În lumea vorbelor netraduse

În semiîntunericul
dintr-o speluncă,
în iz de vorbe greu de înţeles,
încerc să-mi savurez cafeaua
servită într-o ceaşcă ciobită.
În jur, înceţoşaţi,
oameni ciudaţi
se joacă de-a aruncatul
cu vorbe netraduse încă.
Ei se înţeleg unul pe celălalt
şi nu le pasă că vorbele lor
nu sunt auzite.
Aprind o ţigară şi intru,
dezinvolt,
în ceaţa lor,
în lumea lor,
în primii ani ai omului.
E bine!
Acum ştiu ce înseamnă
reîntoarcerea la natură.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, dureri, lumi

nu ne pasă sau nu putem?
durerile mării nu sunt oameni
durerile întinsei câmpii nu sunt oameni
durerile statului nu sunt oameni
durerile facerii nu sunt oameni
durerile astea nu se simt
vorbele astea nu se spun
vorbele astea nu se aplică
vorbele astea nu se decid
vorbele astea nu se votează
lumea asta nu e un cvorum
lumea asta nu e un senat
lumea asta nu e o vorbă
vorba asta nu e o durere
cealaltă simţire e omul paralel
omul profund care nu e cunoscut

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe nespuse

Mi-e greu să îi spun, simt un gol,
Iar nodul din gât mă trădează,
Aş vrea să-i vorbesc, dar nu pot,
Ceva mă blochează.

Încerc să m-agăţ de un gând,
O luptă se duce în mine,
Am vorbe nespuse de dor
Ce-ar vrea s-o aline.

De mână o strâng într-un spasm,
Neliniştea-mi se agravează,
În ochii săi trişti o privesc,
Ea tace. Oftează.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe si iar vorbe...

( ce să fie oare?... decât vorbe goale...)

Dacă doresc ceva, 'ţi voi spune,
Aşa sunt eu şi chiar mi-e bine,
Te vreau întreg plin de iubire
Deşii sunt prea tăcută-n fire

Aştept să treacă ziua-ntreagă
Şi-apoi ne spunem tot ce vrem
Trecut-au vorbele prin faţa
Luminilor din locul gol.

Îmi place să te simt uşor,
Ca un proscris în ţara largă
A sufletului părăsit
Lângă cuvintele grămadă.

Dacă a rămas ceva să-ţi spun
Aleg o altă ţară acum
Poate şi alte vorbe bune,
Să ţi le spun mai mult în şoapte.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vorbe?

Veneau cele două vorbe ascuţite de gură
planau şi se rupeau de-a limbii geamandură
ce vorbe dulci se-mpreunau sudate
ce mai dansau de guler spânzurate
Ce vorbe? Trăncănea prin sobă
a frigului înflăcărată robă!
Ce vorbe? Nesărate nuci scăldate
în sare se spărgeau în miez mirate
Ce vorbe? Sfârâia pe plită
o oală nespălată şi golită!
Ce vorbe? Întrebam la poartă
vecina ce de mult s-a dus... şi-i moartă!
Ce vorbe? Întreba în zare
poetul pe un înger... la plecare!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua cu vis şi fum

Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, şi caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele îşi curmă conturul alungit
şi se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
şi-apar din nou, ca vis, şi totul e permis.

Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopţile târzii
era iraţionalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire şi tăcere, atât cât ni s-a dat,
şi nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.

Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
şi fumul de ţigară ce urcă... rătăcit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe...

O discuţie aprinsă
Între oameni super grei
N-a durat fi'ndcă-a fost stinsă
Cu potopul... de idei!

epigramă de Gheorghe Gurău (24 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

El şi-a pus cafeaua
liniştit în ceaşcă,
laptele l-a pus
în ceaşca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
şi cu linguriţa
l-a amestecat.

a băut cafeaua,
ceaşca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o ţigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
- cercuri a făcut -
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră

fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.

