Acolo unde volbura întunecată se cuibărește în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranță, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu. Și mâine...
Acolo unde volbura întunecată se cuibărește în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranță, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.
Și mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...
și pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,
și floarea vibrează în aripile albinelor...
și încă o iarnă din trupul tău a ieșit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.
Te trezești strigat să-ți continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.
Camelia Oprița în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia Oprița
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Oprița. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.