Baba Dochia

Toată noaptea au lătrat
Câinii de la jitărie,
De gândeai că-i lupu-n sat.
Ce să fie?
Ce să fie?

Ia, o babă cu cojoc
A mas noaptea, fără foc,
În desiş uscat de soc!

Acum vine pe-ndelete –
Că i-e drumul fără grabă –
Şi drept singură podoabă
Are-n plete
Un scaiete.

Şi de dus, dintr-un ponor,
Poartă fetelor solie,
Că le-aduce mărţişor
Un bănuţ de păpădie!

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-nflorit o păpădie!

Nici o floare:
Numai pete mari, de soare...

Doar din frunza cafenie
Putrezită-n umbra rară,
Iese-un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară.

Se întinde drept spre cer
Pe codiţa lui de gumă.
Dar când vede că nu-i glumă,
Că-i tot brumă
Şi-i tot ger –

Îşi adună pămătuf,
În tecuţa-i vătuită,
Pentru-o zi mai potrivită,
Soarele călduţ, de puf!

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe-o "bună-dimineaţă"

De pe-o "bună dimineaţă"
Cu tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustăţile de aţă.

Alţi gândaci mărunţi şi roşii,
Care-şi poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroşii!

Iar pe-un fir de păpădie
Ce se-nalţă, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuş cu barbă,
În hăinuţa aurie.

Suie, mândru şi grăbit,
Să vestească-n lumea mare:
– Prea cinstită adunare,
Primăvara a sosit!

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima mea poezie, am semnat-o cu trei stele la " Viaţa Românească". Aşa am fost descoperită de dl. Sadoveanu şi dl. Ibrileanu care m-au "botezat" Otilia Cazimir...

citat celebru din Otilia Cazimir (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea s-a schimbat

în bucovina sare soarele din nori
hamlet s-ar sufoca fără ceaţă
cu craniul lui cu tot pe dealul verde

un vânt vine dinspre voroneţ
înălbăstrit după ce-a ros un perete
de mănăstire seculară

pierdută-n toamnă vremea urzeşte
o poezie a fetelor şi în cântec
coboară noaptea în felinare

vremea s-a schimbat în bucovina
acum ninge trist şi fără vorbe
un fum subţire-ţi cere atenţia

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-eşti dragă, Didi"
[Iasi, 16 mai 1937. Doamnei Sandra Cotovu, Strada Traian, nr. 51, Constanţa; Expeditor – Otilia Cazimir, Strada Bucşenescu, nr. 4, Iaşi]

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O păpădie calea păpădiilor

(evadarea din timp)

eu partea aceasta din viaţă nu o cunosc
ea vine dintr-un timp în care omul nu ştia salutul
vestirea se făcea tacit de la suflet la suflet
fără flaşnetă ori bici

nebunule mă auzi
să mi te-alături în delir

auzeam în galop şi-n beznă cum creşte cercul
pata de vin cum să mi se încrusteze cu numele tău în palmă
ca orbul alergam da ca un biet orb
căutam să văd
în care zid să te zidesc
sub care păpădie să-ţi dau drumul

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plouă cu ochi

Cade noaptea azi pe stradă
Şi-aleargă pe trotuar
Toţi din jur ca să o vadă
Scăpărând dintr-un amnar

Cade noaptea şi-n balcon
Lipită doar de pereţi
Şi duce al iernii zvon
Chiar de el să te agăţi

Şi pe stradă noaptea cade
Până aici în Mănăştur
Iar cuvântul tău ne arde
Chiar şi-al lunii chip azi pur

Urcă noaptea pe perete
Chiar pe blocuri urcă acum
Şi pe vânt îl ia de plete
Să n-o bată nicidecum

Nu mai plouă dar cu ochi
Pe afară prin oraş
Doar pe alăturea prin gropi
Mai supin-un copilaş

Ne zâmbesc pe ceruri stele
Când păşim pe bulevarde
Oglindind lumini din ele
Un foc ce inima-ţi arde

Iată Clujul în trăsură
Parcă noaptea l-a furat
Ne mai dă ce se îndură
Înc-un zâmbet ne-a lăsat

poezie de Ioan Daniel Bălan (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas

Zid dărăpănat
Eu m-am întrebat
Astăzi că de ce
Nu s-a spânzurat

Lia, blonda Lie
Noaptea de-o frânghie...
S-ar fi legănat
Ca o pară coaptă

Şi ar fi lătrat
Câinii de pe stradă
S-ar fi adunat
Lumea să o vadă

Şi ar fi strigat
,, Vezi ca să nu cadă".
Aş fi încuiat
Lacătul la poartă

Aş fi pus o scară
Şi aş fi luat-o jos
Ca o pară coaptă
Ca o fată moartă
Şi aş fi culcat-o într-un pat frumos.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas

Zid dărăpănat
Eu m-am întrebat
Astăzi că de ce
Nu s-a spânzurat

Lia, blonda Lie
Noaptea de-o frânghie…
S-ar fi legănat
Ca o pară coaptă

Şi ar fi lătrat
Câinii de pe stradă
S-ar fi adunat
Lumea să o vadă

Şi ar fi strigat
,, Vezi ca să nu cadă”.
Aş fi încuiat
Lacătul la poartă

Aş fi pus o scară
Şi aş fi luat-o jos
Ca o pară coaptă
Ca o fată moartă
Şi aş fi culcat-o într-un pat frumos.

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de mărţişor

Ce-am putea, de Mărţişor,
Să dorim la tinere?
Ziua s-aibă somn uşor.
Noaptea? Ore libere!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din revista "Haz de Necaz", nr. 13 (mai 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silentium nocturn

Taci, să s-audă noaptea care vine!
Taci, să s-audă pasul ei sfios!
De-acum începe-alt glas să cânte-n mine,
De-acuma glasul tău e de prisos.