şi s-a ridicat,
şi-a pus pălăria
cu un gest distrat,
şi-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie

fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.

(şi atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
şi am plâns...
am plâns...)

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, vorbe, vorbe...

trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme – îţi aminteşti
mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
sa însemne ceva – ceva ce nu se mai aşează
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
ca e în tine – că simţi.
oricine poate să facă vorbe unele după altele –
oricine poate să vorbească – nu asta
e principalul – ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea
ca nişte urme în zăpadă...

poezie clasică de Mircea Ivănescu din Versuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar şi rele,
aparţin şi gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înşele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca fiinţă pe pământ,
Nu ştia ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne fereşte!
Multe mai sporovăieşte.
Câte-n lună şi în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înţelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alţii rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlneşti câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ţi se zbârleşte părul.
Sufletul ţi se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar staţi. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Şi destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-înveţe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-înveţe s-o păstrăm
Şi corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notă scrisă de mână

Am hotărât să-ţi scriu
cu mâna mea atât de reală,
folosind o tastatură virtuală.

Încerc să-mi explic
cât de aproape am fost,
când lumea părea fără rost.

Îţi trimit mesaje virtuale scurte
dar tu priveşti indiferentă,
semnalul de alarmă aparentă.

Încerc să te înţeleg
adulmec murmur de sentimente,
savurez iluzii aproape perfecte.

În ultima notă de mână
am să-ţi propun evadarea din lumea reală,
într-o scurtă dar nelimitată poveste virtuală.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivul

Sunt un naiv ce crede-n omenie?
Sunt sincer şi nu ştiu să mă prefac?
Sunt natural, deci bun de jucărie?
Eu, haina de minciuni, nu pot s-o-mbrac.

Dar, ştiţi ceva? – atunci când dorm, dorm bine,
Sunt liniştit şi-n cel mai rău coşmar,
De tot ce fac, nicicând nu mi-e ruşine,
Deşi am, uneori, un gust amar.

Prea sigur, nu-s, dar am mereu dovada
Că, ori sunt anunţat, ori pot să-i simt
Pe cei ce, între vorbe, fac rocada
Şi le încurcă, dar le place: mint,

Iar când sunt prinşi, aruncă iar cuvinte
Crezând că s-o mai dreagă are rost,
Jurându-se, chiar şi pe cele sfinte,
Că eu n-am înţeles: naivul... prost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesioniştii serviciilor de spionaj ştiu că, de mii de ani, în politica statelor şi în diplomaţie, de regulă, vorbele nu au nicio legătură cu acţiunea. Vorbele sunt vorbe, iar acţiunile (cele subterane) sunt acţiuni. Vorbele frumoase se folosesc pentru a ascunde faptele urâte. Diplomaţia sinceră nu este posibilă, aşa cum nu sunt posibile apa uscată şi fierul de lemn. Sper ca viitoarele generaţii de oameni politici şi cei care vor lucra sub stindardul serviciilor de informaţii ale României să înţeleagă aceste adevăruri fundamentale.

Florian Gârz în Ghidul spionului român
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe surse

Au fost vorbe ancestrale
Dar şi vorbe labirint
Unele îmbrăcate-n zale
Dar de existenţa lor
Se ştie numai succint
Mai sunt vorbele confuze
Şi cele vorbe ce mint
Iarăşi evidenţa lor
Cine poate să-o refuze
C-a scăpat de sub control
Când vorbele deochiate
Vin cu exaltare-n cor
Astea-s toate complicate
Astea şi mai tare dor
Purtând cu sine mesaje
Prin spaţiul exoteric
Răscolind clipe haine
Rătăcind peste pasaje
Performează de la sine
În alt univers himeric.

poezie de David Boia (10 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi vorbim

Stăm prea mult de vorbă draga mea
În aceeaşi şi maternă limbă
Dar nimic în lume nu se schimbă
Şi abuzăm zadarnic de cafea

