O lună mumificată

Mi-am prins sângele
într-o pânză păcătoasă
adâncită ca o implozie,
în colţul unei oglinzi
croită din glasuri azurii,
croită din sâmburii taifasurilor,
croită din secunde fulgurante,
croită dintr-un material
pe moarte, ce poluează sensul cuvintelor,
explicate în dicţionarul
în care mi-am uitat o secundă
de lumină, de sâmburi, de glasuri,
promisă crinilor
smulşi din caninii tăi uscaţi.

Am învăţat o macara să vorbească
limbile vertebratelor
şi i-au crescut aripi în formă de şenile,
dar integralele mele
fug din carapacea bine definită
a studenţilor, în care vibrează
o sută trei mii de statui îngălbenite
cu piele de cârtiţă.

O lună mumificată
cu pietrele din brăţara ta,
făcută ulterior o ramură,
pe care cresc migrene
însufleţite de spiritele româneşti
din politică şi uneori,
aş vrea ca luna să curgă
peste petalele de trandafir
şi peste ianuarie
cusută cu plăgi,
aşezate milimetric,
în umbra soarelui din faţă
în care o ne trăim sufletele.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distingea, şi cu câtă competenţă, cele mai subti le nuanţe ale pregătirii unei mese, apreciind în aceeaşi măsură textura lemnului din care era făcută masa, pânza din care era croită faţa de masă, dimensiunile şervetului, curbura unui pahar.

Hector Bianciotti în Ca urma păsării în aer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea nu e o haină deja croită, e o stofă din care mai tăiem, mai ajustăm, mai croim...

definiţie de Michel Quoist
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O minciună bine croită pare mai adevărată decât adevărul gol-goluţ.

citat clasic din Francesco Orestano
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitatea a fost croită salopetă, nu frac.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu-i croită după calapod.

citat din Aurora Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul fiinţei umane

O fiinţă-aşa-i croită,
Nu de azi, dintotdeauna,
Parcă-anume să înghită
Drogul milenar... minciuna.

epigramă de Virgil Poiană din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructul oprit

În viaţa asta prost croită,
Cu frumuseţi în evantai,
Te duc atâtea în ispită,
De nu ai cum s-ajungi în Rai!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă haina ţi-e croită din vise, n-are nici o importanţă faptul că prin buzunare iţi bate vântul.

citat din Camelia Starcescu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tomnatec afemeiat

Urmând firescul început,
Am vrut şi eu să o sărut,
Dar ea croită pe şicane,
M-a sfătuit să pup "icoane"!

epigramă de Alexandru Doru Şerban din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasurile vieţei

Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci;

Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint;

Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Şi ne fac să plângem
Între "ieri" şi-"acum",

Pentru ce mai tare
Răsunaţi voi azi? -
Parcă-aleargă vântul
Peste munţi de brazi.

... Suflete, deschide
Temniţa-ngheţată
Solilor vieţei
Ce la poarta neagră –
Poarta sihăstriei –
Vin acum să bată.

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă vede

croită cărare
în copită de cerb
uitarea lumii
într-o genune
culcuş
se face
aşteptare
în vis
năvalnic sentiment
la margini de lume
pădurea cheamă şi cere
într-un ghem fire verzi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haina veche a economiei era croită pe măsura unui proprietar uriaş: poporul. Noii stăpâni au sfâşiat-o, pentru ei fiind prea largă.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să desenezi cu sârg o iluzie...
un dulce miraj...
Să aşezi dorinţa peste dorinţa... vis peste vis...
şi-apoi să-mprăştii totul plângând...
Să alergi pe cel mai impalpabil drum...
ascultând doar palpabilul inimii...
Asta e vie nebunie...
Ameţitoare şi vie desfăşurare
de chemări înăbuşite...
şi totuşi atât de slobode...

Sa te deşiri
ca un ghem arzător către niciunde
şi să te-aduni din nou cu infinitul in tine...
Între real si ireal.. şi totuşi preareal...
Încuind şi descuind fereastra către cel mai mare Adevăr...
cu uimire...
zbori în gol...
Însă pe cea mai sigură şi bătătorită cărare de lumină...
croită de Cineva
pentru amândoi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe atunci, nu ştiam că cea mai mare parte a istoriei e croită nu de sabie, ci de cruce. Marii cuceritori ai lumii au invins cu adevărat doar acolo, unde Biserica a pus stăpânire pe sufletele celor învinşi. Iată de ce, în timpuri de restrişte, agresorii lovesc mai întâi în lucruri sfinte, ca omul să rămână fără Dumnezeu, iar golul din sufletul lui să poată fi umplut cu întuneric.

