Ace în zăpadă

Ce mare e durerea când nu ai ce să faci
Ea inima ţi-o înţeapă ca acele-n zăpadă
Dac-aş putea să vindec tristeţea-n care zaci
Iubirea şi-ncântarea în tine ar da roadă.

Deşi zâmbeşti, în ochi se vede că te doare
Şi că surâsul tău e numai de faţadă
Şi pot simţi şi eu această tulburare
Ce inima mi-o înţeapă ca acele-n zăpadă.

poezie de Mike Gentile, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui critic vehement

Vreau ca tot omul să priceapă
Această diferenţă mare:
Albina moare când înţeapă
Iar el, de nu înţeapă, moare!

antimetabolă epigramatică de Mihai Gănescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în suflet îmi cresc flori de gheaţă
le-ai desenat azi-noapte
cu coatele
palmele flămânde
îmi scoteau inima la lumină
ţi-am dat voie să faci ce vrei cu ea
te joci şi zâmbeşti demonic
ai agăţat-o în bradul de Crăciun
lângă un colind
o să mai bată cât un oftat
apoi o s-o arunci în zăpadă
să murdărească albul zăpezilor
prea mult alb orbeşte
şi doare
hai să presărăm inimi
în pieptul oamenilor de zăpadă
şi primăvara
vor înflori ghiocei roşii

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-oi pleca

Desculţă am încercat să trec o punte
Spre altă lume, plină de speranţă;
Ca-n rătăcirile de o clipă... unde,
Mă-mpingea dorul ce-l căutam de-o viaţă!

Să te seduc în vis... mai pot eu oare?
Când inima-ţi bogată mângâind
Mă strigă... şi tot ce am şi tot ce doare,
Îţi dărui ţie când te-aştept plângând?

De n-aş visa acum că mă cuprinzi,
De n-aş trăi cu tine necuprinsul...
Aş suferi! m-aş depărta cu paşii şovăinzi
Şi aş împrumuta iubirilor doar visul...

Dac-aş pleca, ţi-aş modela pe mână
Inima mea, cu chipul de vioară
Să-ţi cânte iubirea mea pe strună...
Să simţi că ochii mei mai lăcrimară.

Şi de-oi pleca... să adormi iară!
Pe frunte cutele să-mi stingi...
Cu gura ta, sărută bolta planetară
Şi vei putea în braţe să mă strângi.

Dac-aş pleca... în ultimu-mi popas,
Mi-aş limpezi cu dorul tău, cărărea...
Mi-aş pune parfum de iasomie-n glas
Şi te-aş striga, cât ar cuprinde zarea.

Mă strânge-n braţe şi inima-mi adună,
Din cioburi risipite, pe mine să mă faci
Pentru c-am fost un suflet în furtună,
Tu mă salvează şi-n vis să mă prefaci!

Când doi luceferi pe boltă se vor stinge,
Să ştii că am plecat în nemurire...
Dar pân-atunci, în inima tu strânge
Iubirea mea, ca să-ţi rămână amintire.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e oarbă, cum zic unii

Iubirea nu e oarbă, cum zic unii,
Cum poate eşti tentat să îţi imagini,
Ea vede peste marginile lumii
Şi dincolo de ale vremii margini.

Ea vede tot ce e şi tot ce nu e,
Te vede-n toate şi pe toate-n tine,
Şi doar icoana ta în ochi mi-o suie
Ca numai ei privirea-mi să se-nchine.

Ea vede roz când negru e în preajmă
Şi negru vede când înjuri, când minţi,
Imaginile lumii reci le sfarmă
Dând strălucire unei lumi fierbinţi.

Iubirea nu e oarbă, dar să ştii:
Sunt orbi doar cei ce nu mai pot iubi.

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te doare inima

Te doare inima
Aşa cum pe mine mă doare în fiecare zi
Cuvântul, cu acel vânt puternic
Prin care mă secătuieşti de iubire...
Dar cât o să te mai doară?
Dar cât vei continua cu această stare?
Eu, una nu mai pot rezista...
Mă doare, mă doare, mă doare!
Mă doare şi pronumele pe care-l rostesc
La fiecare sfert al luminii de seară.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fluturaş

Am fost gonit de Cupidon
Eu fluturaşul din stomac
Sunt prea mic aş fi bufon
Că n-am săgeţi şi sunt sărac

Sunt îngerul iubirii ce dau fiori
Cupidon doar inima înţeapă
Iubirea o transform în flori
În stomac fluturii au treabă

Tu simţi că locu-ţi este gol
Primeşte-mă în corp la tine
În iubire şi în viaţă am un rol
Iubeşte şi mă susţii pe mine

Inimă mare un suflet fericit
Cupidon fiorul unui fluturaşi
Sunt fericit un om îndrăgostit
Un fluturaş suflet de îngeraşi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, inima doare...

Uneori, inima doare,
Ochii plâng de disperare,
Gândurile sunt amare
Şi simţi că sufletul moare.

