Frumoasa doamnă

Frumoasa doamnă marţiană a pus condurul de argint
Venită tocmai de pe Marte s-admire-al nostru anotimp.

-Eu m-am născut dintr-o fecioară si tatăl meu este Iisus
Am devenit o pământeană, Jules Verne precis că nu v-a spus.

Si Nostradamus a uitat ca să mă amintească-n carte
Doar N. A. S. A. m-a descoperit că sunt venită de departe.

Imi place Terra cu nisipul ce lângă mare e incins
Imi plac si munţii duşi in zare unde zăpezile au nins.

Dar nu-ţeleg de ce la voi sunt graniţe si grăniceri
De ce sunt scuturi si armată, rachete, puşti, ameninţări?

De ce teroarea-i dominantă si nu sunteţi ca nişte fraţi?
Eu vă primesc oricând pe Marte dacă doriţi să evadaţi.

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emigranţii

Am avut azi-noapte vis
Uşa casei am deschis
Fluturi mii în cor mă cheamă
Să le fiu soră sau mama

Mi-au spus că sunt emigranţi
Dintr-o luncă cu mulţi fraţi
Unde sărăcia-i Doamnă
Nu sunt flori, e veşnic toamnă.

I-am primit, dar am greşit
Îndată m-am molipsit
Şi-am plecat cu ei în lume
Căutând zile mai bune.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (calm, absorbit de telescop): E făină, câtă vrei, la prăvălia lu’ alde Beşleagă... Se vede şi cu ochiul liber...
Romică (sare speriat): De la alde Beşleagă? Ferească Dumnezeu! Făina lui e radioactivă. Mi-a spus mie lelea Mărioara. Alde Beşleagă are mălai de contrabandă, adus de unii tocmai de pe Marte...
Baciul (privind prin telescop): De pe Marte, zici? S-ar putea să ai dreptate. Parcă am văzut într-o noapte o navă cosmică, fără număr, venind dinspre Marte, pâş – pâş, cu farurile stinse...
Romică (foarte agitat): Marte, tăicuţă! Să mă trăsnească! Făină de pe Marte... Scrie şi pe saci. Mai bine luăm făină pământeană, de la alde Gârjoabă...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit

Sunt fericit când scriu o poezie
Despre dragoste şi amor.
Sau când ascult o melodie
Despre un suflet plin de dor.

Sunt fericit când citesc o carte,
Despre doi îndrăgostiţi.
Despre un om care a zburat pe Marte
Sau despre nişte regi bine veniţi.

Sunt fericit când admir floarea,
Care înfloreşte la geamul meu
Şi când privesc luceafărul
Care luminează ca un zeu.

Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare
Şi scriu acest vers.
Căci poezia este nemuritoare!
Cum e şi întregul Univers.

poezie de Vladimir Potlog (9 noiembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii nopţii

Aruncă condeiul, sunt lângă tine
Venită prin ploaie pe strada pustie
Aruncă eseul... uşa-ncuiată...
Sunt lângă tine cu haina udată

Veşminte aşează-mi la focul cu jar
Opreşte-ţi o clipă gândul hoinar
Lasă doar ploaia să plângă-n şuvoi
Şi îngerii nopţii să râdă cu noi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa din carte

Cu o talie de viespe
Un izvor de frumuseţe
Am găsit-o într-o carte
Cine-o fi, din care parte?

Cine-a desenat-o oare
Şi i-a pus în ochi culoare?
Eu am pus-o doar în vers
Mi-a placut şi-am înţeles

Timpul ei este trecut
Are nume de-mprumut
Dar precis a existat
Frumoasa; e... adevărat!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta Marte

Pe Marte viaţă trebuie să fie!
Dovadă sunt canalele săpate,
Ce-apar ca nişte şanţuri desfundate,
C-or fi având şi dânşii... Primărie!

epigramă de Stefan Costache Plăcintă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia marţiană (dacă a fost într-adevăr autohtonă) s-a stins de mult, odată cu secătuirea principalelor rezerve de apă şi oxigen. Planeta Marte nu mai poate găzdui viaţă decât în unele zone de pe suprafaţa ei (chiar dacă acestea sunt mai numeroase decât îşi închipuie opinia publică), însă rămâne un corp ceresc apropiat de Terra, pe care (în urma unor transformări masive ale ecosistemului) oamenii ar putea locui în viitor.