Aurelian Silvestru în Fărâme de suflet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu creez poezie, mă creez pe mine însămi; pentru mine poemele sunt o cale croită în viaţa mea.

citat din Edith Sodergran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu creez poezie, mă creez pe mine însămi; pentru mine poemele sunt o cale croită în viaţa mea.

citat din Edith Sodergran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut o crimă !

trăim într-o lume croită din vorbe şi vise
m-au obosit cuvintele în culori atrăgătoare
îmi apar la fiecare colţ de stradă
într-o zi am făcut din ele salată de culori
avea gustul ecoului urmelor de armăsari
îngropate în globul meu de lut
dezamăgit şi veşnic un zeu nebun
ce nu cunoaşte moarte
ce am învăţat în bucătăria istoriei
nu-i pot pătrunde fantasticele-i planuri
azi râd de iarna vârstelor
mă-ntreb ce-i viaţa
tot eu îmi răspund ce poate fi
abstracţiune ce concentrează o lume
a muri este mai uşor decît a spera a trăi
limitaţi în timp spaţiu
marionete căprioare prinse-n jocul du-te vino
un fel de farsă ipocrită
îmi zice Geneza eterne adevăruri zac ascunse
habar nu am de ce mă cert cu bietele cuvinte
demitizându-le au îmbătrânit prematur
au ajuns în sapă de lemn cu râia până la os
dincolo de os de inimă
la rădăcina arborelui stau grămadă
iau o pauză am început să sughit
într-o lume rotundă
verde ca o pătlăgică
mă înjură istoria care nu există
poate doar deghizată

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte bună

Pietrele sunt destine colorate
de morminte cu o singură floare
mâncată până la vioară de termite
cu dinţii soarelui povară.

Am pierdut sonetul colorat
sonet, cu sunetul dulce de praf
mai cântă-mi o lăcrămioară
trist ca liniştea de ceară.

Marginile există în fiecare braţ
spânzurat de umerii tăi goi,
ca un mănunchi de ghiocei
cristalizaţi sub vifor.
Întreaga grădină cu ramuri,
şi copilărie,
se defrişează nemilos prin
autofagie.
Spinii cresc neregulat în coloana stearpă
rezonând ritualic cu corpul surogat,
cu toracele criptat
toarce pisica lui Schrödinger.

Nu mai există coregrafi
nici lună,
nici stelele din iris.

Aş vrea să-mi revărs cugetul
peste un castel onirico-satiric,
cu podoabe în formă de peniţe
împăiate adecvat copilului,
dar întreaga grădină cu ramuri
şi copilărie
se defrişează nemilos
prin autofagie.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lidia: Când m-am despărţit de Iustin, mi-am zis naiv: "Peste două luni nu-mi voi mai aminti de el". Când s-a împlinit sorocul, suferinţa era tot acolo şi mi-am mai dat un termen. Patru luni. M-am prefăcut că nu bag de seamă atunci când s-a împlinit şi acesta, iar Iustin tot era acolo. La fel s-a întâmplat şi peste jumătate de an şi tot aşa. Mi-am ţinut mintea ocupată cu munca, iar braţele ocupate cu Mica, dar, uneori, o îmbrăţişare, o emoţie pe care aş vrea să o împărtăşesc cu el, un cântec mă îngenunchează – dacă sunt acasă. Dacă sunt pe stradă, îmi pun ochelarii de soare peste ochii care plâng de dor.

replici din romanul Arlechinul de Nataşa Alina Culea
Adăugat de A.T
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă nu m-aţi învăţat să dorm

am crezut de cuviinţă
că e bine să întorc stele pe dos
să-mi mânjesc degetele cu strălucire
ca apoi să vă ating ochii
ochii voştri, orbilor
care m-aţi ţinut strâns de mână
până când am învăţat să înţeleg semnele
trei snopi de gânduri mi-am pus la căpătâi
şi n-am putut închide pleoapă peste pleoapă
am zăbovit în mine până să cresc
şi femeie m-am născut
când întâmplarea m-a luat pe nepregătite
şi dacă nu m-aţi învăţat să dorm
v-am ţinut grijile în braţe
vouă, umbrelor mele topite în amurguri reci
şi-n răsărituri neîmblânzite
până când am uitat că greul nu-i decât uşorul
ce-ţi ridică sufletul spre cer

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!