De dragoste şi blestem

Ia-ţi Ardealul în spinare
ţară dragă şi ne du
muntele unde ne doare
însă cel mai tare tu

Ţară dragă nu te du
nicăieri nu-i ca acasă
doar acolo-i sufletul
de care în iad ne pasă

Nicăieri nu-i ca acasă
muntele unde ne doare
neamului de noi îi pasă
ia-ţi Ardealul în spinare

Ţară dragă nu te du
unde-a dus iapa mutu

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

România e acasă!

Sunt român pribeag în lume,
N-am cui plânge, n-am cui spune,
Când m-apucă dor de casă,
Căci stăinului nu-i pasă.

Sunt român în orice ţară,
Unde viaţa nu-i uşoară;
Însă nu uit niciodată
Că am mamă, că am tată,

Că am ţara-ngândurată,
Ce-aşteaptă ca mama-n poartă...
Şi că rădăcini profunde,
Sunt "acasă". Astfel unde?

Sunt român şi-n piept îmi bate,
Cât aş fi eu de departe;
Inimă română, bună,
Dar primit de la străbună.

Patrie să nu ai teamă
Dacă opt nevoi mă cheamă
Prin străini, şi că vorbesc
Graiul lor... tot te iubesc!

Sunt român cu dor de ţară,
Care scurmă să mă doară...
Lumea largă-i generoasă,
România e acasă!

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Românie

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Ajuns-ai o ruină, căci prea puţini muncesc...
Vai, sunt atâţia oameni cu mintea-nceţoşată
Ce dorm ca nişte balegi pe plaiul strămoşesc

Tot aşteptând să vină de-afară o salvare
Sau poate chiar din ceruri un dar dumnezeiesc.
Tu, Românie dragă, din ţară-nfloritoare,
Ajuns-ai o ruină, nimic nu-i nefiresc.

Tu, Românie dragă, cu plaiuri carpatine,
Ajuns-ai vai de tine, atâţia lenevesc
Şi vor ca toată lumea s-o ducă foarte bine,
Dar ei nu fac nimica, doar fură sau cerşesc.

La noi se fură-ntruna, pe faţă, pe la spate;
Pe cei ce-s prinşi, din milă, tot hoţii i-au iertat
Sau proştii ce le-acordă prin vot imunitate,
Lăsându-i să mai fure, c-aşa le-a fost lor dat.

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Ajuns-ai de ruşine, vezi?, alţii ne privesc...
Din toată Europa, noi suntem neagra pată
Adesea confundată cu neamul ţigănesc.

Tu, Românie dragă, tu, ţară minunată,
Erai cândva grânar, erai un Eminescu,
Acuma vei rămâne pe veci prostituată
Căci te-au vândut doi peşti ce se termină-n "escu".

La noi se fură-ntruna, pe faţă, pe la spate,
Iar cei care nu fură, se văicăresc pe Net;
Tu, Românie dragă, prea plină de păcate,
La ce mai ai nevoie de încă un poet?

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Ţară

Românie, ţară dragă, plai de cântec şi visare,
Am plecat în lumea largă, te-am lăsat în urmă tare,
Am căutat o viaţă nouă şi o pâine îndulcită,
Dar mă simt ca rupt în două, ca o casă părăsită,

Românie, ţară mamă, leagănul prunciei mele,
Glasul tău-napoi mă cheamă şi-mi deşteaptă doruri grele,
Pare pâinea alb-pufoasă şi grânarul de poveste,
Dar o pâine ca acasă nicăieri nu se găseşte.

Dragă, scumpă Românie, oridecâte ori zefirul,
Peste gândul meu adie, eu te văd sorbind potirul...
E paharul suferinţei, jugul pus de stăpânire,
Dar sub flamura credinţei, tu răspunzi doar cu iubire.

Dragă Românie mare, mulţi au vrut să te sugrume,
Dar eşti încă în picioare, te mândreşti cu al tău nume,
Ai dat Cezarului partea, lui Dumnezeu ascultare,
Ai urmat ce spune Cartea, căci vrei binecuvântare.

Românie, ţară dragă, mulţi ar vrea să te dezbine,
Dar te-ncrede-n proorocie: "Dumnezeu este cu tine!"
Ştii că cel ce este Veşnic, ce promite-nfăptuieşte,
Ţi-e Îndrumător şi Sfetnic, Domnul încă te iubeşte.