Când nici o rază de soare
Nu-ţi aduce alinare,
Uneori, inima doare,
Ochii plâng de disperare

Cu mii de mărgăritare,
Dar toate sunt trecătoare
Şi când soarele apare,
Ne gândim cu nepăsare

Uneori, inima doare...

rondel de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să prinzi surâsul cald

Să ştii că îmi pasă foarte mult de tine,
Dar sufletul tău nu se simte prea bine,
Chiar şi când îmi zâmbeşti ai privirea tristă
Şi nu e bine în viitor să avem această pistă.
Vreau multe bucurii şi nu tristeţi,
Să ne trezim veseli în multe dimineţi,
Să prinzi surâsul cald şi dragostea-n dar
Şi vom avea împreună toate zilele din calendar.
În timpul ce trece vom consolida iubirea,
Nimeni nu mă ia de lângă tine, nu-mi va lua fericirea.
Ai aparut când îmi doream mai mult
Şi-ţi multumesc şi niciodată n-am să uit.
Să ştii că inima mea nu minte,
De asta scriu acum aceste frumoase cuvinte,
Tot ce-mi doresc e să fiu din nou fericită
Şi noi vom fi o familie reuşită.

poezie de Eugenia Calancea (20 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doare...

E greu, când te doare şi taci
E greu dar nu ai ce să faci
Şi taci, şi te opreşti să nu strigi
Şi-atunci, te-nchizi în tine... şi plângi!

Cei dragi îţi spun că tu poţi
C-ai mai trecut şi ştii să suporţi
Şi strângi din dinţi, şi te faci că e bine
Şi ţii durerea adânc, închisă în tine.

Va trece şi asta, iţi spui optimistă
Şi inima mea nu va mai fi tristă
Apoi râzi, şi arăţi că nu-ţi pasă
Vedeţi dragii mei, că sunt curajoasă?

O altă durerea pe mine mă apasă
E dorul de voi, să fiţi toţi acasă
La piept să vă ţin, cu mine aici
Ochii să-nchid, să fiţi iarăşi mici!

poezie de Elena Bulancea (2 februarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu eşti lângă mine
Mă doare să ştiu că nu-ţi este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubeşti,
Mă doare atunci când mă umileşti
Mă doare când ştiu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece şi grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ş-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când ştiu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine şi orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poţi să-nţelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada din bulgăre

Rup cu dinţii o bucată de zăpadă
muşcătură dintr-un bulgăre
şi caut să o păstrez
cât mai mult timp
pe cerul gurii pentru
a-i simţi căldura
dizolvarea ei efervescentă
îmi înţeapă limba

mi-a mai rămas din bulgăre
- nu l-am putut termina pe tot
foamea s-a topit de la căldura lui -
e presărat cu sare şi piper alb
şi stă în faţa mea răsturnat pe o parte
muşcătura mea l-a descentrat
îl şterg cu colţul mânecii
îi dau lucioasă oglindire
şi îmi privesc irisul ochilor în el
sclipiri argintii

îmi văd genele întoarse - curbate -
arcuri fără săgeţi - arcuri de gheaţă
cum se scutură de frig
pe bulgărele de omăt

îl întorc în palmă
şi îl arunc spre orizont
şi ploaie de zăpadă se împrăştie din el
fulgi de nea rătăciţi
stele căzătoare

poezie de Adina Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea-i istovită

Inima mea-i istovită, a alergat atâta drum după tine, zi şi noapte,
Scrutând azimut după azimut,
N-ar trebui ca azi să ne-ndreptăm agale către casă revăzând toate
Lucrurile pe lângă care am trecut?

Spre casă... seara, pe drumuri liniştite, sub cerul calm, opalescent,
Fără cuvinte, neîncercând să mă convingi, să te conving.
Tu privindu-mă intens în ochi pentru un moment,
Când poţi suporta să te ating.

Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Deşi vei arăta ca şi-altădată,-n acea clipită
S-ar putea să fie mai ispititoare faţa Iubirii mele moarte –
Aşa cum inima ta vede asta întorcând-se pe-aceeaşi cale, liniştită;
Inima mea-i istovită.

poezie de Charlotte Mary Mew, 1869-1928, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cultiv

scaieţi în inima mea
mă zvârcoleam în zadar
ficatul încasa iubirea noastră
neconsumată din n motive
rostogolite de tine de mine
se chema că e rău
şi chiar aşa era dragostea
de multe ori îmi venea
să mă dau afară din casă din mine
nu mă suportam fără tine
eram pustiu ca o sahară
torid ziua geros noaptea
am hotărât să smulg mărăcinile
care-mi înţeapă sufletul
să omor şarpele care-mi strangulează sufletul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, omul de zăpadă

Mama-şi face omul de zăpadă,
Nimeni nu-i vede inima goală,
Vijelia voiniceşte pe ridurile ei,
Ţurţuri de lacrimi se sfarmă în poală.

Un trandafir e cu ochii pierduţi,
Dumnezeu aduce îngerii turmă,
Păsări sapă orizontul, ciripesc
Pe dealul cu buzele de humă.

Cerul prinde giulgiu către seară,
Cutremurul durerii e hârciog de grup,
Un bucium din adânc de piatră
Repune răstignirea-n al ei trup.