Tăcere! Numai noaptea să cuvânte!
Ea singură cu glasul ei sonor!
Tu stai şi-ascultă-n pajişte ce vânt e,
Ce vânt însângerat, prevestitor.

Nu te mişca! Să nu cumva să scape
Urechii mele glasu-acela pur
Pe care îl aud tot mai aproape
Şi tot mai clar, mai fără de-nconjur.

Nu tulbura cu sunetele tale
Această gravă muzică de sus,
Mai bine taci sub vastele portale
Sub care stai cu umărul adus.

Mai bine taci în noaptea care vine
Şi-n care-atâtea patimi mari se nasc.
Din nepătrunsa, larga-ntunecime
Nu poţi să ştii ce noi dureri mă pasc.

Iubito!-n noaptea asta-mpărătească
Numai tăcerea las-o să vorbească!

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, vine Moş Crăciun

Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte...
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?

- Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
- Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!

Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silentium nocturn

Taci, să s-audă noaptea care vine!
Taci, să s-audă pasul ei sfios!
De-acum începe-alt glas să cânte-n mine,
De-acuma glasul tău e de prisos.

Tăcere! Numai noaptea să cuvânte!
Ea singură cu glasul ei sonor!
Tu stai şi-ascultă-n pajişte ce vânt e,
Ce vânt însângerat, prevestitor.

Nu te mişca! Să nu cumva să scape
Urechii mele glasu-acela pur
Pe care îl aud tot mai aproape
Şi tot mai clar, mai fără de-nconjur...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea nu am

somn aproape deloc
oftez patru ore după iubire
mă plâng. mă-ntreb de ce
noaptea? şi noaptea vine
cu iubirea neadormită
mai mult de un veac
este insomnia
îndrăgostitului cu o cicatrice
în suflet am o sabie care taie
noaptea tristă de veghe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea tăcerii

Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topeşte prin întunericul
străpuns de stele aprinse.

Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.

Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în braţele apelor mari.

Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineţii.

Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.

Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria ascunsă

noaptea se prăbuşeşte opacă peste cuvintele îngrămădite în aşternutul retinei

coborâte din piscul nebuniei
îmi şiroiesc pe buze
se vor întrupate
să trăiască în sine
în chip nou printre noi

copilăroase îşi strâng în grabă silabele
caută versul inevitabil prevestitor de poem
fără greşeală de cartografiere
scris cu sentimentul unei pasiuni repetate

nenumerat fără înţeles vor să-mi cânte la miez de noapte

îşi întorc privirea spre mine
personaj nefolositor la care ar trebui să renunţe când răsăritul le surprinde încercând să facă ordine

vânându-le neatenţia în zori mă apropii de ele
trag cu urechea şi râd auzând cum vorbesc singure
în aşternutul mototolit al retinei
ca şi cum toată noaptea au făcut dragoste
cu iluzia mea.

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

într-o zi mi-au închis glasul
e întunernic amarnic în mine
potop şi lacrimi în jur
e timpul de rămas bun
noaptea plânge fără înviere
nu am pace, nu am drum
rătăcisem îmbrăţişarea tristelor figuri, oameni buni
soarele s-a ascuns în gânduri
nu-i lumină, nici acum
toate-s oale şi ulcele, viaţa scrum
frunzele plecaseră să se culce
noapte bună, oameni buni
suferinţa e în toate
am rămas copac acum
fără muguri, fără frunze, un nebun
am strigat mereu întruna
muguri cresc din oase rupte
vine toamna, pleacă luna
noapte bună, oameni buni
s-a frânt noaptea, pleacă clipa
ducă-se în lumea largă
eu m-am stins demult în zodii
în istorii triste şi pustii
la final, într-o zi, de va fi,
vă zic acum
noapte bună, oameni buni

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără preţ

Peţind a mea muiere,
M-am însurat în grabă,
Colegii-au giuvaere,
Iar eu am o podoabă...

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Poate voi putea să vin odată
Înaintea Ta să mă inchin
Să-Ţi aduc făptura fără pată
Îmbrăcata-n hainele de in.
Poate-atunci Ţi-oi spune pe-ndelete
Cât de mult Te-am căutat şi-am plâns
Cât mi-au nins tristeţile în plete
Câte veşnicii de dor am strâns.

Poate voi putea să vin la Tine
Voi putea să-Ţi spun cu gura mea
Cum stăteam cu noaptea lângă mine
Cum strigam şi cum mă mai durea.

Poate că odată, Doamne sfinte
Vei întinde mâna şi vei sta
Să mă-mbraci cu noile veşminte
Să mă faci pe veci mireasa Ta...

poezie de Adriana Cristea (4 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde soarele răsare din ape

El îşi frânge mâinile şi întreabă pe toată lumea
ce se-ntâmplă cu oraşul acesta de ceară
şi cu marea fără ţărmuri
unde soarele răsare din ape
în dimineţi uitate de Dumnezeu în depărtare,
lumea pare să fie smulsă din somn
ea nu citeşte şi se roagă la idoli inexistenţi.

Moartea vine întotdeauna singură, pe furiş
într-o zi în care-i lovită de amnezie
şi caută să-şi facă datoria ingrată
noaptea când totul pare fără suflare,
dar aude ţipătul păsării chemătoare
şi de acum ştie unde să caute.

O lumânare aprinsă pâlpâie rar
vântul se lasă pradă sentimentelor calde,
şterge paginile unei vieţi,
învie o altă speranţă mai vioaie ca el
într-un alt orizont mai albastru.
liber şi deschis.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!