Românie, ţară mamă, mult ai suferit sub daltă,
Pruncii tăi din zări te cheamă, inimile lor tresaltă.
Mi-amintesc mirosul reavăn de ţărână, văd şi plugul,
Însă laţul strânge tare, pe grumaz apasă jugul,

Ne dorim o libertate dar nu una pământească,
În Cristos vrem unitate, Duhul Sfânt să propăşească,
Chiar de-s lupte de partide, care, cine e mai mare,
Doamne, fă-Ţi Împărăţia sfântă şi biruitoare!

Să ne bizuim pe Tine, nu pe cai şi nici pe care,
Nici pe om ci doar pe Domnul, ce cu mâna-I cratoare,
A făcut natiuni, popoare, stăpâniri... Să înţelegem,
Că nimic nu-i la-ntâmplare, ce am semănat, culegem!

Dragă, scumpă Românie, viaţa nu pare prea dreaptă,
Mi-e dor de copilărie, de-a măicuţei mele şoaptă,
M-aş întoarce cu grăbire să trăiesc în a mea ţară,
Dar e-atâta răzvrătire, pâinea e tot mai amară.

Rana-mi temperează vrerea, tremurândă mi-e şi clipa,
Vindecă şi ia-mi durerea, mă acoperă cu-aripa
Duhului de Viaţă nouă, dă-ne pace, bucurie
Şi în totul şi în toate, voia Ta Doamne, să fie!

Să admir în primăvară codrul, să privesc copacii,
Să ascult întâia oară cucul, mierla, pitpalacii,
Să respir aer de munte, să miros flori de câmpie
Şi-n sunet de harpă sfântă să-Ţi dau slavă numai Ţie.

poezie de Lucica Boltasu (16 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fran: Dragă, ei nu-i pasă dacă toată lumea o iubeşte. Nu-i pasă decât dacă tu o iubeşti.

replică din filmul serial Dădaca
Adăugat de Alexandra Bleoancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă ţară

Într-o ţară oarecare, trăia un bătrân deştept
Şi tot în ţara aceia şi un vultur înţelept.
Nimeni nu ştia de vultur când şi de unde-a venit,
Era veşnic precum timpul, fără-nceput ori sfârşit.
Bătrânul merse-ntr-o seară la vultur spre-al cerceta:
- Vulture batrân ca timpul, aş vrea să te rog ceva
Ştiu că eşti preaînţelpt. Doar tu mă poţi ajuta.
Aş vrea să găsesc ţara cea mai fumoasă oriunde s-o afla
şi-aş străbate lumea-ntreagă doar o clipă-a o vedea.
- Urcă-te pe-a mea spinare - i-a spus vulturul grăbit.
Şi-au zburat, zburat prin lume unde nici n-ai fi gândit.
Din zbor-lin vedea batrânul locuri ce păreau din vis.
- Te opreşte! striga tare- acesta-i locul precis!
- Nu-i acesta locul pentru care de acasă am plecat,
Pân-acolo-i cale lungă, mai avem mult de zburat.

După multe luni de zile au ajuns pe-o stâncă goală.
- Coboară batrâne, iată te-am adus în a mea ţară.
Asta-i cea mai furmoasă ţară din câte-am văzut
Caci aici, pe-această stâncă, într-o vară m-am născut.

poezie de Dorina Stoica din Izvorul îndpărtat (decembrie 2011)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă, că-i nevasta la telefon

(Mă sună foarte des, că-i pasă
De când m-am dus, mai abitir).
Nu, dragă, nu mă-ntorc acasă!
Cum unde sunt? În cimitir!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul, starea mea de spirit

Ardealul, starea mea de spirit
Cu care mă gândesc la ţară,
De parc-aş respira lumină
Şi existenţă milenară.

La orice pas îţi râde-o floare,
Sub orice pas e un mormânt,
Ardealul întregind o roată
Sub care Horia s-a frânt.

Aud un clopot sus pe-o cruce,
Bătând cu limba-n ideal,
Ca-ntr-o Duminică a ţării
Vin la biserică-n Ardeal.

poezie celebră de Marin Sorescu din Poezii alese de cenzură (1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de singurătate - I

De viaţă m-am îndrăgostit mereu,
De ceruri înalte şi senine,
De pământul muncit din greu
ACASĂ, la ŢARĂ, la mine!

