviu Reti (25 decembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua morţilor

Am fost, măicuţă, la mormânt,
ţi-am povestit de-adâncul dor al meu,
tu nu-mi răspunzi şi taci mereu,
iar vorbele-mi se-mprăştie în vânt.

Ai fost o tânără voioasă,
şi-atât de bună pentru noi,
acum stai singură sub ploi,
şi nu poţi să mai vi acasă.

Şi noi, încet, îmbătrânim,
curând o să venim la tine,
şi-o să ne fie tare bine,
că n-o să ne mai despărţim.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de străini suntem!

Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna îşi recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colţ în care îngeri se roagă pentru noi.

Şi nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Eşti numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape să te strâng.

Şi nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduieşti prin mine ca o boare
Şi îmi arăţi din cum am fost, cât de strini suntem.

Încă aud cum pescăruşii plâng în mine
Şi se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune şi ziua care vine
Îmi spui şi tu plecând cu valul ce în larg se sparge.

Cât de străini suntem în noaptea care vine
Şi nu vedem covorul de lacrimi aşternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Şi pierderea de care atâta m-am temut.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnaval

Cea mai mare surpriză
cel mai mare şoc,
nebunia serii,
punctul culminant
al balului nostru mascat
în care
nimeni
n-a mai cunoscut pe nimemi
a fost acela în care
cineva
a avut ideea genială
să apărem cu toţii
cu feţele noastre reale

A trebuit să ne mascăm
din nou
ca să ne mai putem
recunoaşte
şi să ne dăm
bună ziua.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua sfântă de Crăciun

Azi tot creştinul este-n sărbătoare
Copiii s-au întors de la colind
E ziua Sfântă de Crăciun, zi mare,
Când candele în ţintirim se-aprind.

Şi arde focul de cu seară-n plite
Şi fierb sarmalele şi caltaboşii
În somn colindătorii au visele plăcute
În zori când se adună, dându-şi bineţe moşii!

Şi este ţintirimu-n sărbătoare
Un orăşel feeric luminat
E ziua Sfântă de Crăciun, zi mare,
De tămâiat femeile-au gătat.

Se-împart apoi bucatele gustoase
Ce-au fiert pe plite de cu seară
Femeile sunt astăzi mai frumoase
În danţul fulgilor de-afară.

În case arde focul şi e bine
Flămânzi, fac ochi colindătorii,
Rostesc sfioşi o rugăciune
Şi-nfulecă apoi cu foamea morii...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul de la Torda

Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridică,
Şi întreabă de ce ţara a rămas aşa de mică
Şi Câmpia Tordei triste îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei-Tale!"

Nu mai acuzaţi străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează ţara cu guverne provizorii,
Eu atât aş vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuşi, unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?

Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuşi, unde-au fost ai noştri, şi atunci, şi-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân' la gâtul voievodului de ţară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?

Capul lui Mihai Viteazul ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc şi mă mai mânii:
Totuşi, unde-au fost românii? Totuşi, unde sunt românii?

poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul de la Turda

Capul lui Mihai Viteazu' la Turda se ridică,
Şi întreabă de ce Ţara a rămas aşa de mică
Şi Câmpia Turdei tristă îi răspunde lui cu jale:
"Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale!"

Nu mai acuzaţi străinii că ne taie domnitorii,
Că intimidează Ţara cu guverne provizorii
Eu atât aş vrea să aflu, arătându-ne obrazul:
Totuşi unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul?

Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta,
Totuşi unde-au fost ai noştri, şi atunci, şi-n vremea asta?
Cum se-ajunge pân' la gâtul Voievodului de Ţară,
Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?

Capul lui Mihai Viteazu ne-a lăsat numai cu trupul,
Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul,
Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc şi mă mai mânii
Totuşi unde-au fost, românii? Totuşi, unde sunt românii?

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste şi blestem

Ia-ţi Ardealul în spinare
ţară dragă şi ne du
muntele unde ne doare
însă cel mai tare tu

Ţară dragă nu te du
nicăieri nu-i ca acasă
doar acolo-i sufletul
de care în iad ne pasă

Nicăieri nu-i ca acasă
muntele unde ne doare
neamului de noi îi pasă
ia-ţi Ardealul în spinare

Ţară dragă nu te du
unde-a dus iapa mutu

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune către pădure

Pădurea mea, primeşte-mă la tine,

Ca pe-un sicriu ce vrea să intre iar

În fostul trunchi al fostului stejar,

În hohotul bolnavelor ruine.

Am plăgi pe trup ascunse, neascunse,

Se vede ca pe orice trunchi de lemn,

Cu claritate fiecare semn

Pe unde-au scos din mine nervi şi frunze.

Sunt căutat de sute de topoare

Şi a venit poruncă să mă frâng,

Şi nu am voie nici măcar să plâng

Această aşchiere ce mă doare.

Dar, dac-am fost vioara ta cea mare,

Pădurea mea, ascunde-mă adânc.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Parascheva...