Semănăm cu doi eroi absurzi
Dintr-o piesă ce-a rămas nescrisă
La a cărei gală compromisă,
Toţi spectatorii erau surzi

Viaţa ni s-a scurs fără ecou
Iar tavanul nu e prea înalt
Fiecare trage-n jos de-a celuilalt:
Unul de cravată, altul de jabou

Vorbe, vorbe, vorbe ca la teatru
Măcar acolo-ascultă cineva
În zadar cu umbre, suntem patru
Că pentru doi, mai trebuie ceva!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumin paralele

trăim în lumi paralele
-crezi că există?
-eu da
la vedere pe stradă
în vorbe, în fapte
în versurile scrise
trecem unul
pe lângă celălalt

încerc o evadare
din lumea mea
-prea târziu
şopteşte gândul
ai pierdut mult
a recupera, imposibil
nu mai ai timp

-Regret...
mi-aş fi dorit
să trăiesc în lumea ta
aş fi fost fericită
sau cel puţin
aşa cred

-nu fi sigură
nu tot ce crezi
e şi adevărat
fiecare om
are o lume a lui
neştiută de nimeni.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetu' lu' Gică Sonetistu'

Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Aşa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu ştii răspunsul meu? "Nici gând!"

Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalţ!
Poţi tu să-ţi dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalţ,
Chiar de sunt vorbe goale şi în vânt.

Iar dacă eu îţi spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoşti, să ştii
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în braţe, pururea să-mi fii.

Aşa că, blonda mea şi, încă, iubiţică,
Să nu uiţi că mă cheamă Contra Gică!

sonet epigramatic de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prietenii mei par ciudaţi
văzuţi din exterior
unul are cancer, altul ciroză
celălalt e depresiv, altul face dializă
ne întâlnim în acelaşi loc să ne sorbim poveştile
respirăm acelaşi aer îmbâcsit de nelinişti
povestim despre fotbal, femei, pescuit
istorie, filme, literatură
râdem zgomotos şi lumea se uită mirată la noi
fericirea noastră se măsoară-n cuvintele
pe care ni le spunem de-a valma
de cele mai multe ori cafeaua îmbătrâneşte-n ceşti,
iar timpul se aşază cu noi, la masă...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a nemurirea...

Dă-mi drumul la uşă madam
Să pot ca să intru la tine
Am multe, prea multe să-ţi spun
De rele, de bine
Şi încă destule mai am
Şi alte a-ţi zice
Dă-mi drmul la uşă madam
Stă cerul să pice

Am veşti şi ştiri de la care
Tu poţi la timp să înveţi
Ce, lumea, vezi bine nu ştie
Şi-s scrise în cărţi de poeţi
Sunt jos, pe scări la intrare
Aştept să-mi descui
Am veşti şi ştiri despre care
N-am spus nimănui...

Grăbeşte şi fă ce îţi spun
Mă lasă să intru la tine
Aprinde lumina şi vezi
De cum, de când şi de cine
Îţi pasă ori poate-s nebun
Cum crede-omenirea
Grăbeşte şi fă ce îţi spun
Sunt eu, nemurirea...

Dă-mi drumul la uşă sau geam
Dă-mi drumul, madam!...

poezie de Gheorghe Gurău (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

E noapte, mi-e frică şi gem îndelung,
iar inima pieptu-mi apasă,
în visul în care sunt gata s-ajung
în lumea de nimeni aleasă.

E lumea în care cei mici sunt jertfiţi,
e lumea în lacrimi scăldată,
e lumea cea rea, cu eroi biciuiţi,
e lumea de umbre călcată.

Nu pot să mă apăr, sunt singur în vis,
nu pot nici să fug să-mi scap viaţa,
aş vrea, dinspre cer, să coboare-n abis
lumina, să spulbere ceaţa.

În lumea de monştri, de lacrimi şi chin,
coboară, pe-o rază de soare
un sunet de harpă, trimis de destin,
iar lumea lui Goya dispare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!