
Sub semnul lui Brâncuși
Când umbra se lungește în asfințit de soare,
Chipul cioplit în piatră al,, Porții de Sărut''
Cu vraja și sublimul smintiți în sărutare,
Ascultă cum finalul imploră început.
E locul unde piatra sărută timpul mut,
Cuvântul zugrăvește din inefabil fraze,
Iar ochii largi sub pleoapă deschiși în absolut
Își caută lumina în spațiul dintre raze.
L-au dobândit poporul, obârșia și vatra,
Ca binecuvâtare a codrilor prin lut
Și l-au jurat pe cruce la poarta de sărut
Să știe tot românul că-i frate și cu piatra.
O operă a lumii cum nu mai este alta
A scos din piatra sacră nimic și absolut
Trudită-n praful stelei din care s-a născut
Din dragostea ciocanului cu dalta
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Din cuvinte mi-am cioplit vatra
Ce-i lumina, Doamne? Eu nu știu.
Păsări, simboluri, răscruci, trecători
Scriu ca altădată, pe coapsele unei fete ca ploile
Așezând la răscruce busuioc și sângele tău.
Sunt oare somnul sau veghea?
Ce simte piatra vorbind?
La tine strig, pentru tine colind
Din cuvinte mi-am cioplit vatra.
Zgomot și atât
Apa curge. Inima ta și inima pietrei - un izvor
Ajunge o cruce sau cuvântul
În care răstigniți stăm amândoi,
Pentru a doua dreaptă judecată.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre simbolistică
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre inimă
- poezii despre cruce
Piatra Soarelui
Pământul sub el ascunde,
Fel de fel de piatră rară.
Una, după cum se-aude,
Este chiar piatra de moară.
Alta-i de granit, e mare.
Este piatra cea mai tare.
Una-i neagră, alta-i albă,
Se poartă-n formă de salbă.
Alta-i stâncă neclintită,
În ea crucea e cioplită.
Unele sunt scumpe perle,
Le poți purta ca mărgele.
O alta are grad înalt
Și se numește diamant.
Dar cea mai scumpă omului
Este Piatra Soarelui.
De mii de ani o căutăm
Și niciodată n-o aflăm.
Piatra Soarelui, cea rară,
Pentru noi e o comoară.
Cu ea putem ca să vedem
Ce este dincolo de cer.
Dezlegăm orice blestem,
Nimic nu mai e mister.
Cu ea putem descoperi
Enigma Universului.
Iar pe pământ putem grăbi
Prezentul viitorului.
poezie de Dumitru Delcă (2 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre stânci, poezii despre prezent, poezii despre perle, poezii despre negru, poezii despre diamante, poezii despre comori sau poezii despre alb
Apa, focul, piatra
De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l lovești,
Că se aprinde jarul și totul pârjolești.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăsește vadul ei.
Apa stinge focul, macină și piatra,
Focul arde totul, cenușă e vatra.
Fără ele, însă, nu poți să trăiești.
Cu piatra neîncinsă, poți să construiești.
Dacă și apa și focul, poți să le-îmblânzești,
Ți-ai găsit în lume locul. Meriți să trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre foc sau poezii despre cenușă
Apa aduce
Apa aduce piatra
Piatra aduce focul,
calăul depune jurământ
întinde mâna focului.
Apa a adus piatra,
piatra a lăsat în urmă focul,
focul cuprinde palma
unuia dintre noi.
poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre mâini

Piatra filosofală
Eu pot orice, îmi spuse piatra,
Ai început cumva să-mi semeni,
Sfărâm, ucid, clădesc, nici Cleopatra
În măreția-i, nu-mi era asemeni,
Eu pot orice, îmi spuse lutul,
Chiar neștiind de unde am venit,
Moartea mimează începutul,
Șerpii s-așază în poziția infinit,
Eu pot orice, îmi spusei tu
Uitări peste sărut, mort peste viu
Aș vrea să uit, tu antidotul meu la nu,
Eu pot orice, chiar să nu fiu...
Îmi spuse, pot orice, eu piatră seacă,
Eternitatea, necioplită am legat-o
De aripile păsărilor care pleacă...
Și cineva, atunci, a ridicat-o.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre șerpi, poezii despre lut, poezii despre infinit, poezii despre aripi sau poezii despre Cleopatra
Coloana care s-a întins
până la cer nu se sfârșește
deși începe de la pământ
dacă așezi urechea pe lutul
călcat de picioarele care au trecut
pe sub poarta unde se sărută
auzi zvonuri de daltă cioplite
în piatra tăcută la început
vorbește prin linii și forme
de la masa unde infinitul tace
împreună cu toată omenirea
auzim cântecul dălții cum o alintă
pe domnișoara pogany
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre picioare sau poezii despre muzică
Câinele
Când ai un câine sincer, care-ți păzește vatra,
Și un vecin aruncă cu piatra în cățel,
Dulăul se repede să muște-ndată piatra
Și nu pe nătărăul ce-a dat cu piatra-n el.
epigramă de M. Pacuvius din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gabriel Teodorescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre câini, epigrame despre vecini sau epigrame despre sinceritate

