În pofida timpului

Tu simţi, om bun, că va fi primavară?
Şi din omăt o să ne-alegem cu ţărână,
Ce e atât de fragedă şi-atâta de uşoară-
În palme eu o strâng de dor ce va sa vină.

La usi desferecate va poposi cel drag,
Cu aripi de lumină din sfera sa cerească,
Şi se va face soare, sub fiecare prag,
Iar gâzele ca oamenii or vrea să ne vorbească.

Tu stii, om bun, ce extraordinară- i firea,
Dacă la geam deschis cu cineva concepe
O altă latură a lumii, de unde nici privirea
Nu şi-ar dori să ne despartă, să fim în două cete.

Suntem ca îngerii, oriunde nu am fi-
Fie în iarnă, vară, ori toamnă, primavară,
Tu ştii, om bun, că toate sunt de Sus
Şi, în pofida timpului, se - aude o vioară...

poezie de Lilia Manole (16 februarie 2018)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Bate vânt de primavară peste crengile-nflorite
Le apropie, le separă
Par atât de-ndrăgostite
De caldură, de lumină şi de fructul ce-o s-apară.

Păsări rotitoare-n zare desenează dungi pe cer
Se ridică şi coboară
Stoluri vin şi stoluri pier,
Precum gândul împlinirii care a-ncetat să doară.

Primavară, dulce dragă, primavară parfumată
Împletită şi uşoară
În cosiţele de fată,
Prinse-n flori de violete şi în sunete de vioară,

Ne-ai găsit a câta oară cu ochi plini de bucurie,
Vise împletind cu drag
Melodii şi poezie
Primavară, dulce dragă te voi trece peste prag

Într-o lume a iubirii unde tu poţi să-ţi alungi
Teama de îngheţ în iarnă,
Dorul soarelui în lunci,
Să trăieşti în al meu suflet precum ai trăit atunci,

Când visam că vei veni şi visam că este soare,
Într-o dalbă, blândă zi,
Într-o zi de sărbătoare
Primavară dalbă dragă, când urâtul va pieri!

poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă, pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea curentă a anotimpurilor în sistemul solar: Mercur: nu există aşa ceva; Venus: iarnă; Terra: toamnă; Marte: vară; Jupiter: vară; Saturn: toamnă; Uranus: primavară; Neptun: iarnă.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-vă din lumină

Călătoream dinspre apus spre răsărit
şi am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecţiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieţii săpate,
şi mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviinţaţi
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
şi-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiţi de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit şi am descoperit
ce inutili în inserţiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie
a umanităţii...
Încep să călătoresc
pe unde mă duce lumina mută
din interiorul creierului, identic cu mine:
-Daţi-vă din lumină,
daimonii s-au întors
cu faţa spre soare.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primavară, de ce pleci?!

Vezi?
În pomii din livezi,
Umpli ramurile verzi,
Cu flori albe le-nsăilezi.
Faci
Din împletiri, stângaci,
Cuiburi pentru pitpalaci.
Primavară, de ce taci?!
Speri
Ca-n scurtele şederi,
Să ai timp de repilieri
Şi te lupţi din răsputeri?!
Laşi
Sub urmele-ţi de paşi
Pe unde cutreieraşi,
Iz suav de toporaşi?!
Treci
Pe-ngustele poteci,
Scuturi flori de lilieci.
Primavară, de ce pleci?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Ce-aş vrea?
Să treacă înc-o dată prin visele-mi pustii,
O zi de toamnă caldă, cu frunze ruginii...
Cu azuriu în zâmbet şi soare blând în măr,
Cu plenitudini, ţeluri şi miez de adevăr...!

Ce-aş vrea?
Aş vrea să vină iarăşi septembriele-mi drag,
Cu serpentine-n pantă şi geamantane-n prag,
Cu doruri de luceferi şi înţelepte brume...
Aş vrea o toamnă lungă şi dincolo de lume...!

