Glasurile vieței
Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci;
Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint;
Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Și ne fac să plângem
Între "ieri" și-"acum",
Pentru ce mai tare
Răsunați voi azi? -
Parcă-aleargă vântul
Peste munți de brazi.
... Suflete, deschide
Temnița-nghețată
Solilor vieței
Ce la poarta neagră
Poarta sihăstriei
Vin acum să bată.
poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.