Dan Apostol în Urme de paşi în cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

când haina nopţii te-nfăşoară
ascultă cântecul postat...
si-n intunericul de-afară
eu voi pluti ca vis uitat

mă voi apropia de tine
si părul blond o să-l ating
sunt visul nopţii dintr-o vară
si-am revenit in anotimp

uitat eu sunt în valul vremii
ce are drum doar spre ocean
mă-ntorc din largul depărtării
şi-n seara asta-ţi bat în geam

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam să-ţi spun aseară

voiam să-ţi spun aseară că Marte s-a însurat
că oaia care mănîncă floarea a mai făcut nişte oi
că cei mai proşti sunt deştepţii şi că nimeni
nu mai are nevoie de noi

voiam să-ţi spun aseară că mi-am luat de băut
şi-am băut singură numai eu şi pisica
şi nimeni nu s-a-ntrebat de ce s-a-nsurat prostul
acela de Marte şi de ce l-au înţeles înţelepţii

voiam să-ţi spun aseară c-am obţinut un rang
de floare dispărută-n băşica unei oi că i-am
vîndut o sticlă de conţinut lui Marte care-a avut
curaj să schimbe-o duminică-a la carte

pe-o simplă zi de joi dar nu ţi-am spus aseară
c-am fost şi eu la nuntă şi ea era frumoasă
dar nu era a lui se şuşoteau mesenii mai strîmbii
şi mai drepţii c-ar fi numai amanta lui Pluto

sau Mercur şi a ajuns la Marte din greşeală
sau supărare nu ştiu căci ce ţi-am spus aseară
nu are legătură (din aia cauzală) cu ce am vrut să
spun – prostia-i generală şi fără de cusur

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa cum sunt

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot, da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.

poezie celebră de Jacques Prevert din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marte

Marte? Este singura planetă unde doar te sufoci. Dacă îţi ţii respiraţia mult timp, nu vei muri de frig (vara la ecuator). Dacă rezişti ceva mai mult vei avea timp să te bronzezi total, dacă o baie de ultraviolete a fost recomandată de doctor.

definiţie de Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În simpla mea beatitudine

În simpla mea beatitudine
sunt fericit pe deplin,
plutind precum un gaz ilariant,
către lumea lui Marte.

În Marte voi găsii viitorul
stâlpului pilastru pentru care muncesc,
clădindu-l, dintr-un mousoleu plin
de cărţi adevărate, doar cu adevăr!

Divaghez cu velocitate în cyberspaţiu
ca un reper de informare,
ca un simplu ardent de lascivitate,
căutând orice segment al omenirii,
către lumea lui Marte.

poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescăruşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna în prag

Mă trezesc de dimineaţă şi deschid fereastra larg.
Nu mică a fost mirarea... iarna o zăresc în prag.
Dezbrăcată-i, tremurândă, cu ochi mari şi îngheţaţi,
Cu cinci fulgi acoperită şi cu vântul, ca doi fraţi.

Ce să fac cu tine iarnă? Nu te vreau, stau zile-n şir
Lângă soba ce-am įncins-o cu trei ghimpi de trandafir.
Lemnele plutesc pe ape spre apus în asfinţit...
Sunt vândute sau furate din pădurea de la schit.

Astăzi nu primesc pe nimeni, stau în pat, citesc Balzac,
Povestiri despre moravuri, realist şi nu abstract...
Şi apoi, ce-atâta grabă? Timp avem, trei luni de ger
Pleacă iarnă de la mine... lasă-mi Soarele pe cer.

Lasă-mi şi căldura-n suflet, doar aşa pot să trăiesc
Să primesc cum se cuvine darul cel Dumnezeiesc
Prunc născut de o Fecioară, izbăvire să aducă
Într-o lume mincinoasă, fără crez şi fără rugă...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi patimi a căror alegere nu atârnă de om. Ele s-au născut odată cu el şi nu-i este dat să le ocolească. Sunt conduse de o ursită venită de sus, au în ele ceva care te cheamă mereu.