Aş vrea...
Dar, dincolo de prag, visu-mi e-n serpentine...
Frig e în geamantane şi-n dorul meu de tine...
Nori negri-mi trec prin zâmbet şi ţelu-mi e-n aval...
Ah, unde sunteţi brume, cu spasm autumnal?!

poezie de Iulia Mirancea din Du-mă cu tine la capătul lumii (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Primavară primavară
ai adus cu tine iară.
Flori albastre. Bucurie
câtec joc si veselie
trlul drag al ciocaăliei
glasul verde al câmpiei
murmurul izvorelor
albul lăcimioarlor
cântecul cocoarlor
azi alăturea de ele
asez gangurile mele
pland de stele şi le
darui ţări mele.

poezie de Elena Vasile (august 2008)
Adăugat de maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de iarnă

De azi sunt ţurţuri de lumină
Şi-atâta linişte e-n noi,
Că ne-au rămas copacii goi
Şi vor mai trece ani-lumină,

Când, fluturi albi, şi reci şi moi
Adorm în ne-ntinată tihnă...
De azi sunt ţurţuri de lumină
Şi-atâta linişte e-n noi.

Putreziciunea-i iar de vină...
Nu avem linişte, nici tihnă
Se-adună suflete-n furtuni,
Ca într-o casă de nebuni...
De azi sunt ţurţuri de lumină.

rondel de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă peste toamnă...

au venit norii să-şi scuture nămeaţa,
să-şi scuture albeaţa pe toată dimineaţa,
e iarnă, iarnă, e iarna pe afară
şi este iarăşi frig şi este dor de vară

sunt pomii fără frunze, sunt florile nu sunt
şi bate vântul rece şi rece e pământ
şi undeva sub streşini, stau păsări ce-au rămas,
să-nfrunte gerul iernii, gândind la timpul ars

se scutură din ceruri, stropi albi şi îngheţaţi,
atât de mulţi deodată, atât de dezbrăcaţi.
se-aşează peste locuri, s-ascundă din culori,
culorile de toamnă, din frunze şi noroi

se prinde alb pe zare, pe drumuri şi poteci
şi chiar pe felinare, să lumineze reci,
în bălţile de gheaţă, ferestre pe pământ,
ce se deschid crăpate, calcate sub carâmb

e iarnă, iarnă iarăşi, e iarna care-a fost,
întoarsă din plimbarea, pe unde-a fost cu rost,
întoarsă să răzbune, căldurile de ieri,
din verdele de vară, din toamnă adieri

e timpul într-o joacă, e timp de lunecuş,
copii se strâng grămadă, se strâng la săniuş,
fac oameni de zăpadă, mai mari, mai mici, mai mulţi,
e iarnă peste toamnă, se-ntinde până-n munţi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O toamnă necesară înlăuntrul fiecăruia

Noi am rostit toate acele cuvinte; dar, pentru drumul
pe care vom apuca, cuvintele

nu pot forma un plan. Nu exista altă pregătire, fără de numai
harul divin. Greşelile mele

au stat ascunse. Cineva ar putea numi aşa ceva pregătire!
Am un strop minuscul

de cunoaştere în sufletul meu. Îl las să se dizolve în oceanul tău.
Sunt atât de multe primejdii în el.

Înlăuntrul fiecăruia din noi este o toamnă continuă. Frunzele noastre
cad şi sunt duse de vânt

peste ape. O cioară cu picioare negre croncăne
despre cele trecute. Apoi,

generozitatea ta revine: primăvară, aburi, inteligenţă,
parfum de zambile şi trandafiri,

şi de chiparoşi. Iosif s-a înapoiat! Iar dacă tu nu simţi în
tine prospeţimea lui

Iosif, atunci, fie a lui Iacob! Plângi şi apoi râzi. Nu pretinde că ştii
ceva, dacă nu ţi s-a întâmplat ţie.

Este cu necesitate ca oamenii să moară – atunci Isus respiră din nou.
Foarte puţine plante cresc pe pietre ascuţite.

Fii ţărână. Fii cenuşă, astfel ca florile de câmp să urce
acolo unde te afli. Ai fost

de piatră prea mulţi ani. Încearcă ceva diferit. Cedează.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înveşniceşti privirea

Înveşniceşti privirea
cu cerul tău albastru
şi desenezi sclipirea
minunilor de astru.