Amintirile nu se sinucid
piatra, privită prin semne, îmi spune
pietruită-n drumul vieții, ea-mi cere
pașii să-i număr dinspre început
tâmpla-mi cuprinde durerea
amintirea ochilor tăi plânge
acolo păstrată de timp
nimic nu este ostenit, nici măcar
când eu nu mai exist, dincolo
de-o poartă
văd colțul străzii dărâmat
o urmă de ceață trecea ultima dată
când te-am mai zărit
încăperea se certa cu umbre de colț
cu raze de soare când ochii tăi i-am privit
cornul lunii a fost din început doar iubire
unul acolo unde tu răsăreai
aplecat deasupra lumii soarele mă doare
amintirile scrise pe frunze de toamnă
se întorc de unde au venit
aștept acum pe-o piatră din vârf de munte
din noapte să apari cu-n nou răsărit
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre Soare, poezii despre toamnă, poezii despre plâns sau poezii despre numere
Ai o mie de motive să recunoști că nu te-ai născut înainte și după națiune, ci ești o parte din piatra din care s-au născut păsările și I n f i n i t a t e a lui Brâncuși. Piatra a sfidat furtunile, rămânând pe loc, iar părți din ea au devenit infinit și zbor sub dalta sculptorului. Națiunea înseamnă putere: pământ de care nu poți fugi ca de o iubire eșuată, pământ pe care nu-l poți înstrăina unor visuri de împrumut, că n-ai să te maturizezi niciodată.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre zbor, citate despre națiuni, citate despre visare, citate despre sculptură, citate despre păsări, citate despre naștere, citate despre iubire sau citate despre infinit

Crucea cu lapte
Ca de obicei dimineață am muls piatra
cu care m-am învelit.
Am pus laptele ei într-o cruce
și am plecat prin cimitir
să îl vând.
Am venit acasă cu o furnică.
Piatra răgea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre furnici, poezii despre dimineață sau poezii despre acasă

Trenul de piatră
Când venea nașul
îi arătam o piatră culeasă din tren
el îmi ștampila piatra cu o piatră
culeasă de lângă tren.
Trenul trecea prin piatra
de sub tren...
Urla
cu un urlet de tren
o piatră
în urma trenului...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri
Miracol
Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă,
acum miroși a copil - după două nașteri
care te-au împăcat cu propria-ți naștere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.
Cauți în Tarot semnele unui viitor ce își ține
trecutul în brațe,
ca un sinucigaș ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...
Și întrezărești,
în clipa când lașitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!
poezie de Dinu Flămând din Opera poetică (2007)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre trecut, poezii despre salvare, poezii despre poduri sau poezii despre lașitate
Dumnezeu ne ia in brate si plange
Dumnezeu ne ia in brate si plange
piatra. infipta in piatra, o cruce de lemn.
pe cruce, un om de carne si sange
pe cer, ochiul domnului, semn.
piatra copac om,
mineral vegetal animal,
treime imbratisata dumnezeieste.
inaltime unduire val,
duh al creatiei celeste.
tarie armonie dragoste,
daruri ale fiului pentru fiecare in parte:
piatra copac om,
mineral vegetal animal.
tocire vestejire moarte,
stigmatele dumnezeirii pentru pacate.
incremenire incremanire incremenire,
soarta soarta soarta,
colb colb
nu colb:
intoarcere la vegetal sau mineral
cruce de lemn sau de piatra.
spre cer, colbul inaripat lumina o stinge,
pe cer, ochiul domnului ne iarta pentru toate,
in cer, dumnezeu ne ia in brate si plange
cu lacrimi ce mangaie atom cu atom:
mineral vegetal animal,
piatra copac om.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre religie, poezii despre lemn, poezii despre iubire, poezii despre crucificare sau poezii despre copaci
Sărut...
Sărut palma vântului
Și buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Și pasărea cea măiastră.
Sărut viața, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".
Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.
Sărut mâna ta, măicuță,
Și gurița de frăguță,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.
Sărut tot ce e lumesc
Căci îmi place să iubesc,
Sărut pana și cuvântul
Prin care îmi exprim gândul.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre urări sau poezii despre noapte
Piatra
Ridic această piatră către culmi
Prin chin, prin sângele vărsat
Și prin sudoare
Predestinată viitoarei lumi
Ca un simbol intercalat
În tot ce doare...
Știu, dacă am s-o scap cumva
Și piatra mea
Va fi din nou acolo, undeva
Devale
Voi toți veți afirma că e demult așa
Și stă ca orice piatră
Ocolind o cale...
poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre sânge
Apoi am atins piatra
apoi
am atins piatra smulsă deșertului
și nisipul viitoarelor deșerturi
mi s-a lipit de degete
fire de nisip
și de memorie
în armonie minerală
memorie întoarsă
față în față
piatră deșert
în uitare-memorie
zi și noapte
sub piatra cea roșie
se așterne un strat de praf roșu
piatra se înconjură de viitorul deșert
zi și noapte
sub piatra verde
se așterne un strat de praf verde
piatra se înconjură de viitorul deșert
noapte zi
sub piatra roz
se așterne un strat de praf roz
zi noapte
noapte zi
se așterne viitorul tuturor pietrelor
poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre deșert, citate de Marlena Braester despre deșert, poezii despre roșu, poezii despre nisip, poezii despre verde sau poezii despre degete