Am arat, am semanat, am cules
Vise şi speranţe noi, depline,
Şi cu toată lumea m-am înţeles
ACASĂ, la ŢARĂ, la mine!

Am stat la mese cu cei dragi
Cu sufletele de iubire pline
În dulceaţa florilor din fagi
ACASĂ, la ŢARĂ, la mine!

Cuvintele îmi înfloresc în gură
Credinţa fiind în Sfînta Treime
Să nu gândesc de rău, cu ură,
ACASĂ, la ŢARĂ, la mine!

Respect şi preţuire port la toţi
Mărturisind dorul din destine
Aşteptând astăzi copii şi nepoţi
ACASĂ, la ŢARĂ, la mine!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flozofică

De-acest adevăr îţi pasă,
Să ai minte de apuci:
Nicăieri u-i ca acasă,
Când n-ai unde să te duci...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să baţi pământul în lung şi-n lat,
Nu-i ţară mai frumoasă
Ca ţară în care te-ai născut,
Cu masa şi patul tău de acasă.

Valeria Mahok (30 iulie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melc, melc, codobelc, nu te du la Dunăre...

Doamne, ocroteşte pământenii!

melc melc codobelc
în săptămâna patimilor e plin
râul lacrimilor plâng neîncetat românii
că i-au blestemat păgânii melc melc codobelc
scoate coarne boureşti şi te du la baltă şi bea apă
caldă nu te du la dunăre că apa-i prea tulbure apele
s-au umflat apele au turbat ia-ţi casa-n spinare şi fugi peste
hotare unde cerul îţi dă ploi şi viaţa-i fără nevoi (!?) că
la noi în ţară vieţile-s ca aţa valurile-s ca gheaţa spală
digurile de te-apucă frigurile pomii sunt în floare
apa-i pe ogoare casele cad la pământ parcă-s
suflate de vânt plâng neîncetat românii că
i-au blestemat păgânii melc melc codobelc
ia-ţi casa-n spinare şi fugi peste hotare...
melc melc codobelc.

poezie de Mihai Cucereavii (18 aprilie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

''Dragă Stolo'' (Băsescu), ''dragă Ciolo'' (Iohannis)

Am avut un dragă Stolo,
acum avem dragă Ciolo.
Dragă Stolo a tăiat,
dragă Ciolo-a copiat.
Primim ordin de la ei
să lucrăm doar pe doi lei.
Asta-înseamnă, dragii mei,
că au minte de doi lei.
Vorba-aceea;
Pleacă-ai voştri, vin ai noştri,
noi rămânem tot cu proştii.

pamflet de Dumitru Delcă (8 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târzie lacrimă, iubirea

Am fost copila de la ţară,
Veneau necazuri şi treceau uşor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.

Ne sunt părinţii aproape morţi
De griji şi de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toţi
Şi glasul vântului se ascute.

Ce singur eşti când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru şi e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.

Când l-am văzut din nou pe tata
Îşi ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ţii, copilă, drumul drept.

La crucea lui încerc să mă adun,
Trăiesc în lacrimi amintirea:
Rămân, tăicuţă, mai rămân,
Târzie lacrimă, iubirea.

poezie de Camelia Opriţa din revista Acolada, nr. 2 feb. 2022, Revista lunară de literatură şi artă a USR
Adăugat de Micheline Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târzie lacrimă, iubirea...

Am fost copila de la ţară,
Veneau necazuri şi treceau uşor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.

Ne sunt părinţii aproape morţi
De griji şi de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toţi
Şi glasul vântului se ascute.

Ce singur eşti când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru şi e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.

Când l-am văzut din nou pe tata,
Îşi ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ţii, copilă, drumul drept.

La crucea lui încerc să mă adun,
Trăiesc în lacrimi amintirea:
Rămân, tăicuţă, mai rămân,
Târzie lacrimă, iubirea.

poezie de Camelia Opriţa (11 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinătate

Găseam iubitei mele nume
În multe limbi de pe pământ,
Dar nicăieri în astă lume
Nu-i grai, ca graiul meu de sfânt.

Mi-e dor de codrii, de câmpii,
De ape limpezi, de izvoare,
De cântec scump, de ciocârlii,
De glia noastră roditoare.