E iarăşi primăvară-
coroană fără rege,
când clipa ta solară,
nu are nici o lege.

Şi-n pagină se-aşează
vibraţii de cuvânt,
să simţi a vieţii rază,
pe umezit pământ.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea

Când îmi anunţ trezirea,
E forfotă si spaimă-
În pomi îmi încolţeşte
Din muguri veche faimă.

Ci eu, de câte ori,
La un dejun cu mine,
Din spaimă mi-am creat
Poemul ce m-obţine...

Ci eu ca nimeni alta
De faimă am fugit
Şi într- o primavară
Frumoasă am venit-

Era ceva măreţ,
Să fiu admiratoare,
Şi s-a răsfrânt în suflet,
O zi -
Privighetoare.

Că nici o faimă-n lume
Şi nici o remuşcare
Nu te mai recunoaşte
A fi şi tu valoare.

Şi naltul ciocârliei,
Şi marea pescărită,
Nu se pretează ţie
A fi sau nu urâte.

Ci ele din frumos
Şi din urât fac zestre-
Abia când mă trezesc,
Mă ştiu...
Ceva mai este...

poezie de Lilia Manole (29 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet floare

Sunt suflet floare sau undă de mare,
şi ploaie sau vânt, trecător pe pământ
venit întâmplator cu al meu cânt
sufletul duios să pot să vi-l încânt.

Ce poate fi mai frumos decât o rimă
o privire a sufletului sau o pantonimă
ce ziua vă-nsoţeşte cu a sa glumă?

Ce înfloreşte şi vă vorbeşte, ce suferă
şi iubeşte, simte şi trăieşte cu toată
suflarea de suflet floare pe undă de mare,
zi de primavară, toamnă ori iarnă unde...

fiecare frunză cu a sa culoare pare
o floare.

poezie de Nicola Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copac ciudat

fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebaţi de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolţire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neville: Numele meu este Robert Neville. Sunt un supravieţuitor din New York. Transmit acest mesaj pe toate frecvenţele AM. Voi fi la South Street Seaport, în fiecare zi, la amiază, când soarele este sus pe cer. Dacă mă aude cineva... dacă e cineva acolo... ofer hrană, adăpost, siguranţă. Dacă mă aude cumva cineva... vă rog. Nu sunteţi singuri.

replică din filmul artistic Legendă vie
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul restituirii (fragment)

Când legendele sunt puse pe drumuri truda lor se
cheamă devenire.
Si în zadar bat vorbele pe la porţile oamenilor că tot
nu-şi vor afla adăpostire peste noapte.
Nici purtătorii noroadelor hoinărite pe întinsul lumii
nu vor avea altă soartă.
Nici unde sunt şi nici de unde vin, nu sunt bine ştiuţi.
Cu tot ceea ce ţine de stăruinţa lor în a începe să-şi
asume o altă soartă decât cea dăruită lor din netrebuinţă.
Dragostea scapă vederii ca frigul prin trenţele visului.
Înainte se sapă pe rînd capcane ipotetice.
În urmă pândesc imbolduri flămânde.
Ori unde întorci privirea aceiaşi neîncredere rânjeşte
din colţii trebuinţelor.
Pasul minte poteca pentru a putea să-i afle încrederea.
Urmele lăsate dor.
Închină amurgul o cupă în amitirea zilei trecute.
Bate din palme ideea de mâine.
La răscrucea ostenelii se abat răufăcătorii noii minuni
începute invers.
Numele celor care te urmează sunt ca stelele: răsar în
amintire oriunde sunt respectate.
Spre care schilodire a visului se trec învoielile?
Ce duci tu în cârca poverilor gândite irevocabil?
Dincolo de cotitura nădejdilor, cine dă cu pietre în
cerşetori sufletului?
De ce o face cu atâta îndărădnicie?
Cresc ierburi de câmp în palmele cerşaniei?
Se dau bătute păsările încrederii?
Zboară potrivind din aripi o altă întrebare?
Pândesc apele străvezii ale sufletului în care se
zbenguie neştiutoare dorurile toate?

poezie clasică de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea III - Timpul restituirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe care nu se mai repetă

Ai crede că trăim de două ori
Când din ţărână noi venim
Şi în ţărână suntem călători