Abandonul
Piatra alergătoare a abandonat.
Peste piatra alergătoare a abandonat
încă o piatră alergătoare
peste care îndrăgostitul
abandonat
a ridicat în sus floarea din mână
și a apăsat trăgaciul de "Start".
Toate păsările lumii
speriate
au abandonat stolul.
Toți au abandonat.
Nu se știe încă cine a câștigat!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi sau poezii despre flori

Piatra
Văzură-n clișeu că are
La rinichi o piatră mare
Și, după ce-l operară,
I-o făcură... funerară.
epigramă de Gheorghe Burdușel din Puntea Suspinelor (6 martie 2009)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă mitologică
Apollo, zeul plin de farmec, cu fața blândă și candidă,
S-a-ndrăgostit, ireversibil, fatal, de o cariatidă,
Ce templul îl ținea pe umeri, dar suportând senin povara,
Doar venele-i trădau efortul, ascunse-n piatra de Carrara.
Din flaut el cânta într-una, de dimineața până-n noapte
Și-i mângîia cu mâna trupul cu rotunjimi de mere coapte,
Iar piatra brusc înfiorată de-a sa dovadă de amor,
Chiar rece și nesimțitoare, se revolta-n interior.
Doar noapțile, pe întuneric când luna-i rătăcea pe chip,
Plângea sublima cariatidă cu lacrimi pure de nisip,
Curgând ca o clepsidră vie, pe piatra rece de granit,
Tânjind la o îmbrățișare, la un sărut neprețuit.
Trecură ani și ani de zile, Apollo nu a renunțat,
Îmbrățișând statuia care, îndrăgostită, a cedat
Și a făcut un pas spre dânsul, uitând de toate și de sine,
Spărgându-se fatal în cioburi, iar templul falnic, în ruine.
Morala 1
Chiar dacă pare calmă, rece și cu picioarele pe vatră,
De-o mângâi și îi dai cadouri, nici o femeie nu-i de piatră!
Morala 2
Când dragostea o copleșește, femeia cade în greșeală,
Chiar dacă toată lumea crede, că-i ușă de la catedrală.
Morala 3
Femeia este stâlpul casei, din zori și până-n asfințit,
Dar totu-n jur se prăbușește, de face doar... un pas greșit!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre femei, poezii despre întuneric, poezii despre zile sau poezii despre sculptură
îl dorim
acest sărut atât de mult
ne dorim asta (!?)
este sărutul care sparge zidul
provoacă furtuna din larg
este picamerul care străpunge piatra
muntele care-și caută diamantul ex
tras de mineri din adâncuri
sărutul nostru are magia în el
luna ne mângâie pe creștet fascinată
de unirea buzelor noastre albastre
de pasiune, câtă pasiune hrănește
trandafirul crescut din noi
născut de tine, iubita mea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre trandafiri, poezii despre munți sau poezii despre dorințe