Culorile, clătinându-se, lovesc clipele
Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, și din nou tăcere.
Gânduri independente
de clipe urcă miezul nopții în căutarea altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viața însăși.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița
poezie de Camelia Oprița din BOEMA - Revistă de Literatură și Artă Nr. 146 - Aprilie 2021
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Oprița. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.