Ca mai apoi din altă destinaţie
Să vrem ca într-o meditaţie
O clipă doar să mai trăim, o viaţă

Ajuns acolo sus ai remuşcări
Că timpul l-ai trişat de-atâtea ori
Gândind ca niciodată n-ai să mori

Aş da orice să pot să îndrept
Greşeli fără de vină şi clipe de tandreţe
Să fiu iertat, să pot să iert

Aş vrea să mă întorc în anii de liceu
A ta mare iubire aş vrea să fiu doar eu
Ştiu, nu e uşor, dar sper, nici nu e greu

Sunt clipe care nu se mai repetă
Chiar de-aş trăi o viaţă desuetă
Aş da orice, m-aş şi reîncarna
 
Nu ştiu, poate nu am dreptate
Sunt clipe ce nu pot fi decriptate
Au fost de mult, acuma, sunt deja uitate

Asta e viaţa, curge pe-un culoar,
De vrei să stai ca un perete
Dezamăgit vei fi să ştii că sunt doar
Clipe care nu se mai repetă
 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SINGUR CÂND EŞTI...

Te-ai întrebat, tu, oare
de ce iubirea doare?
Nu cred că ai simţit,
dorul mare, nesfârşit,
departe de cel iubit!
Ştii, tu, cum e sa fii
departe, să-ţi simţi inima
cum plezneşte în coarde,
sperând că mai există
a ta iubire şi nu a rămas
doar o simplă amintire?
Ştii tu cum e, când
trezindu-te în noapte,
să te simţi singur,
printre stele şi şoapte,
şi să-ţi doreşti o altă inimă
lângă tine să bată, nu să stai
de veghe, noapte de noapte?
Singur când eşti
îţi doreşti să scapi
de singurătate, să ai aripi,
să pleci oriunde, doar
să nu mai simţi apăsarea
tristeţii, în nopţile reci,
când cu un suflet drag,
ai vrea să le petreci,
Şi nu cred că ştii
cât este de greu să speri,
să tot speri, azi, mâine, mereu!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un el şi o ea

De ce tu şi eu,
Ne minţim,
Credem că suntem la fel,
Dar suntem o ea şi un el.
Pe ea, fata cu ochi căprui,
Aş vrea să o strig,
Să-i spun pe nume,
Dar "ea" sunt multe-n lume.
Ea, la fel ca şi el,
Nu-i ştie nume,
Ar vrea sa-l cheme,
Dar pe cine? "El" e oriunde.
El şi ea,
Un singur drum.
Ea face un pas,
ar vrea a oprească timpul,
să amâne clipa de bun rămas.
El o priveşte îndelung,
ar vrea să-i vorbească,
să o întoarcă din drum,
dar îî e teamă,
să nu greşească.
Pentru fiecare,
"El" şi "ea" au un singur nume,
Ştiut numai de ei,
Pentru cei ce nu cunosc,
Rămân doar un ea şi un el.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila vară...

Cerul şi ploaia s-au scurs pe pământ
Şi soarele nu mai sărută marea.
Tu eşti departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a aşternut uitarea.

Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit şi tot mai greu
Şi niciun anotimp nu ne mai vrea.

Ţi-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt şi ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineaţa-ntreabă ades de noi.

E-atâta linişte peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor şi-ai nimănui.

poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prag de sărbători

Ce mi-aş dori să fiu acum?
Aş vrea să fiu eu Moş Crăciun;
Să vă pun daruri azi sub brad,
Să fiu colindul vostru drag
Iubirea mea cu voi s-o împart!
Ce mi-aş dori să dăruiesc?
Puţin din anii ce-i doresc
Bolnavi ce după ei tânjesc!
Să şterg tristeţi ce întâlnesc
Şi să le dărui alte vieţi;
Să împart părinţi celor orfani
Şi bucurii la cei sărmani.
Ce-aş mai dori acum să fac?
Să fiu al nopţilor blând mag,
Să vă aşez speranţe-n prag.
În dragoste să vă îmbrac!
Să cern Lumină peste voi
De sărbători!

poezie de Angelina Nădejde (23 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!