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent de existenţa vieţii pe Venus ori Marte, tu continuă aici, pe Terra, să înveţi carte, să pui bani deoparte, să investeşti timp, energie în variate meşteşuguri, arte: iată obiceiurile cu arome de tarte care te pot duce inimaginabil de departe, dacă deţii ale rugăciunilor paşapoarte!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă

Doamnă, cât de străină vreţi să-mi păreţi, atât
de pur şi inocentă vă simt, cât de străină vreţi
să îmi fiţi, Eu atât de mult vă simt şi mă pierd
doar la gândul că totuşi îmi veţi răspunde în
scris ori verbal într-o zi spre sfârşit de timp ori de Noi!

Doamnă, îmi imaginez regăsirea dintre Doi
oameni pierduţi în timpuri trecute, îmi imaginez
regăsirea pe ultima clipă sau pe un ultim
anotimp ruginiu cu frunze uscate, căzute,
precum suntem şi Noi amândoi, în clipa de faţă!

Doamnă, sunt sigur că ochii dumneavoastră
sunt ca întâia oară, pătrunzători şi la fel de
,, necopţi", mai bine zis, verzi, iar zâmbetul... cu
câteva riduri, cu ceva toamnă venită cu trecerea
timpului, iar vocea, să-mi mai vorbiţi o dată!

Doamnă, să-mi mai vorbiţi o ultimă dată şi
să-mi mai trăiţi o ultimă clipă şi promit că îmi
va fi îndeajuns să iert şi să accept trecerea
timpului în care a lipsit dimineaţa şi toamna,
zilele toate şi toate anotimpurile dintr-o dată!

Doamnă, să nu ştiu acea dată, nu vreau şi nici
să vreau a şti, să nu-mi spuneţi, oricum, sunteţi
tăcută, retrasă, într-un fel ascunsă de lume... de
mine, cine mai ştie de cine, oricum, aşteptarea
mă domină într-un fel de neexplicat şi acum!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Husarul

În al nopţii întuneric
Cu o muzică-n surdină
Îl zăresc şi mă apropii
De un iris în grădină

Iris galben, par de-aramă
O bărbie îngrijită
Tânăr, frumuseţe rară....
Toamna asta-i cam grăbită

Şi rămasă-n loc o clipă
Mi-l imaginez husar
Eu în bluza de dantelă
În salon imperial

- Ce doriţi, distinsă Doamnă?
Ochii lui albaştri-ntreabă
Eu puţin nedumerită
Îl întreb doar cum îl cheamă

Îmi zâmbi atât de simplu
La Chişinău sub un balcon
- Visătoare sunteţi, Doamnă
Al meu nume este Ion.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în România

M-am născut în România,
Ţara unei guri de rai,
Unde Mioriţa-şi plânge
Oful pe-un picior de plai.

M-am născut în România,
Ţara Munţilor Carpaţi,
Cu-ale lor creste semeţe
Şi păduri cu brazi înalţi.

M-am născut în România,
Cu podişuri şi câmpii,
Râuri, Dunăre şi Mare,
Aur şi-alte bogăţii.

M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.

M-am născut în România,
Ţara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.

M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârşitul,
Tot acolo, vreau să mor!

M-am născut în România,
Ţara strămoşilor mei,
Şi vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...

poezie de Nicu Andriţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt calea dintre cer şi mare

Sunt calea dintre cer şi mare
unde gândul graniţe nu are
şi aurora e liberă de fragile suspine.
Sunt răsăritul ce delicat soarele atinge
şi somnoros salută luna ce se stinge.
Sunt asfinţitul din seara răcoroasă
când după un deal lumina moare
şi sunt vocea vântului ce-n inimă caută ascultare
pe frunzele timpului suflând nori uşori, pufoşi şi moi
unde ar putea găsi odihna.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson (veselă): Intrarea în port e liberă... Puteţi intra cu viteză maximă... Ce stânci, doamnă? Cine v-a spus de stânci? Stâncile sunt departe, tocmai în Munţii Stâncoşi! Există un mic prag, dar nu e periculos. Ca să-l treceţi trebuie să intraţi cu viteză mare. Vă repet, nu e nici un pericol!... Cum? E singura dumneavoastră navă militară? Nu contează! Sunteţi cumva în război cu vreo putere maritimă? Nu! (Pauză). Serios? N-aţi purtat niciodată o bătălie navală. Înseamnă că vasul nu vă mai trebuie! Atunci acceleraţi! Fără frică! Înaintaţi pe canalul navigabil! Fără complexe, doamnă! Imaginaţi-vă că e un canal de televiziune! Imaginaţi-vă că navigaţi pe internet...

replică din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!