*SFÂNTĂ Parascheva te iubim
EŞTI sfântă cu-adevărat
TU ne vezi cum te cinstim:
CUVIOASĂ la-Mpărat

*FIICĂ SFÂNTĂ ADORMITĂ
*AMINTIREA-ŢI E FRUMOASĂ
*NICIODATĂ ASFINŢITĂ:
*TATĂL Viu la tine-n Casă

CERESC suflet iertător
TE-A pus Domnu-mpărăteasă
IUBIT suflet în Popor:
*ACUM eşti cea mai frumoasă

TE-A iubit Domnul Hristos
IERTAT suflet, mântuit
*CU sufletul tău milos:
IUBIREA ai împlinit

L-AI SLUJIT pe Împărat
*UN Isus - în Tată
SUFLET, Duhul Sfânt ţe-a dat:
CURAT - fără pată

*VIE eşti în veci Amin
EŞTI cu trupul înviată
TU n-ai lacrimă, nici Chin:
FIICĂ sfântă Mângâiată

SFÂNTĂ fiică te iubim
*ISUS Domnul Te-a-nviat
TE-A-NVIAT să îţi venim:
*OAMENII - trec la-nchinat

M-I te-nchină şi sărută
TE roagă tămăduire
CUVÂNTĂ boala-i durută:
*AUR, ai în dăruire

MINUNAT este Hristos
*SFÂNTĂ-i eşti acum
EŞTI ŞI-n ceruri, eşti şi jos:
CUVIOASĂ - pusă-n Drum

*AI o ţară minunată
IUBIRE-N Moldova
ROMÂNIA îţi arată:
*PE rime şi Slova

MELEAGUL tu l-ai ales
SFÂNT a devenit
ACASĂ, singur-ai purces:
*AI visu-mplinit

DORIT este al tău Trup
CĂLĂTORIA, a luat sfârşit
*RĂMÂI regina noastră-n stup:
SFÂNTĂ-N infinit

ŢARA TA, e-n lumea toată
*AMINTIRE CA SĂ-ŢI DĂM
*SFÂNTĂ eşti, şi căutată:
NU TE mai... în veci, uităm

VOM avea grijă de tine
UITA omul dacă moare
*CU TINE ne simţim bine:
NOI, STĂM cu Isus la Soare

*HRISTOS DOMNUL ZACE-N TINE
*EL MOARTE NU ARE
*VIE, FACI LA OAMENI BINE:
*AI MOAŞTELE-N DARE.

poezie de Paul Preda Păvălache (14 octombrie 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduiala este că tot ce a fost, este şi va fi până la sfârşitul vremii e inclus în Tora, de la primul până la ultimul cuvânt. Şi nu doar într-un sens general, ci cu amănunte despre fiecare neam şi despre fiecare fiinţă omenească în parte şi amănunte la amănunte despre tot ce i s-a întâmplat din ziua naşterii sale până la săvârşirea sa din viaţă.

citat din Elijah ben Solomon Zalman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem optimist

Chiar de când se varsă zorii,
Toată ziua, peste tot,
Plâng, în cor, conducătorii,
Că îi doare rău în cot.

Plânsu-i fără de hotare,
Lacrimile-s peste tot,
Plânge şeful cel mai mare,
Că îl doare rău în cot.

Cu destin profund aparte
Şi vizibili doar la vot,
Noi, românii, stăm de-oparte,
Nu ne doare nici în cot!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere de recurs

În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului şi absolut stăpân.

Noi dacă pe aici ne mai târâm,
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.

Nu vom putea trăi cu frica-n sân,
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veşnic România Mare,
Ce numai sieşi îşi va fi stăpân.

Îl cheamă, după ţara care-l doare,
Ion Antonescu, Mareşal Român.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani Românie!

La mulţi ani române!
Răsună într-un glas,
Prin văi şi pe coline,
Românii pas cu pas,
Îţi cântă Românie,
În al aniversării ceas.
E ziua ta, o, Mare Românie
Şi azi ne adunăm.
C-avem inimile pline,
Românie, să-ţi urăm,
Să fii o ţară sfântă,
Să ne cuprinzi cu dor,
Să nu te laşi înfrântă,
De vezi copiii tăi cum mor.
Şi vrem să-ţi spunem Românie,
Că azi noi te iertăm,
Să nu îţi uiţi copiii,
Prin lacrimi, te rugăm.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 decembrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio

Se află litere şi farduri
Şi nişte munţi sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Şi nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Şi-apoi scufundă-te şi du-te
În orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.

De ce să-ţi spun la revedere
N-aş mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-şi cere
Că te-am pierdut definitiv.
Şi de la mine până la tine
Cuvântul însuşi va-ngheţa
Nici să te strig nu ştiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Când te-am văzut ultima oară
Ştiai şi tu, plângeai şi tu
Şi-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.

Eu ţi-aş mai spune amănunte
Destinul de-aş putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Şi eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!