Ori unde te-ai afla, nu-i bine
Nimic nu e, ca-n a ta ţară,
Mănânci cu noduri şi o pâine
Simţindu-te ca,, cel de-afară''.

De ce la mine-n ţară nu se vrea
Şi trebuie mereu să plec departe?
De ce aici e viaţa foarte grea
Un drum de fericire ne desparte?

poezie de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătoarei mele

Doamna Ortansa Costânceanu

Dragă Doamnă Învăţătoare
vă sărut pe frunte viaţa
amintirea rău mă doare
cuvântu-i rece ca gheaţa

Vă sărut pe frunte viaţa
gândul vi-l sărut cu drag
de cuvinte-mi arde faţa
doar o umbră stă în prag

Gândul vi-l sărut cu drag
amintirea rău mă doare
depărtarea flutură un steag
dragă Doamnă Învăţătoare

Viaţa mea acum vi-i partea
vă sărut pe frunte moartea

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară fericită este o ţară productivă şi vice-versa. Dragă Românie, mergi la teatru şi creează-ţi cu speranţă o industrie cinematografică, apoi vei deţine forţa să te dezvolţi pe toate planurile. Eu ştiu că poţi.

Michelle Rosenberg
Adăugat de Michelle Rosenberg
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde suntem azi, spre ce ne îndreptăm? Omul se naşte o singură dată, o ţară de mai multe ori. O ţară se naşte prin fiii săi. De nu vom asculta glasul Evangheliei lui Hristos vom rămâne un popor nenăscut şi o ţară care se stinge. În ultimii ani putem vorbi de un popor nenăscut şi o ţară nenăscută. De câte ori a murit această ţară în ultimele trei decenii? Doamne, ne-am rărit. Rogu-te, nu ne mai rări! Doamne, opreşte rărirea neamului nostru românesc! Doamne, nu îngădui ca neamul nostru să naufragieze în istorie.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o margine de gând

Pe o margine de gând,
Nasc fiori în amintire,
Zămisliţi de un cuvânt,
Iar cuvântul e... iubire...

Amintirea glăsuieşte,
De-o făptură minunată,
Şi cu dragoste rosteşte:
Ce frumos a fost odată...

De ce oare ce-i sublim,
Şi cât cosmosu'-nfloreşte,
Se transformă în infim,
Şi-n neant se risipeşte?

Unde e căldura care,
Izvora din dragu-ţi nume,
Briliant ce era, mare,
Cât Pământul... cât o lume...

Toate sunt doar amintire,
Mintea nu vrea să-nţeleagă,
Şi repetă în neştire:
Dragă, dragă, dragă, dragă...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ţi ajung
Anii tăi tineri, făr-de-păcat –
În mine iluzii absurde se zbat.

Iluzii absurde cum că-ntre noi
Bâzâie dragostea ca şi un roi
De-albine de aur, dulce-nţepând,
Despre iubire şi ură-ngânând.

Sentimental – ştiu sigur că nu-s –
Anii de aur mi s-au cam dus
Şi sufletul meu e tot mai sărac –
Şi-s tot mai cinic şi tot mai posac.

Căci deşi trupul mi-e încă bun –
Sufletul meu e doar moş nebun
Vreau să te-ating dar simt că-s impur
Şi rău mă mai doare privirea-ţi de azur.

Puştoaică dragă, cu gura de foc
Sunt plin de tristeţe şi de nenoroc
Tu poţi, eu nu pot deloc să-ţi ofer
Dragostea-aceea ce duce la Cer.

Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ţi ajung
Anii tăi tineri – căci, vai! Anii mei
Trecut-au aiurea, făr-de-temei.

Puştoaică dragă, cu părul bălai,
Cu ochii de azur, ce duc către Rai
Ştiu din privirea-ţi că ne iubim -
Dar eu-s pe calea spre ţintirim.

Ştiu că iubirea nu-i un păcat
Dar sufletul tău – în tandreţe bogat
Şi sufletul meu – moşneagul nebun
Sunt ca şi acul în carul cu fân.

Puştoaică dragă, cu suflet candid
Atâtea iluzii în mine ucid...
La marginea zării croncăne-un corb –
Iubirea e oarbă – eu nu sunt orb.

... Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu regrete pot să te ajung
Aproape, departe – sunt, par anii mei
Ce-n fugă zburat-au făr-de-temei.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!