Cine vrea s-audă-n iarna asta
Cum vântu-aduce apocalipsa?
Frigul lui rărunchi-mi răscolesc,
Omul de zăpadă mamele cuprins-a!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş putea ...

Dac-aş putea, copii fără părinţi,
Cu ochii tot mai stinşi, ce veşnic plâng,
La pieptul meu de-a valma să vă strâng;
Dar n-am puteri şi simt că-mi ies din minţi.

Dac-aş putea aş face pentru voi
Curate case din săracul lut,
Unde iubiri să fie aşternut,
Ca-n cartea de poveşti cu mii de foi.

Dac-aş putea aş face-aşa încât,
Din griji şi întristări să iau cât pot,
Ca la limanul vieţii să vă scot,
Să nu mai văd un chip posomorât.

Dac-aş putea să strig: doar tu exişti!
Coşmarul tău s-ar risipi ca-n zbor,
Dar văd că mă priveşti ne-ncrezător
Şi mă asemăn ţie, cu ochi trişti.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguini: Uite, vroiam să ştii ce onoare este pentru mine să lucrez cu aşa o...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un cuţit): Nu, tu să asculţi! Vreau doar să ştii cu cine ai de-a face! Câte femei vezi în bucătăria asta?
Linguini: Păi, eu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu alt cuţit): Numai pe mine. De ce crezi că e aşa? Pentru că bucătăria de înaltă clasă este o ierarhie învechită, bazată pe reguli create de bărbaţi bătrâni şi proşti. Reguli făcute special pentru ca femeile să nu poată pătrunde în această lume, dar eu totuşi sunt aici. Cum s-a întâmplat asta?
Linguini: Păi, pentru că tu, pentru că tu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un al treilea cuţit): Pentru că sunt cel mai dur bucătar de pe aici! Am muncit prea mult ca să ajung aici şi n-am să risc totul pentru un coate-goale care a avut noroc! Ai priceput?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş fi

Dac-aş fi un râu
Şerpuind spre mare
Tu ai fi curentul
Veşnic în mişcare.

Dac-aş fi sămânţa
Ce sub nea trudeşte
Tu ai fi lumina
Care mă va creşte.

Dac-aş fi scânteia
Ce cade-n abis
Tu ai fi văpaia
Ce mă ţine aprins.

Dac-aş fi o navă
Prinsă de furtună
Tu ai fi un far
Care mă îndrumă.

Dar eu nu sunt râu
Scânteie sau navă,
Ci sunt o fiinţă,
Iar tu eşti grozavă.

Nu-mi doresc curentul
Farul sau văpaia
Vreau numai iubirea
Să-i simt vâlvătaia.

poezie de Stacey Lory, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele galben

Cu inima în mână, am mers prin oraş,
păşind pe prima zăpadă din anul ăsta.
Şi inima mea, stropită cu vin şi oţet,
continua să putrezească în ritmul celor 37 de ani,
în timp ce coţofenele se adunau pe umărul toboşarului.
Oasele singure nu mă puteau salva.
Nici numele tău, Argentina, pământ al făgăduinţei.
Numai un câine mare şi galben s-a îndurat de mine,
a venit spăşit şi mi-a mâncat inima, fără grabă.
Apoi a plecat, s-a îndepărtat spre orizont ca o imensă floarea-soarelui.

poezie de Doina Ioanid
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea

Inima mea e un castel
Şi te rog acum ceva:
Să nu pleci din el,
În lume, pe undeva...

Prin tine, inima mea
Respiră zi şi noapte
N-o părăsi pe ea,
Nu te duce departe!

Inima mea e fericită
Când eşti în preajma ei.
Se simte împlinită,
Iubirea să n-o iei.

Inima mea trăieşte
Pentru-a ta, mereu bate
Şi nimic nu îi lipseşte
Când aude dulci şoapte.

Inima mea a prins culoare
Nu-ţi găseşte un defect,
A uitat de suparare
Eşti mai mult ca perfect.

Inimile noastre, împreună
Pe veci, frumos s-au unit
Şi-n această lume nebună,
Într-o zi... s-au întâlnit.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rămâi...

Mai rămâi puţin în gândul meu
Tu vis frumos de primăvară,
Sărută-mă acum, apoi mereu
Te rog, topeşte urma de zăpadă.

Mai rămâi puţin în tâmpla mea
Pentru o clipă să te port în gând
Vom fi un ultim fulg de nea
Poemul iernii, Iubirea pe Pământ.

Mai rămâi puţin în ochi-mi verzi
Să-mi cânte inima duios de tine
Eu sunt aici, deşi nu vezi
Că iarna te aduce iar la mine.

Mai rămâi puţin în al meu piept
Să-mi fii inima unui gând timid
Vei ştii atunci că te aştept
O viaţă şi-ncă una lăcrimând.

Mai rămâi şi adu-mi primăvara
Uitată-n gândul tău verzui
Când tu dispari iar vine iarna
A inimii regină, al lacrimii etui.

Mai rămâi puţin să-mi fii poem
Să te rescriu în piept cu lacrime de sânge
Ba vii, ba pleci, al inimii boem
Te rog rămâi, nu vezi că inima îmi plânge?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!